o mika poveste..."mika"

Nu vazusem nicaieri o astfel de papusa, dar tristetea lui iremediabila m-a facut sa insist in cautarile mele. Isi dorea o papusa, iar eu imi doream sa il vad fericit. Am incercat sa imi aduc aminte unde era papusa mea. Unde era.. unde era.. Voiam sa ii fac o bucurie, asa ca nu m-am gandit prea mult. Am intrat in camera interzisa, acolo unde o inchisesem demult si unde nu mai intrasem de ani buni. Am pasit cu sfiala, uitandu -ma dupa cutia cu floricele. Era cocotata undeva sus, acolo unde se pun de obicei lucrurile pe care le folosesti rar. Acolo o pusese prima oara bunica. Si apoi mama. Si in cele din urma eu. Ar fi trebuit sa o las acolo, pentru nepoata, dar ochii lui tristi ma faceau sa nu am pace. Am dat-o jos de pe sifonier, am privit-o indelung, am curatat-o de praf si iar am privit-o indelung... Era o ALBA CA ZAPADA veche si oarecum aducea cu fata din visul lui. Nu era chiar ca aceea, dar era o papusa. Mai de pe vremuri, un pic mai rotunjoara, cu zambetul ceva mai palid si care spunea "mama", nu "te iubesc", cum isi dorea el. In mintea mea, era cam acelasi lucru, dar se pare ca ma inselasem amarnic. Am luat totusi papusa de la locul ei, hotarata sa o daruiesc, in speranta unui zambet. Am ambalat-o intr-o cutie frumoasa si i-am dus-o. Eram foarte emotionata. Probabil era obosit. Sau poate am gresit eu. Sau poate nici una nici alta. Sau... rnNu stiu exact ce s-a intamplat. I-am oferit darul si am asteptat sa se bucure. A desfacut tacticos funda, apoi a dat capacul la o parte. Nu se grabea. A luat papusa din ambalajul fosnitor si a privit-o cu raceala: "Ce e uratenia asta? Iti bati joc de mine? Cu ce ti-am gresit de merit o asa gluma proasta?" Imi suiera privindu-ma ca un bisturiu intunecat, aproape feroce. rnM-am ridicat sovaind, tremurand, convinsa ca visez urat. Bulversata. Blocata. Umilita. Rusinata.. Am dat sa plec, sa raman, sa vorbesc, sa tac. Nici eu nu stiam. Afara deja ploua. Obrazul strazii fierbinte scotea aburi sub ropotele reci. Nu aveam umbrela, dar... Deodata, pleosc. In fata mea, papusa aterizase aruncata fara mila, in baltoaca de pe trotuar. Am privit-o inmarmurita. Mi se parea sau chiar semana cu mine? Stropi de ploaie se scurgeau pe obrajii albi, de parca ar fi plans.Stateam sub scara casei vechi si mirosea a pisici, dar nu ne vedea nimeni, asa ca de multe ori ajungeam acolo, pentru a fi impreuna. Locatarii intrau in gangul rece si urcau scara uriasa de lemn, fara sa se mai uite dedesubt. Cand auzeam pasi, ne tineam de mana strans, ne tineam respiratia, ne tineam iubirea in brate. rnrnAh, eram atat de mici, ar trebui sa spun, dar nu sunt convinsa ca e asa. Din toata clasa, il preferasem pe el, cel mai timid si mai tacut baiat. Nu spunea niciodata nimic si era ciudat in sortuletul lui albastru cu papion. Micut, slabut, deloc inalt. Daca il intreba ceva educatoarea, rosea si nu deschidea niciodata gura. Dar eu stiam ca stie. Stiam ca prefera sa taca, dintr-un motiv foarte important. Stateam totdeauna langa el, aveam scaunelul meu pe care mi-l pastra, pentru ca se intelege ca intarziam. Nimeni nu se aseza acolo, era o conspiratie universala. Iar eu o faceam cu o nonsalanta de regina. Eram foarte constienta de sentimentele mele, de iubirea aceea coplesitoare, care imi tinea respiratia sus. Si stiam ca nu vreau nimic altceva decat sa ii simt alaturi maneca scrobita si albastra, atingand-o pe a mea. Un val de emotie imi inunda obrajii si atunci il priveam cu coada ochiului. Fericita. rnrnDa, si el stia. Si el astepta acel moment. Si, pentru a nu-l pierde, prefera totdeauna sa nu raspunda la intrebarile educatoarei, parand timid si prostut. In realitate, aveam secretul nostru, iar el il pazea cu sfintenie. Eram atat de impresionata de felul grav si total prin care nu renunta niciodata la acest gest. Pentru nimic in lume nu ar fi renuntat, iar eu eram coplesita. rnrnVacanta era o jale. Dar intr-o zi, am plecat sa il caut. Si, fireste, l-am gasit. Am fost foarte uimita sa imi dau seama cat de aproape locuia si cat de simplu ar fi fost sa ne vedem, doar dorind acest lucru. Facand doar primul pas. Purta pantaloni de catifea si o bluza albastra, dar nu mai era atat de inefabil. Nu mai era timid. Era vesel si plin de viata. Am ramas uimita. Era cat pe ce sa raman dezamagita pe viata, cand, s-a petrecut ceva cu totul neasteptat. Pentru mine, un miracol. Era cu spatele la mine. Vorbea cu o alta fata Deodata, a tacut. A incetat sa isi mai miste bratele. A ridicat un pic capul si a privit cerul, si a ramas incremenit. Apoi incet, incet, s-a intors si m-a privit direct in ochi. Era el si avea aceeasi emotie. Nu am inteles niciodata cum m-a simtit, ce a simtit, ce s-a intimplat. rnrnDar eu eram altfel, asa ca i-am sarit in brate si am inceput sa plang disperata, parca topind in lacrimile absurde toate tensiunile din zilele lipsa. Sa nu credeti ca s-a pierdut cu firea. Nu, nici vorba. M-a mangaiat pe par, exact cum mi-as fi dorit, si a spus exact ce mi-as fi dorit: "Hai, nu mai plange. Gata, gata. Totul s-a sfarsit acum, nu mai plange". Si asta a fost tot. rnrnDin acea zi, mult timp, am fost nedespartiti. Ne intalneam si "plecam prin lume", cum spuneam noi, sa exploram. Iar cand nu ne mai intelegeam cu nimeni, ne ascundeam sub scara veche si, cu glasuri mici, ne spuneam pasul si ne dadeam sfaturi. Aveam 6 ani. Eram asa de mare deja .viata unora e ca o telenovela, numai ca e Live, e ca pe scena. esti actorul principal in rolul principal chiar daca piesa ti se pare un cosmarnecazul - daca ar mai putea fi vreunul - este ca in aceste conditii, in care viata este produsul electricitatii, pentru cine intra sub plafonul apasator, totul parea gol. doar o stare de iritare locuia acolo, pentru ochiul normal si simturile incete, subdezvoltate.rntogether we made it,we made it even though we had our backs,up against the wall,see a nigga survived the worst,but my life is glorious ,but I know that I leaped every hurdle,and I'm so victorious ,take a look I'm a symbol of greatness,now call a nigga Morpheus ,as force securin' the win, but they,believe I'm so notorious ,you know that I've been 'bout my bread,even though we rappin' now ,we used to live on the strip even though,a nigga higher level trappin' now ,,superseded everyone of my little struggles and ,so failure has never ever been an option ,a nigga paper long like rush hour traffic,and I'm about to take the hood shoppin' ,together we made it,we made it even though we had our backs,up against the wall ,forever we waited,and they told us we were never gonna,get it all we took it on the road,to the riches ,to the ghetto ,rnin the projects, to this bangin' instrumental ,rise with me ,come and get it ,yeah, yeah, yeah, yo,when it all got started we were steadily,just getting rejected,and it seemed like nothin' we could do,could ever get us respected,at best we were stressed at the worst,they probably said we're pathetic,had all the pieces to that puzzle,just the way to connect it,i was fighting through every rhyme,tightening up every line,never restin' the question if I ,was out of my mind,it finally came time to do it or let it die,so we put the chips on the table and,told them to let it ride, sing it ,together we made it ,we made it even though we had our backs,up against the wall ,forever we waited ,and they told us we were never gonna,get it all we took it on the road,to the riches,to the ghetto ,in the projects, to this bangin' instrumental ,rise with me ,come and get it ,yeah, yeah, yeah, look,,in case you misunderstand exactly what I'm buildin',this shit that I can leave for,my children's children's ,now on the wake up I smile, to see how far I've come ,for sales when I'm stripped,to negate the hustle from ,from nights in jail on a bench using my muscles son ,to countin' money like Dre and Jimmy and Russel was ,but now I live when I dream, you see we finally did it ,let's make a toast to the hustle,regardless how you get it, sing it,together we made it ,we made it even though we had our backs,up against the wall ,forever we waited ,and they told us we were never gonna,get it all we took it on the road,to the riches ,to the ghetto ,in the projects, to this bangin' instrumental,rise with me ,come and get ït ,yeah, yeah, yeah, rnimi ceri prea mult;,nu cred ca am sa pot vreodata,sa rup din cerul meu o stea,si-o luna totodata.,-----------^^^^^^>>>>>>>>>pe cerul meul nu este luna,,a fost furata cand imi era aproape,insa am inteles motivul,,era iarna,... era noapte.,----------^^^^^^^^^^^>>>>dar stele mii si mii se nasc,cu fiecare clips care trece,si nu le vrei, nici nu iti plac,caci era iarna,... era rece.,--------->>>>>>iti pot da soarele de vara,si stele-o mie legate intr-un cult,,rn nu le vrei, iti spun cu indrazneala,,imi ceri prea mult.De ce sa auzim si de ce sa avem urechi pentru auz?Atat de pacatosi sa fim noi incat sa fim nevoiti,sa avem,sperante, pentru frumusete, pentru duiosie, ochi,si pentru alergare, picioare?,Atat de nefericiti sa fim noi,ancat sa trebuiasca sa ne iubim.,Atat de nestabili sa fim noi,ancat sa trebuiasca sa ne prelungim,prin naştere,tristeţea noastra urata,şi dragostea noastra infrigurata ,Iertarea inseamna a te ridica mai presus decat cei ce te-au insultat.O fata,daca vrei sa fie a ta,trebuie s-o ceri diavolului,sa-ti dai sufletul in mainile lui ca sa ai dragostea ei intreaga În umbra anilor deşerţi ,Vor trece anii fără rost,Ce-i cauţi printre stele,Şi regreta că nu ai fost,Loiala gandurilor mele.,Nu vreau ca-n parul tau balai,Sta-ai vestezeasca crinul,,Apoi … uitarii sa ma dai,Sfidandu-mi iar destinul.,De ce oare ma ocolesti,si-mpraştii tot norocul?,El îiti surade sa-l doresti,Iar tu! Te joci cu focul.,Nu-l agita caci arde rau,Cand lava te atinge,Cu toata apa din parau,Nimeni nu-l poate stinge.,Nu intelegi si nici nu vrei,Sa vezi poteca dreapta?,Ai prea multi sfetnici? Dar si ei,,Ca sa gresesti asteapta.,De ce tu grija nu mi-o porti,Ce-o ştii că-i pentru tine?,Şi măsori anii pentru morţi,Crezând că aşa-i mai bine.,Când peste timp vei regreta,si-mi vei lansa chemarea,,Va fi tarziu, eu n-am uitat,,Dar n-o ss-mi schimb parerea.,Nu stiu de azi sau maine mor,si nu voi sa-mi ramana,,Chipul an mintea tuturor,Nici macar o farama.,Tot ce-n oracol mi-a fost scris,,Viata-mi mai mult sumbraa,,Eu am visat, dar n-a fost vis,,Ramana ca o umbra.an umbra anilor deserti ,Ai sa te-ntorci vre-o data?,Putea-vei dragostea sa-mi iertiAtunci, ca niciodata?,Semnal speranei i-am cerut,Caci nu te pot uita,,Te vreau si… tot mereu te-am vrut,Dar nu mai esti a ta.,rnintreb mereu, si-am intrebat,Dintre peretii reci,,Dar nu-mi raspunzi, ca m-ai uitat,,E un repros pe veci.,Sa vii totusi la capatai,Cand valuri se vor stinge,,Pe pleoape-mi, numele sati scrii,Caci nu te mai pot plange.,Gropari la tintirim m-or duce,,Sau la o margine de drum, ,Sa-ţi ceri iertare printr-o cruce,,Mi-o fi mai bine, ca acum.,Din zari un stol de ciori s-apara,,Rotindu-sesi peste nori,,In fiecare zi, spre seară,,Lansand semnale de fiori.,Tu… Draga mea, rămai o floare,Ca liliacu-n luna mai,,E prea tarziu sati ceri iertare,,Sunt vesnicie… Nu ma ai.,Dragostea este misterul intre doi oameni, nu asemanarea dintre ei .Dragostea rezulta mai ales din aptitudinea de a iubi, existenta in noi insine, si nu neaparat din faptul ca partenerul are reale calitati pentru a fi iubit Poate parea absurd sfatul: e bine sa faci dragoste numai daca si numai dupa ce aceasta exista deja .Nu avem voie sa lasam totul la voia intamplarii, asa cum nu avem voie sa ne inecam. Inoata! Daca esti destul de destept sa nu deplangi trecutul pentru ceea ce nu a cunoscut, sa te compatimesti pe tine pentru ceea ce trecutul a cunoscut .O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie... Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei... Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la inceput, patologic pe urma.Maine sa iubeasca cel care n-a iubit niciodata si cel care a iubit sa iubeasca maine.Mai bine o noapte eterna decat o zi fada, mai bine obscuritatea decat o lumina stearsa.Nimic n-a fost niciodata este soapta care ne mangaie in amurguri.. Ce este prezentul aceasta. jumatate a timpului pentru cel impatimit de viitor? Primul pas pentru a nu fi nefericit este sa nu ai timp sa te gandesti la nefericire .Invata sa cunosti oamenii printre oameni; invata sa meditezi asupra lor in singuratate.Fiecare lucru are frumusetea lui, dar nu oricine o vede.Unii nu sunt intelepti decat cu conditia sa traiasca intr-o lume de nebuni.Sentimentele nobile duse pana la exagerare dau aproape acelasi rezultat ca si marile vicii. In viata exista doua tragedii. Una e sa nu obtii ceea ce-ti doresti. Cealalta e sa obtii.Ma indoiesc, deci cuget. Cuget, asadar exist. rnCe este omul, cand folosinta timpului sau, sunt numai somn si mancare? O vita si nimic mai mult! rnDaca n-am avea atatea defecte, nu ne-ar face atata placere sa le observam pe ale celorlalti. Vreau sa vorbesc numai despre pumnale, nu sa le intrebuintez. O calatorie de mii de mile incepe cu un pas. rnPestii se prind cu undita, iar oamenii cu vorba. Pentru orice realizare primul pas este curajul. rnCine minte o data trebuie sa se obisnuiasca cu minciuna; deoarece ai nevoie de sapte minciuni pentru a proteja una singura.Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete. Prieten se numeste omul care te ajuta fara ca verbul sa fie urmat de un complement circumstantial de timp sau de loc sau de mod. Ce a fost va mai fi si ce s-a facut se va mai face: nu este nimic nou sub Soare. (Cea mai frumoasa si mai profunda traire omeneasca este misterul. Stiu ca nu stiu nimic, si nici macar asta nu stiu. Candva totul va fi bine, iata speranta, acum totul este bine, iata iluzia. (Trebuie sa te pricepi sa fii cand zeu, cand porc, dar totdeauna cu gratie.Uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune.Din moment ce nu exista lucruri simple in univers totul este complex.N-are rost sa-ti faci probleme gandindu-te ca o sa mori. Oricum acesta va fi ultimul lucru pe care-l vei face.Iubirea orbeste. Si exact in momentul acela femeia profita.Butoaiele goale fac cea mai mare galagie.Placerile sunt ca florile: dupa ce pui mana pe ele, se ofilesc.Nu folosi o spada ca sa-ti gonesti musca de pe caciula. bine sa tii cont de ceea ce simt cei din jurul tau, dar nu opri masina de teama ca au ametit rotile. Cu cat cauti sa placi la toata lumea, cu atat esti in primejdie sa nu fii respectat de nimeni. Ironia este felul cel mai rafinat de a expune defectele altora. Dar nu toata lumea are talentul de a manui o treaba atat de gingasa si dificila. Nu zi niciodata "nu se poate", ci începe cu "sa vedem".MAI USOARA.rnDar foarte plictisitoare..daca nu exista cineva care sa ne calce pe nervi ori care sa ne ajute...viata ar fi un dezastru:-?? intrebari si raspunsuri Lasa-l sa ma sarute cu saruturile gurii sale: pentru ca dragostea este mai buna dacat vinul Toate gandurile cu adevarat intelepte rnau fost deja gandite de mii de alti oameni inaintea noastra; rnca sa le facem insa cu adevarat "ale noastre",rntrebuie sa le gandim iarasi noi insine, sa le repetam cu evlavie si respect,pana cand vor deveni o parte din viata si experienta noastra intima Dragostea este asemenea tusei: nu poate fi ascunsa O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului Spune-mi pe cine iubesti sa sa-ti spun cine esti Iubim sa fim indragostiti, acesta este adevarul Dragostea este darul pe care Zeii l-au dat Oamenilor singuri de sub cer Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta Acela care nu a iubit niciodata, inseamna ca nu a trait niciodata Dorinta de a fi iubit pentru ceea ce esti in tine insuti este o reflectare a Inimii lui Dumnezeu care se oglindeste in inima noastra Iubirea este o prietenie care a luat foc.rnrnIubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze.Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd ...Dragostea marcheaza triumful imaginatiei asupra inteligentei.Credinta castiga cel mai mult, umilinta primeste cel mai mult, dragostea insa lucreaza cel mai mult.Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor.rnrnNu poti porunci inimii! Dragostea se castiga, respectul se merita.Indragostirile sunt ca varsatul de vant: formele cele mai grave apar la oamenii mai in varsta.Dragostea nu intreaba: "Cat trebuie sa fac?", ci "Ce trebuie sa fac?"Adesea, oamenii uita ca una din componentele importante ale dragostei este vointa de a iubi.A fi indragostit de cineva inseamna mult mai mult decat a fi stapinit de un sentiment coplesitor - inseamna a lua o hotarare, a face o judecata, a te angaja printr-o promisiune. Daca dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic n-ar exista nici o baza pentru fagaduinta de a iubi pe cineva pe toata durata vietii.Sentimentele vin si se duc. Cum as putea promite statornicie daca m-as baza numai pe ele, fara sa ma biziuesc pe judecata mintii si pe vointa caracterului?Cine nu cade nu se poate inaltaIntr-o dragoste adevarata trebuie sa fii putin sclav pentru a fi liber, adica sa nu .Am atins ganduri care erau ascunse, am atins vise care dor… La inceput m-am speriat..de intensitatea lor..apoi am zambit.. Nu era durere..erau acorduri.. Mute pentru altii..Liniste pentru mine… Le simt cum vibreaza..vibreaza linistea in mine.. E tarziu..e intuneric..nu are rost sa gandim..Sa mergem inainte.. „Daca sarutul tau e dulce, atunci eu sunt cafeaua amara care iti atinge buzele in fiecare dimineata...daca tu esti acel inger atunci eu sunt cel care amesteca smoala in cazanele uriase din iad...Daca tu esti visul din zori, eu sunt cosmarul din pricina caruia ti-e frica sa adormi la loc...daca tu esti trista si daca lacrimi iti curg pe obraz atunci eu....eu voi fi alaturi de tineDurerea de stomac cu care s-a trezit nu se datora oboselii sau a mancarii , ci mai degraba din cauza evenimentelor ce aveau sa se intample in ziua aceea . Astazi trebuia sa incheie o relatzie ce dura de 2 ani de zile … .si chiar considera ca a ramas tarziu. Trebuia sa se termine. -“Nu vreau sa o neindreptatesc nici pe ea . Nu sunt eu unic in lumea asta . Nu sunt nici prea frumos nici prea destept , dar am facut tot ce imi statea in puteri ca totul sa fie bine . Sa nu se termine.” Tanarul simtea ca durerea de stomac se accentueaza . Simtea ca se sufoca . S-a imbracat repede si a iesit . Nu a lasat-o niciodata sa astepte pana acum si nu putea sa o faca nici de data asta . Era o zi ploioasa de aprilie . In cateva minute a ajuns la locul intalnirii , ca de obicei ajunsese primul . Dupa cateva minute o vede apropiindu-se pe iubita lui . Se hotarasc sa mearga la un café. Mi-e frig\" zise fata ... de fapt acesta a fost singurul cuvant rostit pana ce au ajuns la café . -“Vrei sa-mi zici ceva?” zise fata uitandu-se in ochii lui .“ Da.“zise el. Fata devenise curioasa. “ Pai,zi-mi o data ce mai stai ! “ spuse ea iritata. rnTanarul ofta si o intreba : “ Pana unde crezi ca va merge asta? sau mai bine zis crezi ca suntem o pereche potrivita? “-\" De ce simti nevoia sa ma intrebi asta? \" zise ea. “Draga mea , itzi amintesti ca te-am sunat acum cateva zile ? Cred ca era in jur de 11 noaptea” -\" Imi amintesc \" zise ea. Si tanarul , fara sa mai astepte ca ea sa raspunda continua : “ In noaptea aia ma gandeam la tine , ca de obicei … iti scrisesem o poezie si am vrut sa ti-o spun la telefon , cand te-am sunat nici nu m-ai lasat sa ti-o spun . Mi-ai spus ca “ ce! nu am alta treaba decat sa te sun la ora aia?? “ . In momentul acela m-am simtit ca un bocseur care primeste catziva pumni in cap si cade jos… dar doar am tacut ,mi-am cerut scuze si am inchis telefonul . Si am mai avut multe certuri asemanatoare cu asta . Si mai tii minte cand m-am inbolnavit si Cristina mi-a zis ca sunt foarte norocos ca tu o sa ai grija de mine . Si tu i-ai zis : “ nu am alta treaba ? dar ce eu sunt infirmiera ? el nu are mama ?”Fata zise : “ da , dar ce legatura au astea , de ce m-i le spui acum ?? stii ca asha sunt eu ... nu-mi place romantismul . Si in plus am eu fatza de infirmiera?” El ii raspunse razand : “ nu draga mea , nu ai fatza de infirmiera ... si cu inima pe care o portzi chiar de ai vrea nu ai putea fii infirmiera… “ Si continua : “ Pana acum de cate ori m-ai sunat de dimineatza sau noaptea tarziu ca sa imi spui cuvinte de dragoste ? De cate ori mi-ai trimis un mesaj pe telefon ? poate ca nu iti place romantismul , dar nu-ti place nici sa-i faci fericiti pe oamenii care te iubesc ?Pe cand eu mai presus de tine imi place sa-i fac fericiti pe cei din jurul meu . De cand suntem impreuna mereu am avut un mesaj de dragoste pentru tine stii .. noi doi suntem ca albul si negrul ..Fata intelesese deja : “ Adica vrei sa fiu poeta? ” Tanarul zambi gandindu-se ce hotatare buna a luat despartindu-se de ea. “Nu draga mea … nu vreau sa fii poeta . Chiar daca ai vrea nu ai putea , dar noi trebuie sa ne despartim . Cred ca ar fi mai bine pentru amandoi.Tanara a inlemnit .... “ Dar eu te iubesc si credeam ca ma iubesti si tu … “Tanarul ofta : “ Nu draga mea ... tu doar credeai ca ma iubesti . Daca ma iubeai acum nu discutam lucrurile acestea … “ Fetei ii dadusera lacrimile . Tanarul scoase o batista si i-o intinse fetei . “ Bine … asha sa fie ! Sper ca nu ma lasi pentru alta ! “ Tanarul : “ Cum poti sa crezi asta ? Pana acum nu a existat alta fata pentru mine si nici nu va exista alta o perioada lunga de timp . “ Si cei doi tineri ,care s-au asezat la masa fiind iubitzi , acuma stateau ca 2 straini . Dupa cateva momente de liniste tanara zise : “ Cred ca ar fi mai bine sa plecam ” . Tanarul spuse ca el vrea sa mai ramana un pic singur … si se mai imbratisara o data inainte de a se desparti pentru totdeauna ...Cand fata s-a departat tanarul incepu sa tremure , desi ploaia se oprise de mult . Incepu sa se roage incet : “ Doamne , da-mi putere … “Si-a amintit de prieteni . De ce ii spusesera ei , ca nu se potrivesc , ca au caractere diferite . Dar a facut alegerea buna ... Orele au trecut . Si locul soarelui si al ploii l-au luat stelele . Nu-i zise nimic mamei lui care l-a intampinat la usha si se duse direct in camera lui . Clipele treceau greu si el inca se mai gandea la momentul despartirii dar a 2 a zi trebuia sa se scoale devreme sa plece la munca . Si a atzipit . Se trezi la ora 7 . Tocmai cand sa iasa din casa se uita la telefonul mobil si vazu ca are 10 apelui nepreluate si un mesaj nou . Nu auzise telefonul pentru ca era foarte obosit . Se uita la mesaj ; si vazu ca venise de la “Sufletzel” - astfel o alinta el pe iubita lui . Am invatzat sa iubesc tot ce era al meu . Dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam . Numai fara tine nu pot sa traiesc . Iti jur dragul meu , doar pe tine te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine ... Adio dragostea mea ! “ anarul s-a mirat . Era pentru prima data cand ea ii trimitea un mesaj . S-a uitat la ce ora a fost trimis mesajul si a vazut ca fusese trimis la ora 05.00 . Incepu sa rada in hohote ... nu se astepta la asha ceva ... fusese luat prin surprindere … forma repede numarul ei dar a raspuns o voce straina : “ As putea sa vorbesc cu Cristina ? “ rnPersoana care a raspuns izbucni in plans : “ Eu sunt mama ei … fetitza mea s-a sinucis aseara ! A tot sunat pe cineva toata noaptea ... cand am vazut dimineatza ca lumina din camera ei este inca aprinsa am intrat dar fetitza mea se spanzurase !Tanarul simti ca totul in jurul lui se prabuseste . 2 medici vorbesc : Unul intreaba de starea de sanatate a unui dintre bolnavi : baiatul ala ... m-i l-au adus acum 3 luni . O fata s-a sinucis din cauza lui . Si din ziua aia nu - si lasa din mana telefonul mobil si tot trimite mesaje . Acum cateva zile am fost curios si i-am luat noaptea telefonul din mana sa ma uit la numar dar numarul ala e anulat de 3 luni . Am gasit ultimul mesaj care ii venise :“Am invatzat sa iubesc tot ce era al meu . Dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam . Numai fara tine nu pot sa traiesc . Iti jur dragul meu , doar pe tine te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine … Adio dragostea mea

