Life is too short.....LOVE

As we grow up we learn,that even the one person that wasn't supposed to let us down, probably will.
You'll have your heart broken more than once,
and it's harder every time.
you'll break hearts too,
so remember how it felt when someone broke yours...
you'll fight with your best friend and maybe fall in love with them!
you'll blame a new love for things an old one did..
You'll cry because time is passing too fast,
and you will eventually loose somenone close to you
So take too many pictures,
laugh too much,
and love like you've never been hurt because
every 60 seconds you spend angry or upset is a minute of happiness
you'll NEVER get back!

Love the people who treat you right,

As we grow up we learn,that even the one person that wasn't supposed to let us down, probably will.
You'll have your heart broken more than once,
and it's harder every time.
you'll break hearts too,
so remember how it felt when someone broke yours...
you'll fight with your best friend and maybe fall in love with them!
you'll blame a new love for things an old one did..
You'll cry because time is passing too fast,
and you will eventually loose somenone close to you
So take too many pictures,
laugh too much,
and love like you've never been hurt because
every 60 seconds you spend angry or upset is a minute of happiness
you'll NEVER get back!

eu va zic pe fata

Music

da... dupa cum relatam in ultimul comentariu... sunt obosita... si tocmai de aia parca simt asa o mireasma de vacanta :D.... ca deh... vrabia malai viseaza... parca asta visa...nu? asha ca daca ajungeti prin Hunedoara... sa nu uitati sa treceti pe la Castelul Corvinestilor... odata poate era plin de cavaleri... acum e plin de vizitatori... stiti voi de care... oamenii zilei de azi care au nevoie de cate o iesire in week'end.... nu de alta dar trebuie sa;si recupereze energia... pentru si anume o saptamana noua de lucru... hi hi hi...

hi hi hi... dar azi am aflat ca vom merge in vamaaaa.... in concediu.... hooorrrraaay.... :D....

si acum revin la castelul corvinestilor... si la o atmosfera putin mai metalica... sau mai pietroasa... sau cum m;am jucat in photoshop... si fug... ca veni iar noaptea...

Christmas

Cascada Last Christmas

in fiecare iarna inima mea crede cu tarie si incapatzanare intr'un cantec...

last christmas i gave you my heart
but the very next day, you gave it away
this year, to save me from tears
i'll give it to someone special

...........................

..este imnul inimii mele triste si singure.. in fiecare an cred k asta e anul in care nu numai cred, dar si spun adevaruri knd il cant.. si mereu, anul urmator, o iau de la capat..

e ceva cu mine si craciunul.. nu ma cuprinde atmosfera... nu, nu imi place craciunul.. toate craciunurile mele au fost dak nu disperate, atunci triste si goale... asha k mereu, cam prin perioada asta a anului, ma apuk sila.. de beculetze, de cantecele, de shopping, de mos craciuni umflati si pufosi, de cadouri, de plimbari prin ninsoare sub felinare dormitande.. mi'e sila pentru ca mi'e ciuda.. pentru ca a mai trecut ink un an si eu ma gasesc in aceeasi stare.. de a nu suporta craciunul.. pentru ca niciodata acel "special somenone" nu se dovedeste a fi demn, niciodata nu e aici ca sa ramana.. pentru ca in ninsoare aia magica de fulgi mari si rari.. sub felinarul dormitand.. merg singura.. cu mana inghetzata pe mapa, pe geanta sau in buzunar.. knd locul ei este in buzunarul tau.. sau in culcusul cald al mainii tale.. mi'e ciuda pentru k nici anul asta nu ma invetzi sa iubesc craciunul.. pentru toate nimicurile alea.. pe care acum nu stiu sa le apreciez.. pentru ca nu mi le'a aratat nimeni..

ink mai sper ca urmatorul craciun va fi ACEL craciun.. pana atunci.. continui sa imi port pashii impleticitzi si grei de amintiri si dorintze pe strazile ninse si frematande de "bucuria sezonului".. si nu oricum.. cantand cu convingere "last christmas".. si crezand in el.. ca in fiecare an..

..mi'as dori sa fii cel care rupe repetitivitatea asta..

..cap ou pas cap?..

Piesa asta se incadreaza in categoria “super hiturile verii 2007″ si ca tot vazusem status la Sorina “we gonna feel it” am zis: “ia sa…”

♥ஜ♥

pierdut in timp, toate ceasurile arata diferit, cel de la pc 00:07, cel din fata pc-ului 00:09, cel de langa pat 00:17, cel de pe telefon 00:08, cel din perete 11:07...nu's pierdut in timp, nu am fost atent la ceas, ne aflam undeva intre 11 si 1 noaptea. nu am fost atent la ceas si acum am 5 timpuri diferite, probabil ca traiesc paralel cu fiecare timp, ma iau dupa cel de langa pat, ala cu 10 minute inainte, pentru ca niciodata nu ajung la timp unde vreau sau pentru ca vreau sa fiu cu 10 minute inainte de orice. sa fiu primul care casca gura si care zice multimii, "este si 10, nu s-a intamplat nimic, puteti pleca", doar eu am cascat gura acum 10 minute !

in ce timp traiti voi, cat va este ceasul ?