▀▄▀☺◦○Choco○◦☺▄▀▄ ::

₪♪™•°Ć®άzYღ→ღDﻉDﻉ•°♪™₪
YºU®¨¨HerO
¨˜”°º• ®€Mڧ •º°”˜¨
•☺°SuckArEl •°sTylE

A doua nopate in care ies afara fara sa isi dea mama seama. Pacat ca azi va afla, adica maine dimineata. Hainele sunt dusmanii mei cei mai aprigi pentru ca nu se usuca mai repede. Voi raci cu siguranta. Dar nu mai conteaza. Aveam nevoie de o baie rece. Lacrimile nu au fost prea reci.
Dar stropii parca imi cunosteau sufletul, ma alintau. Ma uit la mine si zambesc in luciul pal, caci vad un chip strain, dur si uitat.






Sunt eu?!DA, eu sunt, putin obosita, atat tot.




Sunt obosita sa lupt pentru mine, obosita sa fiu surda la ce zic ceilalti, obosita sa sufar.
Ce e cu atat suferinta la varsta mea?! Tu te distrezi, copile cu fete, cu baietii si ma compatimesti pe mine, o aliata a timpului, o nebuna a lumii, un zid al nepasarii.
Si de maine stiu ce vreau. ACum nu! Acum e bine la caldura, e bine in pat cu plapuma care ma protejeaza de lume. E bine sa aud respiratia ploii si sa nu mai simt stropii pe pielea uda. Acum e bine sa uit pana si de mine, pentru o secunda care sa dureze cat vreau eu! Nu mai vreau ploaie, nu mai vreau lacrimi.




Nu sunt singura. Am clasamentul meu in care unii urca, unii coboara, dar nimeni nu stationeaza!
Sunt libera si trista!

La multi ani mie!!!

aaaaaaaaaaaaaaa stati putin..... yop am uitat ca azi este si ziua mea ....ce stiti voi mahi....alexandra

Azi e sf. Alexandru ...

Felicitari celor care poarta acest nume sau rudelor voastre, sa va traiasca ..

cred ca aproape toate familiile au cel putin un Alexandru, Alexandra si evident ca si familia RC are sarbatoritii si sarbatoritele ei ( chiar dc nu au mai trecut pe aici de multa vreme noi nu i-am uitat )

Vezi kum te cheama in japoneza A -ka; B -tu; C -mi; D -te; E -ku; F -lu; G -ji; H -ri; I -ki; J -zu; K -me; L -ta; M -rin; N -to; O -mo; P -no; Q -ke; R -shi; S -ari; T -chi; U -do; V -ru; W -mei; X -na; Y -fu; Z -zi.

O picatura rece de ploaie cade si imi umezeste buzele. Ii simt racoarea cum imi patrunde in trup cu o aciditate intepatoare. Imi framant buzele, sa consum in intregime savoarea acelei lacrimi a cerului. Imi ridic privirea lenesa. Norii grei si negrii plutesc deasupra mea dar le simt greutatea parca in propriul meu trup. Ma apasa si imi incetineste pulsul. Respir sacadat si simt cum ma sufoc usor. Un inceput de atac de panica…un inceput al sfarsitului…

O alta picatura de ploaie loveste o frunza inca verde, pierduta pe langa picioarele mele. O gaza rosiatica se strecoara pana la ea in pasi mici si fragili. Se plimba pe asfaltul rece, mica si neobservata.

Ma simt grea…si mult prea mare…ma las pe spate...Banca putin umeda si tare imi apasa corpul. Toamna sufletului meu…te urasc si totusi te imbratisez cu atata pasiune incat simt cum caldura trupului meu se rasfrange toata imbujorandu-mi obrajii.

Degeaba strig. Degeaba te chem cu atata tarie. Degeaba plang stand singura in ploaia rece. Degeaba adulmec parfumul tau acrisor si gust dulceata frunzelor uscate. Vocea mea se stinge pana ajunge la tine. Nu m-ai auzit niciodata…si nici nu ma vei auzi…voi fi doar o soapta neinteleasa…un gand salbatic care nu isi gaseste locul in lumea ta. Te vad departe…din ce in ce mai departe de mine. Iar urmele pasilor tai le deslusesc printre lacrimile amare in care imi inec ochii de atata timp. Timpul se scurge, alearga si ma lasa in urma, iar totul pare o iluzie uzata de prea multe lacrimi.

Sarut toamna care imi inunda sufletul. O sarut si te simt pe tine pulsand in mine. Simt stransoarea trupului tau, parfumul care mi-a ramas in par dupa ce ne-am despartit. Iti simt cutele hainelor care le strangeam in mainile mele dorind sa fii mereu langa mine. Simt obrazul tau cald apasandu-l pe al meu. Vocea ta ma cauta in noptile calde, ma trezeste si ma adoarme in acelasi timp. Zbuciumul cuvintelor tale imi vibreaza in tot corpul. Ochii tai ma ard. Tu esti totul…esti blestemul meu…cosmarul care ma tine treaza seara…visul din a carui mreaja nu pot scapa…salvarea sufletului meu…ingerul si demonul din mine…

Esti tu…iubirea.

el

the kingdome of god is inside you and everything around you.
not in buildings of wood and stone.
split a piece of wood and i'm there.
lift a stone and you shoud find me

sa vii da? promit...

hai sa-ti arat...stii melodia asta? o canta "x". e super p*z*a!!!
- ia, da sa vad...
1 minut...
2...minute...
[priveste in gol. clipeste totusi...rar...dar clipeste.]
- deci? iti place melodia?
- nu stiu. nu am ascultat-o...
- bine, pun alta, ti-o dau diseara.
- ok...
- so, povesteste-mi de "stelussa verde"
- nu vreau sa vorbesc despre asta, te rog. uite daca vrei, iti zic pe mess diseara.
- dar niciodata nu-mi zici.
- daca nu intri...
- of! uite, la 10 intru.
- incerc sa rezist pana atunci...
- de ce? iar te gandesti la ...
- la ce?
- la piesa care ti-am pus-o, de la queen?
- hehe..nu copil...oricum daca ar fi sa ma razgandesc, nu ei ar reusi sa ma...convinga.
- stiu...
- am chef sa scriu un blog.
- te cred. vad.
- ...sa-mi dai piesa diseara. stii ca am atata nevoie de ea.
- da, iti promit.
- .... mi-e dor sa vorbesc cu tine.
- ...serios?
- da...
- intru pe mess diseara...
- as prefera sa nu fie singur fel de a comunica messu...
- tu nu vezi ca atunci cand ne vedem nu vorbim decat de muzica?
- stiu...vad...
- sa intri da?
- incerc...
- ok. multumesc...
- ...nu.
- nu?
- nu!
- ... intr-o zi, toate pietricelele astea o sa fie diamante...o sa vezi...iti promit...sau daca nu-ti promit tie, macar imi promit mie...

ramane

in nebunia momentului... bufff... si apoi am inchis fisierul

nu-i asa ca ea e cea mai frumoasa in ultima clipa? nu-i asa ca ea simte tot? ea stie cand tu vrei sa tai in carne. si atunci. ea e victima pana sa ajunga sub cutit. nu-i asa ca tu nu te pricepi sa omori ingeri? daca te prefaci ca e un drac, parca dracii sunt prea frumosi sa moara. asa ca, nu ai de ales. ea traieste mereu. si tu... ramai cu un cutit tocit in palma. ea stie mereu cand e clipa cea din urma. si mereu te impiedica sa iti savurezi carnagiul. caci ea este adevaratul ucigas. tu tai. tu sangerezi. ea ramane dreapta si frumoasa.

floare

As vrea sa fiu floare, pentru, cinci secunde,
Atunci cand ma culeg si ma las, cu inimile rupte,
Atunci cand sunt primit de ea, si ajung, pe pieptul ei,
Atunci cand ma pun intr-o carte si ma presez, printre zei,
Atunci cand imi rupi petalele si le arunci pe patul ei, frumos
Atunci cand nu mai vi si te astept, insetat si aruncat, cu drag,
pe jos...
Un gradinar nedemn alergic la plante si polen.

"Am cinci secunde pana la stele, sa le ating cu palme ude...
Doamne uite-ma, cu iti duc luptele..."

roshu

Si plecand sopti catre pamant,"lasa-ma sa te iubesc...", gadind la ea. Iar Moartea, plecand, privi spre el si sopti, "nici nu stie, cat de mult o poti iubi, sper sa realizeze, inainte de sfarsitul frumos, te iubesc poetule, ai grija de ea, si de inimile voastre rosii."
Si azi imi lipseste un colt din zambet. Si inima mea rosie. Maine pictez orasul cu tine.

prostule

Te urasc.
"Uraste-ma dar nu ma uita, sunt prima fata care... Te iarta"
Te iubesc. [ si ea plecand ca o mica balerina pe trotuarul sau, neuitandu-se inapoi, el striga in umbra ei]
O sa mor, sti?
"Si?... Mori pt mine" [razand in linistea nimicului]
Nu vreau sa te uit...
"Nici eu, dar...
Adio."

Shh.. sa nu trezim copii din noi.
"I-ai trezit tu, demult, acum o luna de zile, ti minte cand ai spus...
"Sunt cel mai frumos lucru din viata ei, si ea nici nu ma cunoaste", adica eu prostule..."

nu poti

O sa plec, dar tu mai ai fire de par in care mi-ai ramas, le strang mereu cu gandul ca intr-o zi voi reusi sa le transform in doi ochi ce urla incet...“mai stai...”
-----
Eu sunt jumatatea din mine ce iti vrea binele…
-----
inima moare de moarte inceata, pierzand sperantele precum frunzele, isi picteaza fata pentru a o ascunde, ochii ii sunt ca adancul apei. o geisha nu-si poate dori, nu poate simti. geisha este o artista a lumii. face orice pt ceilalti. restul e in umbra, e secret.
-----
nu poti cere Soarelui mai multa lumina sau ploii mai putina ploaie.
-----
adie din pleoapele tale un sentiment de inchidere a ochiului. ca si cand ai arunca o palarie pe un fluture. eu sunt fluturele, ma vad acolo sub palarie. vreau sa-mi strang aripile! sunt suparata, nu mai zbor,plec din ochiul tau si..ma intorc din nou in "oras

asa e

vezi o picatura de apa, intinzi mana pt ca vrei sa o atingi, dar realizezi ca de fapt...ea e dincolo de geam.
Hai sa atarnam, de stele, prostule. Hai sa atarnam, de stele, ca doi prosti. Tu de o stea indepartata, eu de una cazatoare. Hai sa atarnam de stele, prostule. Si tu atarni, si eu te las, si tu te strambi, si eu sunt treaza, atarna acolo pana mor, ma duc sa dorm...Prostule.
el: te iubesc...
ea: iubeste-ma...
in fata ei un scaun gol...
in fata lui o poza veche....
simti si tu ce frig e aici afara?....domnishoara ta cu ochi de sarma...
si eu plec si el ramane..
si eu plec si el ramane...

felinar

l-au ignorat aproape toti, cand alti au plecat el n-a tradat si a ramas in colt, acelas felinar. un batran autist, trist, cu lumina alba, e cel ce lumineaza seara...
traind inchisa in mine sunt mai libera ca oricand...

turn the key. the end.

Dexter: please...pleeease...Dee Dee please...do not push the buton....you have no ideea what it.....
(BUM!!!).....does... ... ... . . . .
The End.
The story ends without a sequel.

zambesti?

-zambeste!
-?
-zambeste!!!!
-ce e aia?
-o expresie a fericirii.
-am zis eu ca sunt fericit? si ca as putea afisa acel "zambet"? Zambetul de care vorbesti tu e un fals, e o masca, e un tablou pisctat de un pictor nebun care vede jumatatea plina, care vede potrivirea semilunei cu fata umana. umana nu e starea mea de suflet. sunt un mostru. monstrii nu zambesc.
-nu face asta.
-eu nu fac nimic. ei o fac in locul meu. nu eu sufar, suferinta ma sufera si ma accepta. eu sunt doar un pion pe o tabla de sah neimpartita.
-nu inteleg. nu are sens ce spui.
-nici nu-ti cer sa ma intelegi, dar nici tu nu-mi cere zambetul.
-imi pare rau.
-nu-mi folosesc scuzele tale.
-sa plec?
-pleaca. sau ramai. crezi ca ma intereseaza?!
-de ce?
-sunt gol.
-ba nu. esti plin de dorinta, de visuri, de pasiune. sau cel putin erai...
-eram. imi place timpul acesta, imperfectul. si-mi place si verbul, a fi.
-si zambetul?
-nu inseamna nimic. este fals, ti-am spus.
-nu e fals.
-ba da. cand iti zice cineva ceva neinteresant, ce faci? zambesti si speri sa-si dea seama de plictiseala ta. zambesti din politete, zambesti ca sa nu-l faci pe celalat sa se simta prost in prezenta ta. cand e tacere si cuvintele nu vor sa-si faca simtita prezenta, zambesti. ca sa ce? ca sa iesi din penibil, ca sa umplii cu ceva golul conversatiei. zambetul nu e bun, zambetul nu inseamna fericire, zambetul n-o sa-l vezi la mine.
-esti trist.
-multumesc. (zambind)
-ai zambit!
-da, e un zambet de politete. e ceva automat. ti-am raspuns complimentului. este ca sa-ti dai seama ca nu ma intereseaza parerea ta. ca sa iti dai seama ca vreau sa pleci. poate ca sa te menajez.
-nu vreau sa ma menajezi. esti ultima persoana in care vreau sa gasesc ipocrizia.