asculta cu atentie ....shi vei vedea :(

Ochii sunt oglinda sufletului…in ei vedem tristetea acoperita de un zambet fals al buzelor, in ei observam flacara inimii implinita cu dragoste, in ei privim lacrimile de fericire sau de tristete, in adancimea lor descoperim greutatile si bucuriile unei vieti de om. Femeile isi aplica tot felul de cosmetice in jurul ochilor pentru a-i scoate in evidenta, altele isi pun lentile de contact pentru a intensifica o culoare de care ele nu au avut parte, altele poarta mereu ochelari de soare sau de vedere incercand sa ascunda ochii si bine-nteles drumul spre sufletul lor…dar in final, toate, seara scapa de aceste mici trucuri si cineva se poate bucura de sinceritatea unor ochi obositi…dar poate fericiti

portret in alta lume

Si am continuat cu sedintele in aer liber. Dupa sedinta de Marti cu Krissa a urmat una mai scurta Sambata, cu Diana. Aveam in minte sa repet traseul parcurs data trecuta, nu am avut insa mult timp la dispozitie asa ca urmeaza sa o mai scot la o pozare. Si se pare ca trebuie sa mai caut locatii, cum nu cunosc Bucurestiul foarte bine (in afara de centru) as avea nevoie de sugestiile voastre. In principal caut elemente de care sa ma folosesc in cadru (cum e bara de mai sus, cum e lantul din postul cu Krissa) si desigur un locsor unde sa poata baga modeala capu la umbra (nu am nimic pt difuzat lumina puternica). Sper sa revin cat mai repede cu alte portrete si cu tehnica nitel imbunatatita.

secret

Închide ochii.
Auzi acea melodie...de ce îţi aminteşte?

Eu de îndată ce închid ochii vad un film...un zâmbet sincer şi chicoteli de fericire.Sunt fericită!Am o familie frumoasă, nişte prietene de care-mi va fi extrem de dor în viitor şi pe care în ciuda faptului că ne-am certat şi avem diferite percepţii, sunt prietenele mele, cu bune cu rele şi pe bune, nu ţi le-aş da.Am strâns amintiri frumoase...cu şi fără ele.
Şi se întâmplă ca oridecâte ori aud o melodie să-mi aducă aminte de ceva, de un moment din viaţa mea, fericit sau...nu tocmai.
Mă întrebam în schimb cum ar fi dacă am putea avea o asemenea putere astfel încât să putem vedea în trecut altora.Cum ar fi să vezi ce simte cu adevărat cel de lângă tine când aude o melodie...Poate aberez, dar cred că fiecare melodie are secretul ei.Pe acorduri fine spionează multe şi împletind cu măiestrie notele află tot mai multe secrete.
Sunt curioasă care e secretul melodiei pe care o ascult acum...

ce-ti place cu adevarat sa faci?

Imi place sa-mi tirasc picioarele toamna pe alei ingropate de mormane de frunze galbene-rosietice-fosnitoare. In primul rind, pentru ca in copilarie mi se spunea mereu sa nu tirasc picioarele; de aia o fac acum cu atita satisfactie, razbunind toti anii in care n-am avut voie. In al doilea rind, pentru ca-mi plac la nebunie frunzele uscate, trosnind incetisor, mirosind a vechi ( daca n-ati mirosit niciodata o frunza toamna e cazul sa o faceti), colorate in rosu sau galben sau verde trist, troienind aleile, parcurile, strazile, curtile, gradinile sau orice alt loc. Si in al treilea rind pentru ca nu poate fi ceva mai frumos decit toamna.

Hmmm azi dimineata mi-a atras atentia un prieten ca nu am pus site-ul meu la status. I-am raspuns imediat sa se uite mai bine, ca e pus… el a insistat ca nu, si m-am uitat la statusul meu, care avea decat o jumatate de fraza, fara site, fara nimic. Am incercat sa il pun din nou, dar, SURPRIZA ! Nu merge sa pun status mai lung de 39 de caractere. Am vorbit cu mai multi prieteni, si nici ei nu au putut acest lucru. Ciudat, si totodata foarte enervant, dar poate isi revine…

Update: acum, ca am multi online, vad la toata lumea numai jumatati de status-uri, iar la unii iese cate ceva amuzant. Mai exista si lume cu statusuri mai lungi, cei care nu le-au schimbat azi probabil.

Update 2 (FIX): scapati de aceasta problema. Inchideti de tot (cu Exit) Yahoo! Messenger, downloadati si rulati acest fisier, apoi intrati din nou pe mess si puneti ce status vrea inimioara voastra.

Ganduri de'o zi > ...

Dupa o vreme inveti diferenta subtila dintre a tine pe cineva de mana si a incatusa sufletul cuiva,
Si mai inveti ca dragostea nu inseamna sprijin si compania nu inseamna siguranta,
Si incepi sa inveti ca saruturile nu inseamna
contacte, si nici cadourile promisiuni,
Si incepi sa-ti accepti infrangerile cu fruntea sus si cu ochii deschisi, cu demnitate de adult, nu cu amaraciune de copil,
Si inveti sa-ti construiesti drumurile de azi pentru ca terenul de maine este prea nesigur pentru planuri,
Dupa o vreme inveti ca pana si raza de soare te parjoleste daca incerci sa obtii prea mult de la ea.
Asa ca sadeste-ti singur gradina si impodobeste-ti singur sufletul, nu astepta sa-ti aduca altcineva flori.
Si invata ca poti sa rabzi, cu adevarat . Caci chiar esti puternic,
Si atunci chiar inseamna ca esti cineva."

URAM

-prostia.
- oamenii care sunt mândri de ignoranţa lor şi şi-o impun asupra altoră.
- oamenii care cred că deţin adevărul absolut.
- oamenii care îşi bat joc de alţii doar pentru a-şi masca propriile defecte.
- oamenii care nu ştiu să îşi respecte promisiunile.
- minciuna.
- oamenii care vor să pară ceea ce nu sunt.
- manelele.
- maneliştii care susţin că muzica lor este pilonul culturii urbane româneşti.
- muzica degradantă, cu versuri fără mesaj, scrise la plesneală.
- oamenii care conduc maşini scumpe, dar nu ştiu să lege două cuvinte.
- oamenii care au încetat să gândească cu sufletul şi gândesc doar cu portofelul.
- nonvaloarea ridicată la rangul de valoare.
- oamenii care consideră că trotuarul este propriul coş de gunoi.
- oamenii care nu respectă liniştea altora.
- oamenii care se supun spiritului de turmă.
- degradarea morală şi intelectuală.
- prietenii care trădează.

the end

A sosit momentul..Pasesti incet printre paznicii Intunericului,mai e putin..Doar cateva clipe pana sa ajungi la final.Atat de asteptata acolo.Si tu si ei asteptati acum doar gongul final."Maine".Asa suna acum,e singura soapta care se aude in jur.Si moartea,evident.N-ar fi putut sa lipseasca.Ai inceput-o de prea mult timp,nu mai are rabdare.Si tu?Ce simti in toata chestia asta?Aproape ca indiferenta.Prevazusesi finalul inca dinainte sa inceapa povestea.Poate ca ma mai socheaza doar cat negru poate fi in jur.Cata neinsufletire.Esti aproape o tradatoare prin faptul k inca indraznesti sa respiri,ca nu esti la fel de moarta ca ei toti,ca sufletul tau.Fusese doar un joc.Un puzzle alcatuit din bucati din sufletul tau mort,motivat doar de speranta invierii prin fericire.Totul ca Intunericul si moartea sa primeasca trofeul intreg,sclipitor.Pentru ca ce straluceste mai tare decat negrul?Unde te afli?Esti data afara din viata si inca nu poti fi primita in moarte..Ah,sa ai curaj ca la momentul potrivit sa deschizi usa noptii eterne..Sa nu ratezi clipa,pentru ca vei ramane suspendata in nefiinta,fara sa te poti intoarce in viata,fara sa poti pasi inainte spre destinulul tau.Nimeni nu te poate ajuta acum.Depinde doar de tine.Si vesnicii inamici ce te vor agatata in nimic,speranta si teama,deja isi fac simtita prezenta..Intradevar,ele te vor ajuta!Te vor ajuta sa te pierzi pentru totdeauna de tine,de lume,de viata si de moarte,de tot.Sa te transformi intr-o frunza ce s-a desprins de ramura si e purtata mereu de vant,fara vreun ragaz sa se astearna pe pamant ca sa moara..
Tu iti dai seama ca de data asta chiar se termina totul?Acum chiar e finalul.Vrand,nevrand,lupta s-a incheiat.Nu mai ai impotriva a ce lupta.Toti s-au dat la o parte,asteptand sacrificiul suprem.Revenirea in Intuneric.Ai fost un inger razvratit,cu soarta pecetluita odata cu primul gand oferit fericirii.Stiai doar ca nu e pentru tine.Si acum platesti pretul tradarii:eternitatea ta.Spune-ti ultima dorinta(simbolic,evident,pentru ca de fapt nu mai ai dreptul la asa ceva!),priveste-i pe toti cum rad,apoi asteptati.Mai e doar un pic.Hai sa atingem perfectiunea,hai sa jucam piesa pana la final.Meritam asta,nu-i asa?Eu pentru grandoarea tradarii,demonii pentru rabdarea aratata.Mai e putin de tot pana ce se va auzi "ding dong",final!Cortina va cadea.Nimeni n-o sa mai vada nimic in spatele ei.Ramai doar tu cu Intunericul.Te-a asteptat prea mult deja.De ce sa te impotrivesti?N-are nici un sens.Cat de greu poate sa fie?Va dura doar cateva secunde pana sa se transforme totul in negru.Iti place negrul,nu-i asa?Si apoi vei uita tot!De fapt,daca stai bine sa te gandesti,e mai degraba un premiu decat o pedeapsa.Punctul unde se intalnesc toate drumurile pe care ai fi putut sa le alegi.Stiai ca toate vor duce in acelasi loc,nu?Trebuia sa stii,oricum..Dar bineinteles,sunt atatea lucruri pe care le-ai uitat..voit sau nu,ai ignorat toate regulile impuse.Ai tradat tot.Mai ai doar un pas.Curaj..Asa a fost dintotdeauna.Asa trebuia sa se intample.Orice ai fi facut.Acum se incheie tot.Mori.