nu-mi place

un bulevard. frig afara, cald sub hanorac.
stele. intuneric, lumina de la felinare.
casti. un caine (al meu).
muzica. melodii neascultate de ceva timp.
amintiri. eu mergeam.

in casti:
"ramas cu pumnii stransi nu mai puteam decat sa mai repet vreo doua versuri obsesiv in gand
si nu se stie cum si doamne vad si acum fumul de tutun din care s-au nascut povestile
ce-am vrut sa vi le spun dar ce-i ciudat e c-aveau ochi ce va priveau urat
si aveau si maini caci mi le-am pus pe piept ca pe un scut
si atunci au inceput sa nasca alte povesti despre
copii ce cresc si ajung batrani ce nu mai stiu ce-nseamna "te iubesc"
si sunt povesti ce plang cu lacrima celor ce le graiesc
si daca tac
le-aud cum rup din suflete sa-si puna-n randuri punctele "

in timp real:
[cainele vede un copil, vrea sa sara pe el]

- amun stai!
- a, e ok, se joaca.
- stiu ca se joaca dar daca sarea pe copilul dvs il darama.
- da, asa e.
- si nu trebuie obisnuit ca se face mare si ne darama pe toti...
- e...acum cat e mic sa profite.
- daca profita acum nu il mai invatam...
[copilul. 3 ani juma. infofolit.]
- e tanal si sabatic!
- nu e salbatic...dar e micut ca tine si isi arata iubirea..e ca si cum te-ar lua in brate.
- pai si de te nu il latati sa ma ia?
- pai te-ar darma si daca cazi, te doare...dar uite, il las mai aproape. te pupa vezi?
- asa fac si oameni, de aia nu-mi pac! [ofteaza] hai mami sa pecam acata!

inaintam. ne pregateam si noi sa mergem acasa.

in casti:
"te rog...te rog, te rog iubeste-ma putin ca daca ai vrea, tu m-ai putea scapa de chin..."

in timp real:
[langa mine 2 barbati. 30 de ani. afaceristi la costum.]
- hai mah sa plecam de aici ca sediul e in alta parte.
- alta parte nu exista.
...
in casti:
incet...ma asez la capul patului...cine'i langa acum cersind curaj? un prost! croind din nisip pavaj..."

in timp real:
deschid usa si intru in casa.

"Fericita, ca o actrita care tocmai si-a sfarsit o tirada de mare efect, trecu prin fata lui si iesi din salon, cu un zambet in coltul gurii, senina si triumfatoare.
Si el nu o ucise!"

oglinzi

- vezi?
- da.
- ce vezi?
- ce vezi si tu.
- ca vad eu?
- ce vad si eu.
- ce vedem?
- pai...ceea ce trebuie sa vedem.
- ce trebuie sa vedem?
- ceea ce deja vedem.
- si ce vedem deja?
- asta la ce ne uitam.
- la ce ne uitam?
- eu mai uit la tine.
- eu ma uit prin tine.
- si ce vezi?
- o umbra. tu ce vezi?
- lumina.
- dar..se formeaza un paradox.
- da? de ce?
- lumina poate distruge umbra, dar fara ea nu poate exista.
- eu ce iti fac?
- ma tii in viata.
- dar daca zambesc, luminez mai tare si tu palesti...iar daca plang...lumina slabeste si tu dispari...
- vad ca pana acum am mentinut balansul, va fi bine.
[ea rade, el dispare. isi impune sa planga...el tot nu reapare...]

- gata, inapoi la treabadomnishoara. "fabrica de oglinzi" nu functioneaza fara tine nu ma face sa repet povestea cu cioburile, stinge lumina si hai.

sufla sufletu

sufla, sufla tare sa umfli baloanele...dar nu prea tare ca sa nu-ti sufli sufletu din gresala. balonu' ala poate sa se sparga. sau sa zboare. si sufletul tau e in el.
concluzia? nu-ti lasa sufletul in balon.

- uite, ma iubeste!
- eh te iubeste, el e un prost.
- adica tre sa fi prost sa ma iubeasti?
- nu.
- atunci?
- el e prost, tu il iubesti. el te iubeste, tu esti proasta.
- pai si atunci?
- vorbesti prostii

e? nu e!

x: sa trecem peste. poveste lunga. prea lunga. :)
y: cum zici tu :)
x: ce ironic a sunat :)
y: a sunat Ironic?
y: ce mai face?
x: eeeeh....e bine, obosit saracu:)
y: o sa mai sune cred:)
x: la fel de ironic?
x: mai stii?
y: da frate normal ca mai stiu...
y: mama cum a fost!
x: era frumos atunci nu?
y: ca-n basme
y: 3 zile si 3 nopti
x: mi-e dor de sentim ala:)
y: ...incoparabil
x: oare va mai fi?
x: vreodata
y: cu siguranta!
y: nu crezi asta?
x: nu..
x: deloc
y: atunci sterge smiley-ul din numele tau de pe mess
x: ieri l-am sters
y: io inca il mai vad
x: nu se sterge singur
x: dar dc sa-l sterg?
x: :)
y: pt ca nu crezi

magic...

- da cine esti tu mah sa imi zici asta?
- eu?
- da bah tu, cu cine crezi ca vbesc urata mea?
- pai...
- domnishoara, va rog cu tupeu sa raspundeti.
- eu sunt...nimeni.
- cum nimeni? nu exista nimeni.
- nu, intradevar nu exista.

[el - jongler
ea - plasa care prinde mingia

- hai sa ne inversam umbrele.
- cum?
- umbra ta e a mea si a mea a ta.
- pai si ce rezolvam?
- atunci se vor iubi si ele prostule.
Ma vad si zic "un copil". Ma aud si numai zic nimic.
Ma aud si zic "un copil?". Ma vad si zic "imi pare rau".

Si mie imi pare, nu sti cum e sa-ti mori in proprile brate.
Coincidence is God`s way of remaining anonymous.


cred ca am o noua pasiune pentru gummybears...daca ii mananc vor face parte din mine. daca ii pastrez...vor fi ai mei?

omuleti

- vii?
- da!
- vii?
- poate...
- vii?
- nu stiu..
- vii?
- nu.

Eu l-am omorat pe Dumnezeu?

"Ciocolata ... Teama, frica teribila, ingrozitoarea durere a constiintei ca e adevarat.
Eu l-am omorat pe Dumnezeu!
Toata viata am crezut asta. Toata viata mi s-a reprosat asta. De atat de multe ori mi s-a scuipat asta in fata, incat am inceput sa cred si eu, dar nu numai atat, am inceput sa caut si sa gasesc argumente care sa-mi demonstreze ca asa e. Nu strainii imi reprosau asta, nu un om caruia i-as fi putut gresi din prea multa vanitate de copil, din prea multa incredere in propriile puteri, din orgoliu, ci ai mei. Ai mei! Ai mei, oamenii care ma defineau si care-mi sunt mai dragi ca lumina ochilor si ca respiratia zilei de maine. De dragul lor am acceptat vina de a-l fi omorat pe Dumnezeu. Ei sunt cei care m-au condamnat, si din prea multa iubire de ei am acceptat asta. Oare exista asa ceva? Prea multa iubire-exista?! Toata viata am crezut in cele mai intime resorturi ale fiintei mele, ca eu pentru asta am venit aici, pe pamant. Pentru iubire, si am dat butonul de iubit la maxim, insa am esuat mereu in iubire si nu stiu de ce. Asta inseamna ca eu l-am omorat pe Dumnezeu!!!
Am intalnit pe cineva caruia ii placea foarte mult ciocolata...
Prea multi oameni dragi au disparut de langa mine din vina mea. Asta inseamna ca eu am mai multa putere decat Dumnezeu, daca pot decide asta, nu-i asa? Atat de adevarat e! Eu l-am omorat pe Dumnezeu! Nu ma puteti convinge ca nu-i adevarat. Eu pot! Am atata putere!
Am stiut imediat cat de mult ii place ciocolata. Imediat am stiut! Atat de multe stiu... Atat de multe pot... Tare mult ii placea ciocolata.
Sunt un om rau! Am lovit cu rautate acolo de unde nu pleca decat dragoste si nu am facut asta o singura data. Toti au murit in jur! Nu poate fi altfel, eu l-am omorat pe Dumnezeu! In neamul meu sunt femei foarte rele. Indiferent de ce vreau eu la un moment dat, cineva moare sau sufera mult din cauza mea. Nu e decizia mea sa fac rau. Eu mereu am incercat sa fac bine si sa iubesc la maximum, dar moartea e mereu prin preajma si ii ia pe toti cei pe care ii iubesc si de aia Dumnezeu a murit. Eu l-am omorat pe Dumnezeu!
Nu cumva sa credeti ca inventez ceva! Pot aduce ploaia! Pot face copiii sa ma doreasca si sa se joace cu mine doar privindu-i. Au ceva ochii mei. Eu stiu ce vreau cand te privesc intens si ei, ochii mei, se fac foarte, foarte rotunzi. Voi habar nu aveti! Eu l-am omorat pe Dumnezeu!
Dar el stia... el cu ciocolata lui... stia ce fac eu cu ochii. De unde putea sti oare? Tare mult ii placea ciocolata.
Eu l-am omorat pe Dumnezeu! Toti ai mei imi spun asta, si eu stiu ca-i asa. Nimeni nu poate sta mult timp langa mine, d’aia nu am avut niciodata nici macar un prieten. Cui sa-i spun despre mine, cui?! Tuturor celor din preajma mea li se intampla ceva rau la un moment dat. Nu stiu de unde am puterea asta. Stiu ca la un moment dat aud o voce si de aici totul se distruge. E vina mea aceea de a-l fi omorat pe Dumnezeu. Mie nu mi se pot intampla "accidente", am o minte prea puternica, prea analitica, prea organizata! Voi nici nu stiti pe unde am fost eu, ce am facut si ce am ales odata, demult.
El se juca cu mine. El, cu ciocolata lui, si acum realizez ca joaca lui era foarte serioasa. Ma jucam si eu! Atat de rar se intampla asta... Ce bucurie, dar apoi veneam in lume si... Eu l-am omorat pe Dumnezeu! Eu negociez fiecare clipa! Pe mine viitorul nu ma ia niciodata prin surprindere! Voi habar nu aveti!
Eu l-am omorat pe Dumnezeu!
Toata viata am crezut asta. Toata viata mi s-a reprosat asta. De atat de multe ori mi s-a scuipat asta in fata...
Fara vreun avertisment m-a oprit si mi-a spus ca stie ce vreau sa fac si ma roaga sa nu fac asta. Stia ca stiu cat de mult ii placea ciocolata, dar ca nu e nevoie. Nu trebuie sa-i dau un tren plin cu ciocolata daca vreau sa-l parasesc, ca sa aiba pana ma va uita, sa-i fie mai usor...
Eu l-am omorat pe Dumnezeu!
De unde stia ca asta vreau sa fac? De unde stia de ciocolata?
Atunci am avut singurul prieten, in clipa aceea – o clipa –, dar trebuia sa renunt. Ma intorceam in lume. Vocea...
Eu l-am omorat pe Dumnezeu!
Dar el stia viitorul? Asta inseamna ca viitorul exista?! De unde stia de ciocolata?! Asta inseamna ca Dumnezeu i-a aratat viitorul?! Asta inseamna ca Dumnezeu nu e mort?!
Atat de mult ii placea ciocolata si atat de curat si cu atata drag am vrut sa-i fac o bucurie daruindu-i lumea mea de ciocolata... "

Ce-şi doresc blogerii?