angel

E intuneric si sufletele sunt legate la ochi din cauza oamenilor!Se lovesc unele de altele,dar nu au voie s se opreasca si s se ajute intre ele.Nici macar nu-si pot vorbi;zboara prin vant soapte singuratice,fara raspuns,ganduri inlacrimate,fara tinta...Ajung s calce unele peste altele,s paseasca p sangele cald al tuturor ,nevinovate,naive..si nu reusesc s iasa la lumina.Sunt degeaba..mai bine n-ar mai fi deloc!Oamenii uita de ele si le arunca akolo unde sunt akum k p niste jucarii stricate in podul plin d paianjeni!Sunt ingrozite si nu pot face nimic,pt k nu mai au nici maini,nici aripi s poata scapa.Tot oamenii le-au stricat!Le-au ramas doar ochii,nu k s vada,pt k sunt legati,acoperiti,ci k s poata plange,caci lacrimile sufletelor trec prin orice si orice ating,se infioara si moare!Pt k sufletele n-au voie s planga...si lacrimile lor sunt otravitoare!Cand un suflet ajunge s planga,tot ce-i in jurul lui,moare!

imperiu

Sar peste fiorii albi,intind mainile si ating oglinzile.imagini deformate..sangele picura din viata.e noaptea Walpurgiei.azi moartea traieste.din morminte palpita suflarea vietii..sicriele devin leaganele existentei.nimic nu mai doare.cosciugele se deschid.doar vantul alearga tipand dupa salvare..frumusetea a crescut din uratenie.din ei.mortii.s-au trezit.intind mainile si prind vantul.il rup,dar el fuge si mai tare.nu poate pleca d akolo.e vantul mortii.se invarte in cerc si peste tot se loveste d ei.si el e singur..luna a murit si ea.si din viata s-a scurs tot sangele!acum iadul e sus si raiul nu mai e deloc..moartea isi serbeaza aniversarea vesniciei.mortii urca p rand,d la ultimii pana la cei din centrul pamantului.urca,urca si ce a mai ramas din pamant se acopera doar cu moarte.si vantul tipa!lumea miroase a dantela veche.iluzia lumii c a fost,a perfectiunii,a vietii se rupe k un pergament vechi.fiori se ascund in aer.aripi negre fara ingeri slavesc moartea.lovesc ultimele picaturi d viata.o frunza care a ramas verde si agatata d o creanga e tarata p pamantul putrezit,uscata si transformata in mucegai.aerul duhneste a sange murdar.apele negre-verzui se inchina mortii,secate d sensul ce-l aveau odata.praful intunericului se oglindeste in ele.si vantul tipa.portile cerului s-au spart demult.otrava pustietatii a cuprins totul.groaza se taraste printre serpi veninosi.paianjeni se nasc din stelele stinse.ochi ucigasi stralucesc in noapte.un freamat nelinistit se aude:a murit Speranta.si vantul nu mai tipa!a ramas doar moartea..

nebunie

Ce dracu faci cand toate,absolut toate visele tale se duc p poola?c faci?c faci?c ar face oricine din jurul meu in cazul in care toate visele roz si stralucitoare p care si le-a faurit cu atata grija,afectiune si tandrete se duc dracului intr-o singura clipa?ce-ar face?pt k eu simt k innebunesc!simt nevoia s izbucnesc in plans,s tip,s sparg,s lovesc,sa-mi sting sufletul care arde,arde,arde..simt nevoia s fiu nebuna d legat..
Stii cum se naste un vis?pui suflet,speranta,bucurie,caldura,iubire,stralucire si din nou suflet,suflet,suflet..pui tot ce-i mai pur si mai frumos din tine..
Si stii cum te simti cand cei d langa tine iti distrug visul?si mai ales cand erai atat d aproape sa-l implinesti!!momentan as fi in stare d orice!as vrea s fac ceva pt care toti s ma judece,s comenteze,s nu le vina s creada k am fost in stare d asta!dar aici,in orasul asta,nici macar asta nu poti face!pt k aici,prin tot c faci,iti faci rau tie!si oricat d nebun ai fii,instinctul d conservare iti ramane intact!din pacate..

***

abia acum imi dau seama k probabil dintotdeauna am urat speranta!..poate k nu am fost tot timpul constienta d asta,dar e clar..am urat,urasc si voi uri toata viata speranta!abia acum imi dau seama k speranta te chinuie cu aceeasi placere sadica atat in clipele care iti marcheaza viata,cat si in altele,nu la fel d importante..
Dak ar fi vreodata s ma sinucid,as prefera s-o fac intr-un moment d asta,d nebunie temporara,decat s stau s meditez zile in sir la avantajele si dezavantajele sinuciderii..as prefera sa-mi permit s fiu nebuna d legat macar o data in viata!poate k,privit din exterior,ma agit prea tare pt o chestie minora..dar in interior,momentan,e haos si atat!totul a luat-o razna!oricum cei c se sinucid sunt considerati nebuni,asa k cel putin s mor intr-un moment in care s ma simt eu nebuna si straina d mine..