25.779 doresc să slăbească

17.190 să se îndrăgostească

16.831 să scrie o carte

15.094 să fie fericiţi

13.910 să-şi facă un tatuaj

12.975 să meargă într-o călătorie fără destinaţie prestabilită

12.826 să bea mai multă apă

12.279 să se căsătorească

11.995 să călătorească prin lume

11.163 să sărute ploaia

10.370 să facă mai multe poze

9.529 să facă economii

8.708 să înveţe la chitară

7.598 să citească mai multe cărţi

7.464 să trăiască, nu doar să existe

7.119 să facă exerciţii regulat

6.592 să-şi găsească un servici

6.481 să mănânce mai sănătos

6.461 să fie mai încrezători

6.050 să se trezească când sună ceasul

5.770 să-şi înceapă propria afacere

5.724 să se lase de fumat

5.121 să decidă ce fac cu restul vieţii

3.348 să doarmă mai mult

2.902 să câştige la loterie

2.829 să hack-uiască

2.805 să compună o melodie

2.591 să trăiască mai simplu

1.217 să fie mai creativi

1.o71 să joace într-un film

Nu de aia, băh, ca Moromete

Operatorii unei lecturări serioase sunt întrebările.

Grila de lectură e în permanenţă viaţa noastră.

Citim cu nelămuririle, perplexitatile, neliniştile noastre.

Citim ceea ce ne vine pe structura noastră.

Orice problemă o putem adânci şi dezvolta în interiorul culturii.

Să revenin la interogaţia <> a copilului.

Niciodată nu e prea târziu să întrebi de ce, pe ce se bazează, care e cauza şi structura logică.

Suntem fiinţe raţionale în măsura în care ne întrebăm ce anume e în spatele lucrurilor.

Şi evidenţele simple pot fi decompozabile, descompuse : 1+1=2.

Care unu se adună cu care unu şi dă doi ?

Divergenţe Discordate

Jean Cocteau fiind întrebat ce ar lua cu el dacă i-ar arde casa, a răspuns cu seninătate

îmbârligată cu seriozitate, că ar lua focul.

Cu toţii în adâncul nostru recunoastem şi căutăm un Principiu Prim, conştientizând că la cauza

lumii se află un anumit ceva, cineva.

Vedem diversitatea, însă o vedem închegată, incrosetata.

Toate lucrurile colorate eterogen şi mirosind divergent, stau împreună.

La durere, lucrurile se atomizează, pierzându-şi legătura.

Intodeauna raţionalizăm situaţiile în care ne aflăm.

Putem suporta eroic suferinţa când cunoaştem cauzele şi scopul.

Tiranul loveşte haotic, distrugând coerenţa.

Tiranul îşi arată că poate decide asupra oricui, fixând criteriile.

Cel care o aplică, o enunţă.

Prin complot, oamenii sunt dirijaţi cumplit.

Tendinţa de a te interoga şi de a găsi sensuri ţine de existenţa noastră umană

Acum când timpul a pierit

Acum când timpul a pierit
Acum când noaptea a venit,
Când, zburând din nou aripi,
Văd visele, visele veşnice,
Cum curg uşor peste lume
Împrăştiind nisipul ca pe dune,
Fir cu fir, făcând un munte,
Îngropându-mă pe mine în el
Nimic, nu simt defel,
Decât sângele visurilor moarte,
Ucise de a lumii soarte,
Simt doar mirosul merilor,
Din grădina îngerilor,
Simt doar lacrimile sfinte,
Curse din aceste morminte
Unde dorm odihnite,
Ale mele visuri iubite,
Simt doar parfumul teilor,
Din poveştile zmeilor,
Simt vântul ce plânge,
Cu zgomot în munte se frânge.
În visele mele văd munţii,
Văd câmpia vastă a minţii,
În mintea mea, văd drumul,
O, Doamne, văd tronul,
Aud susurul blând al verii,
Libertatea lipsei poverii…

Şi mă trezesc în iarba verde,
Mă uit la cer, sunt nori,
Fluturi în grădina de meri,
Bătând din aripi colorate,
Peste florile ornate,
Şi visurile mele, stau liniştite,
Ele nu ştiu că vor rămâne aici,
Ele nu cred că voi uita pe veci,
În grădina aceasta însorită,
Ele nu cred că voi uita de soartă.

Dar se duce, ca timpul vara,
Şi mă trezesc singur într-o gară,
Fără de vise, singur pe-o bancă,
Şi văd trecând trenuri grele,
Le văd urlând, mă uit prin ele,
Şi văd fricile, ascunse în colţ,
Le văd venind înspre mine,
Cu parfum de moarte în vine,
Rânjind mişelnic se năpustesc,
Şi-n acel moment doresc,
Să fiu în grădina cu fluturi,
Şi-nchid ochii, ca să văd merii,
Şi simt cum mă-nconjoară,
Acel parfum, acel miros de vară.

Şi deschid din nou ochii,
Şi nu mai sunt în gara morţii,
Am ieşit din lumea fricii,
Acum mi-e frig în tărâmul verii,
A venit iarna cu al ei ger,
Mă uit din nou la cer,
Nu mai e albastru, cu nori,
E greu, de plumb, fără cocori.
E tristă grădina acum,
În mijloc este un drum,
E drumul iernii, drumul rece
E drumul viselor mele,
Drumul pe care voi merge,
Voi merge în căutarea verii,
Undeva voi găsi merii,
Voi găsi visele stând în iarbă,
Se vor uita la a mea barbă,
Şi vor veni la mine,
Atunci in mijlocul ierbii,
Voi vedea iarăşi fluturii,
Şi voi visa, Doamne, din nou

Voi fi bătrân

Un Wanderer care ne aeriseşte - Steinhardt

Calatoriile din perspectiva lui N. Steinhardt sunt diferite de drumetii. Calatoriile primenesc, atata, dezvaluie, inteleptesc si creaza o stare de spirit deschisa si receptiva, care nu ne poate fi decat de cea mai mare priinta.

Drumetia e doar incantatoare, tonifianta, instructiva.

Calatoria presupune un soi de traumatism, de socuri, de revelatii, chiar de indignari, de suparari(care nu-s rele), rostul ei fiind sa ne trezeasca din stagnare si obisnuilenicie, din inertie si program. Calatoria e o aventura, care te scoate din decorul initial. Pe cand drumetia nu-i o iesire din cadrul originar. E doar informativa, pitoreasca, e distractiva.

Calatoria e un act grav, un examen de maturitate. E o luare de cunostinta directa a teoriei relativitatii generalizate. Drumetia te scoate din camera, te scutura de praf, te zbiceste, te invioreaza, dar nu te scoate din sinea ta, din ecologia familiara, pe cand calatoria este cutremur, schimbare de perspectiva, un periplu galactic.

Calatoria ne scoate din ingustime, ne deschide mintile, ne dezvaluie imensitatea numerelor de solutii posibile si in modul acesta ne aeriseste, ne scoate din margini. Calatoria e discontinuitate, contact cu noul, cu neasteptatul, cu abruptul

Iubire, bibelou de porţelan

Nu pică nimic bun dacă ai surogate de dragoste, ieftine şi diluate, dar nu e bine nici să te mumifici, aşteptând perechea perfectă, fiinţa din vis sau cea aparent reală cu trupologie te-le-gen-ică. Iubirea idealistică est possible doar între protagonişti de la Holly-Wood (copii ai ciocănitorii Woody). Apropos, e toposul favorizator psihiatrilor, detectivilor şi avocaţilor. Actorii rostesc bla-bla-uri şi mari tam-tam-uri, dar îşi schimbă soţii, soţiile ca şosetele. Majoritatea story-urilor de iubire, sunt comerciale, previzibile, pigiste, orientate către hintălăi visători, prostii contestate şi blamate de gânditorii critici, profunzi, mâncăcioşi de realitate.

Multe au rămas necăsătorite, cu fardul putregăit şi fondul arid, cu mâna pe mobilul preistoric si cu proteza lângă mirc. Celelalte nu pot dormi nopţi întregi, dând mâna depresiilor, nu mai pot învăţa şi se împotmolesc să mai iubească. Nu mai aşteptaţi pe Făt-Frumos, pe prinţul din film, pe actorul superb în toate domeniile, sau fot-bal-istul popular. N-o mai aşteptaţi pe Barbie, pe Miss 2008.

Calderon a scris o piesă de teatru celebră pe tematica ancestrală “la vida es sueno”, când, faptico, realitatea e crudă. O mulţime de oameni creează o paralelă realităţii, prezentului. Fetele vor un Don Juan, în loc de Don Ciocan. Lăsaţi-i pe Hyperion şi pe Zburătorul. Coborâţi-vă din dudul prestigiului, perfecţiunii, falsităţii exacerbate.