sinuciderea

Te-ai gandit vreodata la biletelul p care il lasa celor dragi o persoana c se hotaraste s moara?numai scuze,pareri d rau dupa trecut.."pt k:am facut,am luat,am fost,am patit,etc".toti cei c se sinucid o fac pt k li s-a intamplat ceva intr-un trecut mai mult sau mai putin indepartat.d c nu se sinucide nimeni pt prezent sau pt viitor?trecutul e chiar cel mai important?e singura certitudine,singurul lucru p care il avem?si merita oare trecutul TOTUL nostru?d c nimeni nu scrie:"fac asta pt k ma plictisesc sau pur si simplu nu imi mai place viata-in general,nu a mea personal-si vreau s incerc ceva nou!" sau d c nu scrie nimeni:"mi-e groaznic d frica d viitor!poate k d fapt nu merita riscul s il traiesc!" la urma urmei si asta tot o forma d viitor e!d c dorinta d sinucidere se naste din regrete si nu din fascinatia pt moarte,din curiozitatea pt necunoscut..? e cel mai umilitor epitet daruit sinuciderii.e ceea c transforma sinuciderea dintr-un act d curaj intr-un fapt blamat d cei mai multi oameni..
Oricum,iti dai seama cata invidie exista?chiar cand un om savarseste actul suprem d curaj,ceilalti nu-i recunosc valoarea,dimpotriva,il umplu d noroi!si tocmai din cauza lasitatii lor!perfidie,perversitate,invidie..mai c?cate trasaturi are si lumea asta!chiar e imposibil s-o caracterizezi intr-un sg cuvant!si totusi uite..URASC OMENIREA IN TOTALITATEA EI,URASC UMANITATEA,DAR IUBESC SI ADMIR OAMENII.nu reusesc s inteleg toate sentimentele negre p care le pot ascunde acestia in sufletele lor,dar stiu k exista!sunt groaznic d constienta d imensitatea rautatii dar inconstientul meu loveste in toate directiile k s-o imprastie!intr-un fel,refuz s-o vad.poate si pt k faptul k mi-am construit in asa fel viata si personalitatea incat nici un rau s nu ma atinga!poate si pt k un mic bine atarna in balanta mai greu decat mai multe rele.cel putin pt mine!am mai spus..sunt k intr-un clopot d sticla in care raul nu ma poate atinge!si nu o s se sparga niciodata!

dumnezeu vs diavolul

Sfarsitul lumii?nu,sunt convinsa k nu exista!o alta prostie inventata d cativa oameni incapabili s-si traiasca viata,pt k ceilalti oameni s le urmeze exemplul,s coboare la acelasi nivel cu ei.rasplata inventata d biserica in caz k faza cu raiul si iadul nu are eficacitate maxima.o metoda d prevenire k lumea s n-o ia razna total!cam asta e!
Presupunand din nou k exista"clasicul dumnezeu". ei bine,acesta nu se poate lipsi d om!categoric!are atatea motive s-si pastreze"opera"intacta!cum s distruga miliarde d oameni acum,cand crestinismul a depasit atatea obstacole,cand cei mai multi cred doar din cauza fricii d insasi dumnezeu si nu din cauza pedepselor p care le-ar putea primi in lumea asta dak nu ar crede.cum s-si distruga dumnezeu admiratorii c abia acum sunt liberi s-l divinizeze?in plus,ce-ar urma oare dupa o asa-zisa judecata d apoi?dumnezeu ar ramane doar cu 1%din intreaga populatie c a existat p pamant,restul d99%aterizand in cazanele cu smoala fierbinte ale iadului.pt k atunci cand a creat omul, si regulile impuse acestuia,dumnezeu ori a fost un idealist inconstient,ori i s-a strecurat o greseala minuscula in calcule si i-a dat peste cap toate planurile.cum s ajunga oamenii in rai cand au d trecut prin nu stiu cate"vami",care d care mai absurda!?bine,nu ma dau eu p mine k exemplu d cumintenie si credinta,dar atunci cand am auzit d vamile astea pt prima data,nu cred k a existat o sg persoana din grupul cu care eram care s reuseasca s treaca macar d jumatate d nr vamilor.si,in plus,gandeste-te k n-am ucis,n-am furat(poate doar idei uneori..),n-am fugit d akasa injurandu-ne parintii,deci..nimic grav,ar spune orice om normal.ei bine,toti oamenii astia normali or s ajunga direct in"caldutul"iad,pt k dumnezeu si-a proiectat k viitori locuitori vesnici ai raiului oameni perfecti,sfinti,in nici un caz oameni normali!oare sfinti ar fi trebuit s fim toti?sau dumnezeu aspira la mult mai mult d la noi,crezandu-ne in stare s ajungem la o treapta p care,d fapt,se urca stangaci un papa-pius_odata la cateva sute d ani..o alta greseala d calcul?
In orice caz,diavolul a fost mult mai inteligent la faza asta k dumnezeu.el nu-ti cere imposibilul.nici macar ceva greu.doar o greseala micuta micuta si gata,esti binevenit in imparatia lui!si greseli micute micute faci probabil si in somn!el nu-ti cere s lupti k s ajungi in bratele sale,nu te bate la cap,nu-ti promite ceea c nici macar nu-ti poti imagina,si,in ciuda a ceea c spune lumea,el nu te seduce!nu!pt k in fiecare exista o parte ce-l indruma spre rau,constient sau nu.si,d cele mai multe ori,partea asta e mai puternica(sau mai smechera?)decat cea buna si reuseste sa-i deschida omului largile porti ale iadului.deci d c s se straduiasca diavolul sa-si seduca fiecare victima,cand poate doar s astepte?!
Hm..n-am inteles niciodata o chestie!(d fapt,mai multe,dar,ma rog..) d c s fie drumul spre iad pavat cu flori si cel spre rai plin d spini?d c s t chinui s ajungi in rai?(oricum nu ajungi,dar na..discutia e ipotetica) si mai ales,d c s ratezi o viata presupunand k dak faci asta o s dai d mai bine?cu alte cuvinte,cum s fii atat d inconstient incat s dai vrabia din mana p cioara d p gard?cum s incerci sa-ti asiguri un viitor plin d fericire ignorand,sau mai bine zis,chinuind prezentul?nu pricep cum poate cineva s fie sigur k dupa moarte va merge ori in iad,ori in rai!ce,le-a vorbit dumnezeu sa-i asigure k dak vor fi cuminti le va oferi un loc p langa el?nu!toti credinciosii se bazeaza p o legenda(probabil inflorita si rasinflorita)care circula d mai mult d doua mii d ani.dar s-au gandit vreodata dak mai e valabila?dak,intre timp raiul s-a umplut?sau dak s-a schimbat regula si cei buni ajung in iad si cei rai in rai?sau dak,pur si simplu,s-a daramat raiul?sau dak flacarile iadului s-au ridicat pana la rai si l-au incendiat?sau dak a plouat in iad?sau dak atat raiului cat si iadului le-a expirat termenul d garantie si s-au stricat?(k tot e la moda protectia consumatorului)sau dak le-a tras cineva teapa si eternul spirit d turma i-a indreptat blajin spre prostie?
Cand absolut toate fiintele d p pamantul asta se preocupa in primul rand d propriile lor vieti(doar in povestioarele pt copii caprioara isi da viata pt puiul ei!),cum ar putea omul s se gandeasca mai intai la dumnezeu si abia apoi la el?
Cum s-ti pese de perioada d dupa moarte cand viata ti-e varza?cum s-ti accepti cu pietate soarta blestemata p care marele si bunul dumnezeu ti le-a oferit cu drag,cand cei dragi iti mor in brate d foame?cum s fii bun cand bunatatea inseamna rau?cum s-ti faci planuri pt sejurul in rai cand sansa ta pt a vedea si ziua d maine e s faci rau?
Da,pt om,centrul d interes al existentei sale e omul insusi,nu viata d dincolo!la asta se poate gandi doar in lipsa d ocupatie,cand si-a terminat deja d planuit fiecare zi a vietii actuale!

tentatie

Pana unde poti ajunge?hm..departe!dar te mai poti opri?cu cat mergi mai departe,cu atat mai greu e s te opresti..mai ales cand totul e atat d tentant,cand t simti atras mult prea tare si uiti d orice..limite,interdictii,piedici..cand privesti in fata ta k un tigru ce-si linge botul inaintea prazii,satisfacut d imaginea clipelor urmatoare,cu inima luand-o razna si un glas d undeva strigandu-ti:"e interzis!" cand totul te impinge s sfidezi orice reguli,s traiesti doar clipa asta,s te lasi prada fiorilor p care-i simti din adancul fiintei tale pana in varful firelor d par,s uiti k exista alt timp decat cel p care-l traiesti acum!cand stii k ar fi d mii d ori mai bine s rezisti tentatiei,dar s alegi greseala,pt k e o otrava mult prea dulce d care intreaga ta fiinta are nevoie k d un drog si care iti sopteste:"gusta-ma!"
Te mai poti opri?unde?cand?cum?si pt ce s-o faci?

"akasa"

Ma simt atat d obosita d Radauti..orasul asta e k un vampir,imi suge toata viata viata din mine,ma seaca d energie,d putere,d vise..ah,locul meu nu e aici,nu e aici!
Tot c e bun inauntrul meu se scurge in maruntaiele acestui oras!asa trebuie s fie si iadul probabil:locul unde oricine si-ar dori s stea_dragut,curat,plin d verdeata si d ciripitul pasarilor,linistit,perfect..in aparenta!!dar k un trup ros d toate bolile p dinauntru,mort,intrat in putrefactie,emanand cel mai dezgustator miros!
Cum am nimerit aici oare?blestemata fie ziua in care soarta a decis sa-mi petrec 13 ani din viata in orasul asta nenorocit!blestemata!
Cine-a trait vreodata aici,e k si cum ar fi insemnat p veci cu fierul inrosit!nu scapa niciodata,oriunde ar fugi!intelegi?..niciodata!

nebunie_definitie

Nu crezi k fiecare dintre noi e putin nebun?nebun din nastere,nebun din cauza lumii,nebun d prea multe ganduri..cum explici cuvantul"nebunie"?in afara normalului,sau ceva asemanator,nu-i asa?dar c e normalul?cauta,cauta,cauta..vezi,n-ai s gasesti nici o explicatie logica..omul a inventat atatea cuvinte carora nu le poate da un sens si d care n-are nevoie!poate doar cei considerati d ceilalti nebuni sunt cu adevarat liberi..doar ei isi permit s faca orice,fara k ceilalti sa-i acuze!cine sunt ceilalti?cei normali?sunt nebunii nedeclarati,incatusati d reguli,legi,maniere..nebunii cu masca,nebunii ce-si ascund luminita c le face sufletul s straluceasca..pt k asta e nebunia!scanteia aia c lumineaza p dinauntru,din fiecare dintre noi..acceptata sau nu,recunoscuta sau nu,impartasita si celorlalti sau nu,nebunia e obsesia ta permanenta,e lucrul la care te gandesti zi si noapte,d care-ti aduci aminte in permanenta,clipa d clipa!zici k nu e asa?hm!mai gandeste-te..