O mulţime de filme categorisite drept love-story sunt doar vise miraculoase, care duc la divorţuri, dezamăgiri, despărţiri şi disperări, deoarece, când vă duceţi la film, îl vedeţi pe prinţul care-i cumpără o stea de pe cer şi îl compari cu prietenul tău, care nu ţi-a cumpărat nici pop-corn măcar. Te uiţi la bruta îmbrăcată şic, care îi cumpără iubitei o grădină de trandafiri, pe când prietenul tău ţi-a adus doar un ghiocel, şi ăla ofilit. Cel din film parcă miroase frumos de pe ecran, dar iubitul tău miroase a lipici, pentru că lucrează ca să te poate duce la film.

Realizezi că prietenul tău nu e prea bine făcut. Realizezi că prietena ta e puţin mai grasă ca cea din film, că are riduri, coşuri şi părticele de epidermă de culoare albicioasă prin toată coafura ei. Este cauza pentru care o mulţime se despart, spun studiile psihologice.
Inelul oferit nu va face nici o minune gen Captain Planet. Majoritatatea îşi creează un film mental, dar viaţa bate filmul.

Deşteptarea din vis este dureroasă, dar e importantă.

Post Scriptum: Băieţi, duceţi fetele la filme de groază, să poată spune: ,, ce mă bucur că eşti lângă mine”. Nu le mai duceţi la love-story-uri.

Fetita cu chibrituri aprinse

Jacqueline zambeste printre dintisorii de balerina

La 6 ani exteriorizeaza doar 3 vocabule

Are ciorapii-n dungi cu arborescente colori

Fusta roza-nchis se asorteaza cu bluzita

Si cu durerile interioare

Cand trecatorii badaraniti o impung cu ura

Ea se apara tavalindu-se jos

Parul ei prins in dreapta si-n stanga incorsetat in codite ondulate

Se joaca cu perdeaua de floricele autiste

Priveste pe geam la luminitele difuze, pitite in sinele-i

Arunca cu placere stranie jucariile

Firmiturile de paine

Formele galbui rupte din servetele de manutele-i aprige

Dar imbratiseaza inimile iubitoare si cutiile cantatoare

Indragind melodia apei de la robinet cu efecte pansatoare

Daca o corectezi sau nu o acompaniezi chibritareste

Ea, isi da in cap cu mainile-i pulsand plapande puteri

rendez-vous cu tn insuti

Totul începe în decoraţiuni de inocenţă, când începi să-ţi recunoşti propriile reflecţii. Încă nu împliniseşi 2 ani, dar te spălai pe dinţi urcat cu picioarele pe cutia cu rufe şifonate, când realizaşi dintr-o dată că acea fărâmă pufoasă care radiază în oglindă eşti tu.

Mititeii - să nu faceţi cumva conexiune cu grătarele - nu au capacitatea conştiintei de sine. Undeva după douăzeci şi cinci de luni, ei devin conştienţi de propriile gânduri, emoţii şi senzaţii. Primul şoc al auto-recunoaşterii timbrează începutul unei căutări continue după adevăratul sine şi după afecte, atitudini, acţiuni acordate cu acel eu, purtând eticheta de autenticitate.

Adolescenţii şi douăzeci-şi-ceva-anişti încearcă prietenii, mode, bulluri roz, locaţii noi, căutând ceva-ul oglindit şi conştientizând ce nu se identifică cu sinele lor.

Operaţiile cosmetice, medicamentele psihonustiucum şi alte produse produc mutaţii dorinţei de autenticitate. Hi5odată, para-blogurile, facebook-ul, ringo-ul poartă de multe ori izul pufăit de identităţi visate şi ireale. Steroizii, stimulatoarele şi dopingurile vrăjesc performanţele atletice. Memoriile fabricate devin best-sellere. Întâlnirile rapide reduc sinceritatea.

Printre harababurile de imitatii, coceanul sinelui se strofoacă a se revendica.

Autenticitatea are de-a face cu operaţia curajoasă şi nestingherită a miezului sincer şi real al sinelui.

Mulţi nu sunt autentici datorită lasităţii, incomodităţii raţionale şi a fricii de critică.

E dureros să te vezi şi să recunoşti cine eşti. E tensionant să ne definim, redefinim sensul de noi înşine împotriva paravanei de conformism, umbrelelor de superficialism şi a paletelor de exhibiţionism.

Cine sunt eUu:-??

Tu stii ....stii cine sunt eu?

Deja te gandesti ca postul asta e inca o aberatie de-a mea....ma rog....una mai mare decat celelalte...
In fine....daca totusi citesti.....nu vei fii surprins sa aflii ca fac parte din colectia de spiridusi cu urechile versi si limba colorata.....Eu am limba mov....Bia albastra, Sandra galbena....Ralu roz....oricum....toti spiridusii au urechile verzi....:)Tu cum o ai?Cred ca albastra.....

Ar fii absurd sa pot sa afirm ca as putea spune tot despre mine in postul asta stupid....sunt 1000 de lucruri de spus despre mine si alte 1000 pe care oricum nu le stiu....si totusi.....cine sunt eu?Pai...“I am what I am.. I do what I want..”.. Are cumva dreptate Dido.. dar nu in totalitate.Suntem defapt ceea ce acceptam sa devenim...Realitatea imi demonstreaza ca traiesc printre afise cu debutanti pe o scena proasta, intr-un oras mort...Mereu incerc sa schimb cate ceva...poate intr-o zi chiar voi intelege ca nu am puterea asta...

E dezolant, depresiv uneori, de parca orasul asta nu stie sa se bucure de ploaie...nu vede curcubeul....nu are magazine de vata de zahar....decat o tejghea dezolanta in prac, nu stie sa coloreze frumos....orasul asta asculta muzica depresiva si se plimba singur plin ploaie...nu are lumini colorate si vise .....este....the city of blinding lights and neverending sorrow....Sunt convinsa ca am mai scris asta o dată pe-aici, dar abia acum isi releva mai apasator sensul pentru mine....fac ce fac si consider totul neinteresant sau inutil si...uit....Dar totusi azi recitind cateva post'urile mai vechi mi-am dat seama ca mi-a prins bine ca am scris. Citesc azi si nu-mi vine sa cred ce mult au durut noptile din vara asta....

In fine.....cine ziceam ca sunt eu?Habar nu am....poate stiti voi....sau poate tu....

Oricum....
imi place Hubba Bubba de mere....
ador vata de zahar....
am convingerea ca sunt protejata lui buttercup(stiu, am mai zis...)....
AUD CULORI....
desenez vise...
distrug cam tot ce ating....talking about vise.....
nu cred in destin.....semne, zodii, horoscop alte prostii....
am zmeul meu.....ma rog acum ti l-am dat tie(chiar daca nu stii, e al tau).....e cel mai iubit zmeu.....
am un frate....tembel.....ca si mine:))).....da-i cel mai tare frate din lume....ha ha , voi n-aveti!!!!
ascult vama veche....si altele....
urasc manele....ma rog.....nu cred ca mai era nevoie sa spun...
imi place mirosul cerului si praful de stele....
iubesc marea....si pe tine....
am bratari multeeee:x
imi place sa alerg cu talpile goale prin iarba cand ploua....
imi place sa joc pool cu tine....si eu bat mereu;)
il am pe Fluffy Goffy si voi nu-l aveti.....
mi-e dor de profa de mate .....si am avut cel mai tare dirig in generala....
"torente" ramane cartea mea preferata.....
ii iubesc pe n.stanescu, bacovia si macedonski....
imi place sa vad rasaritul la mare si sa nu va las sa dormiti pt ca voi n-o iubiti pe buttercup dar tot nu scapati....
nu vreau sa plec de aici.....
urasc ciocolata si imi place vanilia:X.....
"iona" a fost opera mea peferata pt bac....
vreau sa am candva buburuza mea mov cu bulinutze galbene....
vreau sa dansez cu tine in parc....
imi tin telefonul pe silent si de multe ori ma cearta bogdan:-s....
ma ascund......pt ca mi'e frica sa spun "te iubesc"....
fug....de voi si de mine....
m'am saturat sa tot scriu si sa dau enter de n ori pana acum....
M-am săturat de momentele caracteristice mie de ros unghiile şi de întrebat “oare ce trebuia să spun de fapt”, “oare cum era mai bine”, “oare de ce iar am greşit”. ...
Există mereu un punct de vedere din care alegerea mea, cat de insignifianta ar parea, este o greşeala. Momentele de îndoiala aduc doar un nor negru care reuşeşte prea repede sa acopere şi ce nu trebuie....
Vreau sa mai am 7 ani si plang ca nu'i am....Nu stiu daca e rau ca nu-i mai am sau ca sunt defazata temporal....
Stiu ca majoritatea oamenilor normali dorm la ora asta....
Imi place gandirea lui Hesse:"There is no reality except the one contained within us. That is why so many people live such an unreal life. They take the images outside them for reality and never allow the world within to assert itself."Intr-adevar, este frumos sa te pierzi in afara şi este cu siguranta mai usor decat sa te regasesti inauntru.....da e aiurea ca io nici nu ma pierd nici nu ma regasesc....deci, unde sunt eu?Oricum....e bine ca esti tu....si pot eu acum sa ascult

" Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se.
Două culori ce nu s-au văzut niciodată.
Una foarte jos, întoarsă spre pământ.
Una foarte sus, aproape ruptă
În înfrigurata, neasemuita luptă
A mirării că eşti, a-ntâmplării că sunt
Ce bine ca eşti, ce mirare că sunt!"

Moaaaa ce post aiurea.....inca nu-s eu.....m-am saturat sa ma tot caut sa si gasesc fetitza asta distrusa....macar sa nu mai fie tot mov.....vreau alta culoare....mi-e dor tine....maine vii......si ce daca?M-am saturat......tu nu?cine sunt eu?

Sunt Tu!

Sunt.

Aici şi acum.

Şi Te Iubesc!

Tu cine eşti?

[Incepe sa fie tarziu in mine....]

[Franturi de poveste-valiza cu vise]....101 reasons to run!