credinta

Ajungi la un moment dat in viata la un nivel la care iti permiti s nu mai crezi in dumnezeu.nu mai ai nevoie d el.e foarte indreptatita legenda conform careia cu cat un om pierde mai mult in viata,cu atat isi intareste mai mult credinta.credinta e din anumite puncte d vedere foarte asemanatoare cu sperana.nu moare decat in clipa in care ai totul,cand nu mai ai nevoie d nimic!

absolut

Ah,gandeste-te la lumea aceea!la viata p care ai putea s-o ai!fiecare amanunt,cele mai banale lucruri capata importanta!cele mai obisnuite gesturi,fiecare vorba,totul!totul e altfel!totul e diferit,special,important!
Cred k sunt fericita..simt c-o s explodeze sufletul,mintea mi-e intr-o incordare maxima,tremur si nu reusesc s-mi aleg nici un gand din creier.nu stiu d c sunt in starea asta,nu inteleg la c ma gandesc,dar ma simt plina d energie,d spirit,d vise,d speranta si incredere.
Simt k-mi traiesc o parte din viitor!
Sunt imbibata d viitor,traiesc,traiesc,traiesc!si am atatea d facut!
Viata merita totul!fiecare lacrima,fiecare tristete..totul!in momentul in care constientizezi k traiesti,k esti viu si te hotarasti s nu fii degeaba,iti dai seama k viata merita totul!fiecare clipa merita s-o traiesti cu toata fiinta ta,cu tot sufletul!nu!n-am s plec pana cand n-o s inteleg totul,pana n-o s explorez fiecare particica din viata,pana n-o s ating toate limitele existentei,bune sau rele!am s ating marginea nebuniei si a geniului!am s ating portile iadului si am s sar apoi sus in rai!am s fac totul!totul!o s inteleg absurdul universului,al lumii!cat d eronat inteleg oamenii viata,sensul ei!si toti,d mii d ani persista in greseala!dar nu conteaza!chiar nu ma intereseaza restul!stiu k nu-i pot schimba niciodata,n-am sa-i pot face in veci s inteleaga!dar eu,eu voi TRAI!si voi trai totul!tot c ofera viata!pt k ea ofera multe,doar k atat d putini isi dau seama d asta!si dak n-o s-mi ajunga,o s iau d la ea mai mult!pot avea totul!sunt sigura d asta!

echivalente :vise _viata

Oare in c moment isi pierd oamenii visele?cand anume se produce acel"click"intr-o persoana care s-l faca s inceteze s mai viseze?poate k ai observat k d la o anumita varsta,oamenii accepta pur si simplu orice d la viata,nu?dar cand?si d c?c anume ii determina?c eveniment t face s nu mai ceri nimic d la viata?s fie oare varsta?dar,dak vrei cu adevarat,poti face orice,indiferent d cati ani ai!si atunci?si cum pot trai oare mai departe ani si ani fara nici un vis,fara nici un gand d viitor?
S fie oare clipa in care pur si simplu simti k nu mai suporti viata?poate k la un moment dat o perioada d asta care d obicei trece in cateva clipe,maxim cateva zile,iti blocheaza toate resursele d energie,d vise si nu mai poti merge mai departe..ramai cu ideea k nu merita s mai lupti pt tine,pt viata ta,k pana la urma,orice ai face,nu poti invinge in lupta cu destinul,k oamenii pierd intotdeauna cand indraznesc s se implice intr-o asemenea lupta..
Ajungi poate s t intrebi dak nu cumva toti semenii tai sunt nefericiti in ciuda a tot c reusesc s faka in viata..asa o fi?nu,clar k nu,pt k am experimentat fericirea..dar poate k odata si odata uiti k ai mai si zambit..poate k voi uita si eu?..oare?
Si totusi..cum s traiesti fara s mai visezi?fara s faci tot posibilul s reusesti?rezist cu greu vietii asteia chiar visand,sperand,crezand..darmite fara s mai fac asta?c rost ar mai avea s traiesc?clipa in care renunti la viitor ,clipa in care accepti ceea ce e si t consolezi pt totdeauna cu ideea asta e clipa in care,psihic,mori!nu mai esti viu,nu mai esti om!atunci pt c s-o mai lungesti cu viata fizica?pt c s n-o inchei si p ea tot atunci?e oare lipsa d curaj,lasitatea sau tot iti mai ramane o urma vaga d speranta in suflet?

blocaj

Sunt momente in care urasti tot!in care uiti d tot ce-i bun in tine,in care uiti recunostinta si dorinta d a-i rasplati p cei din jur pt tot c au facut pt tine,in care simti doar dorinta d a t razbuna,d a face rau,d a fi diferit d c vor ei s fii,stiind insa k nu ai cum s faci asta,pt k te-ai distruge p tine si oricat d revoltat ai fi,totusi nu poti face asta,nu merita..
Nu-ti ramane decat s-ti traiesti scenariul autodistrugerii(automat si al distrugerii celorlalti)in minte,cu toata pasiunea aceea maladiva,ce-ti seaca tot psihicul,dar in acelasi timp te linisteste..te reda tie..