Ma intreb daca inca mai conteaza ceva.....fiecare gest imi sugereaza ca nu.....ca pur si simplu n'a existat....pt tine....nimic.....
Ar fii absurd sa pretind ca vreau sa colorezi cu mine cand oricum eu sunt singura vinovata, nu?Cand doar eu ma ascund si ma comport prosteste si cred aiurea in vise si dorinte posibil realizabile.....din cand in cand imi amintesc...ca posed un atelier de reparat vise...poate ca ma consideri un cultivator de vise interzise de lege...poate ma intelegi, poate nu....oricum tacerea asta ma doare cel mai tare.....uitam sa fim noi....si tu uiti sa'ti inalti zmeul pe care credeam ca'l iubesti...

E inceputul asta de toamna cu vise secate...dorinte moarte si'ngropate de mult...iluzii desarte si prafuri de stele nestinse...iar noi suntem destinati sa ii inviem pe toti si pe toate..fiecare vis si fiecare zeu...Altfel, nu ne putem naste propria dorinta(pt ca speranta'i doar o amagire absurda)...care sa ne mai ghideze pe langa inca un vis pe care tot noi il vom omori.....

Si atunci aleg sa fug....tu taci.....si eu fug....pt ca nu'mi gasesc betisorul cu care aman2 am scris pe nisip....ca o sa avem zmeul nostru...c'o sa dansam in parc si'o sa descifram fiecare dorinta ....o sa'mi spuneti ca asta se numeste poate resemnare....doar resemnare si lume fara culori...certitudinea asta'i prea dura cu mine si mai ales ca stiu cine a ales drumul asta.....credeam ca e mai bine asa dar simt cum imi macina fiecare celula toata povestea asta cu sfarsit abstract.....am ajuns la concluzia ca trebuie sa ma scutur de praful asta de vise si sa las copilul din mine acasa....dar n'as mai fii eu....si toata chestia asta ar avea un nume:INCEPUT....de ce sa ajung la aceeasi chestie care ma pune in imposiblitatea visarii?Sunt o visatoare imi spuneti....eu cred in visele astea......si chiar daca din ele n'am reusit sa materializez nici unul.....stii bine ca ti'am promis ca ultimul e al tau.....si tot ce e pt tine ma face sa fiu eu cea care spune ca a castigat....ciudat.....

Stiu ca de vreo 20 de ani tot astept ca oamenii sa realizeze ca nu sunt ca mine si sa corecteze neregula asta.....dar m'am saturat sa tot astept....sunt constienta ca neregula asta sunt eu dar pur si simplu chiar nu e nimeni sa ma faca sa fiu "real one"?...Si totusi m'am saturat de atata realism....veti spune ca whoaaa....eu?realista?DA!!!!poate mai mult decat as vrea si mai mult decat credeam ca as putea fi....tocmai ea, ratiunea....ma omoara....secunda cu secunda...


Poate nici nu am nevoie de 101 reasons to run....sunt eu si asta e cel mai pregnant motiv....I don't need anything else...

Evadam?Vise...

[-Hai sa facem ceva....
-Nu...mi'e somn
-Bine...va spun povestea Powerpuff...
-Nu!Mi'e somn
-Lore esti rea!Bia tu vrei?Danutza...?(nimic:..)
-Taaaaci!
-Nu pot!
-Te rog...
-Hai sa facem ceva!
-Ce?
-Ceva!
- Pai spune tu ce....
-Hai sa......fim fericiti!!!]

Stau si culeg cioburi din balti...Nu inteleg de ce va feriti de balti. Oricum suntem cu totii murdari.Baltile sunt ce meritam noi de la ploaie....Aleg unul mai mic....si incep sa privesc lumea prin el,asa rasfranta si sparta in mii de bucati. Am inceput sa adun bucata cu bucata imaginea formata, in ideea ca poate reusesc sa creez o imagine completa a zilei de azi. Din nefericire nu am reusit...Am incercat sa descopar care este bucata de lumina trecuta prin sticla care lipseste...Culmea nu lipseste nimic, si totusi imaginea este incompleta. CEVA lipseste!Sau cineva...:-??.... Privesc imaginea distorsionata de timp, temeri si umbre. Culmea este ca stiu unde este problema...dar e greu mi'e greu sa admit adevarul!Nu acum...Te rog!!!Poate ca am nevoie de...mine..... Cred ca undeva acolo dupa straturile de sticla ma voi regasi...imi doresc asta dar asta nu inseamna ca frica a disparut...s'a schimbat decat metoda de a uita de viitoate inexistenta a tot ceea ce inseamna interactiune, magie, mister, vis …Realizez ca totusi … avem atat de putin control asupta a ceea ce suntem, asupra cine suntem si unde ne cautam ....nici macar nu stiu cine sunt eu....



Vreau sa intelegi ca sunt ca orice om si sa nu mai visezi pentru mine. Nu ne dorim acelasi lucru....Tu vrei o lume roz, eu ma consolez cu existenta uneia mov...
-Vrei sa ma vezi fericita?Sunt.Incredibil?
-Da
-Nu e normal...sunt ...putin fericita...si daca sunt , sunt pt ca percepem diferit fericirea...
In momentul in care vei constientiza ca "visele" noastre sunt pe frecventa diferita, atunci da, voi fi si mai fericita.Dar pana atunci, inceteaza sa mai fii patetic...Pt tine fericirea e fericirea ta...Si totusi...
-Vreau sa te vad. Tip. Vreau sa te vad!!
-Ma copil nebun,taci si canta, ma vezi dupa, vreau sa-ti spun oricum ca....
-Nu!!Te rog...nu'mi spune nimic....e mai bine asa....
-Dar....
-Shht....
-M'am indragostit de tine!
-Ufff...a cata oara?(ti'am zis sa taci:(..)
-Ce mai conteaza?A 10'a cred...:-??
-Multumesc!
-De ce imi multumesti?Ca ma indragostesc de tine?
-Eu nu vreau sa ma indragostesc de tine...dar....
-Nu vrei?:-<
-Nu vreau!!Nu intelegi?Nu ma auzi ca nu vreau!!!!????
-Bine...atunci....iarta'ma.....m'am indragostit....
-Bine...pleaca...
-Bine...plec....Te iubesc!
-Taci!
-Te iubesc!!
-A plecat.....il iubesc...

Ma inconjoara o sfoara care in orice caz nu zboara ba chiar e reala si ma trage senzuala spre o stare ireala....De ce iar?
As vrea sa scriu ceva interesant dar nu o voi face pentru ca ar fi prea multe idei fara sens....Stiu....ma duc sa schimb becul la soare si neonul la luna...astea s-au ars, imi trebuie ceva mai luminos sa acopere umbra celeilalte perdele de care atarn....oricum tot spiridushul mov raman...cu tot cu insomnia asta produsa tot de perdea...adica de tine...si acum ce mai fac?ma intorc la tine?nu....zmeul deja e trist....si mut.....e gol!!!stii ce inseamna?inseamna ca nu mai e...poate ca fizic e inca al tau....dar sa stii ca oricum e departe....departe de noi si de felul in care am distrus visul lui.....vruia decat sa se inalte....si ce i'ar fii stricat dansul din parc?visa si el....

Ma uit in ochii unora si intorc si ei privirea spre mine si e atat de goala dar totusi atat de plina. Ar avea atata de oferit, dar nu o fac, si numai din ochi le simti lipsurile.Oare asa se vede si la mine? Sincer nu cred.....am invatat sa ma ascund bine....si nu de tine...pt ca tu m'ai invatat sa fac asta....ma ascund si de mine....dar de tine nu.....uite ajung sa postez toate prostiile astea pe care probabil le citeste cineva care n'are treaba cu mine.Sau are....who knows...cine stie ce ciudata ma credeti....nebuna...stiu, mi s'a mai zis...asa ca nu spera sa fii tu primul care face asta!La urma urmei....ce te intereseaza de un om care trece pe langa tine si te evita?Sau poate ca nici macar nu e asta.....Tot ce'am cerut a fost intelegere....dar ceea ce pt mine era putin, pt tine era prea mult...pagina asta nu e dedicata cuiva anume daca te intrebi....sau e? Nu stiu pentru cine o scriu...poate pentru mine... sau pentru tine ca sa'mi aduci aminte de ce iti ceream atunci. Hehe...as vrea odata ca macar timp de 1 minut sa ma privesti in ochi. Da, tu cel care citesti. Toti care cititi.O fi pentru voi? Tot nu stiu....stiu doar ca as vrea sa nu mai visezi pentru mine.... nu ceea ce crezi tu ca imi doresc, imi doresc(ai rade sa stii).....nu..... vreau numai sa stii ca sunt persoane carora le multumesc si altora carora le zic "I don't care". Tu decizi pe unde te numeri. Sau eu? Intreaba-ma. Daca tac, esti tu. Daca iti raspund sa stii ca tot tu poti fi....Si uite ca ultima chestie nu pot sa spun ca o scriu cu o tristete anume....stii de ce?tocmai am primit cele mai frumoase randuri din ultimul timp:"Imi place ca esti pesimista dar asta te consuma destul de mult ...de asta cu prima ocazie cand ne vedem o sa'ti aduc o ciocolata in forma de spiridush sa-ti mai ridici nivelul de zaharoza din sange ...Bine....ciocolata e alba:)"Si stiu ca a spus asta din suflet...chiar daca mi'a zis ca sunt o ciudata, misterioasa si interesanta somehow...ma rog, intelegeti voi, cam nebuna.....as vrea macar 5 minute....sa vedeti toate chestiile astea cum le vad eu....atat de reale....poate ati vrea sa va dau din cioburile mele de vazut lumea prin ele....sau nu.....oricum am observat ca e din ce in ce mai greu sa te creada cineva. Cum spui ceva iesit din comun, sau mai rau, ceva prea comun, toti te cred nebun....voua va place sa va limitati la absurdul asta care va inconjoara...

Oricum...eu sunt jumatatea din mine ce'ti apartine...chiar daca nu vrei sau nu stii....o sa plec...dar o sa strang bine in palme pana cand voi reusi sa le transform in doi ochi care urla incet.."mai stai".....va fii prea tarziu poate....

Iubeam sa te'ador?....acum iubesc sa te'omor...Esti un vis din care nici macar praful de cioburilor nu va mai fii....:)[Imi omor vise...]


Ai plans,spiridush cu buline?....Poate....conteaza?