joc

Pamantul e acoperit d cioburi..
D c?
S-au rupt portile cerului,au cazut ingeri si s-au spart in mii d bucati!
D c?
Pt k distanta d la cer la pamant e prea mare.chiar si pt ingeri..
D c?
Pt k nimic nu e destul d aproape..
D c?
K s speri mereu,k s nu fii multumit niciodata..
D c?
Pt k realitatea nu e niciodata la fel d frumoasa k visele p care ti le-ai facut.
D c?
Pt k lumea nu e"imperfecta",ci rea pur si simplu.
D c?
N-ai intelege..
D c?
Pt k cei buni nu inteleg raul.lumea a devenit rea din cauza oamenilor rai.a fost d ajuns o singura samanta d rautate k ea s se intinda p tot pamantul.
D c?
Pt k rautatea e o buruiana,creste peste tot,fara s aiba nevoie d ajutor si nu moare niciodata.
D c?
Pt k numai in povesti binele invinge raul.
D c?
Pt k imaginatia e singurul loc in care oamenii buni inving raul..oamenii buni nu inceteaza niciodata s viseze.
D c?
Pt k altfel ar muri..
D c?
Constinta victoriei finale a raului ucide..
D c?
D c?
Da,d c?
Nu stiu..nu stiu nimic,ma invart printre ganduri,ametesc,caut cu disperare ceva,dar nu stiu c..gasesc totul,dar e nimic..ma nasc si mor in fiecare clipa..vreau totul dar nu stiu c vreau,nu inteleg c si d c vreau..stau p loc dar alunec in gol..o parte din sufletul meu trebuie s se nasca ink,o parte a murit.sunt satula d tot,e prea mult,dar nimic nu ajunge,nu-mi mai ajung eu mie..la un moment dat,unui"d c?" i se raspunde"nu stiu"..
Tu cum esti?
Eu?
Da.te afli printre oamenii buni sau rai?
Eu..eu incerc s ajung printre cei rai..
D c?
K s nu mai doara..
Ce?
Nimic..totul.

revenire

Se intampla uneori k din mormantul in care am ingropat parti din sufletul meu s mai iasa cate un fragment si s doara.poate k totusi nu ma cunosc chiar asa d bine.uneori,inconstient,am nevoie d lucruri p care in mod normal refuz s le gandesc.majoritatea lucrurilor p care mi le-am dorit am reusit s le implinesc tocmai pt k m-am luptat cu mine si mi-am ascuns faptul k asta durea..si,ocazional,ink mai doare..

***

Cum o fi pana la urma moartea?sunt atat d curioasa!despre viata am aflat deja prea multe,m-am saturat d ea!ah,dumnezeule!c vrei,c vrei,c vrei?c ai d fapt in cap?d c nu esti in stare nici macar s stii c gandesti?
Nu mai pot!mi se face rau cand ma gandesc la mine!sunt probabil atat d departe d c as fi vrut s fiu,dar si d c ar fi trebuit s fiu!sufletul meu a suferit atatea operatii estetice incat a ajuns un frankenstein!nu mi-a placut cum arata inainte si am lucrat atata la el pana cand am uitat cum as fi vrut s fie.sau n-am reusit s-l fac cum vroiam.acum e un nenorocit d hibrid care nu foloseste la nimic,nu ajuta p nimeni,e singur,negru,trist,mic,zbarcit,neplacand nimanui,agatat d speranta mortii si totusi legat d viata care l-a distrus.o fi crezand oare k mai are sanse ink s se transforme din ratusca cea urata in lebada?nu,nu crede!sigur!momentan chiar nu mai crede nimic,nu mai viseaza nimic,pt k visele il dor,sperantele il dor,gandurile il dor..totul,absolut totul,fiecare clipa c trece,fiecare lucru din jur il doare!
D c nu moare?
D c nu mor???

fragmente

E atat d linistitor s privesti negrul..

***

E clar k nu ai gasi fericirea mergand p drumul p care l-ai ales..d c atunci?d c?poate pt k nu tocmai fericirea o caut..ci doar gloria..nu stiu..tot c vreau e k numele meu s ramana vesnic p buzele tuturor!Nero,pt glorie,a dat foc Romei..as putea,cred,s incendiez intreaga lume pt acelasi lucru!

***

Am ajuns la un punct in care nu mai am nevoie d ceilalti decat in masura in care mai pastrez legatura cu lumea asta..imi ajung eu mie!

***

Ai observat k p masura c parcurgi mai mult dintr-un drum oarecum gresit ti-e cu atat mai usor s faci lucruri interzise,gresite?inceputul da,e destul d greu,dar apoi..apoi nu mai gasesti nici un motiv s spui"nu"..totul incepe s para normal..am momente in care imi dau seama k numai prin ceea c gandesc,prin ceea c visez ma afund atat d tare in greseala..dar cum altfel s merg inainte dak nu prin greseala cand viata nu mi-a oferit alta alternativa?e d mii d ori mai bun drumul p care l-am ales decat o viata k a celorlalti..da,"l-am ales",nu "il voi alege",pt k abia akum am constientizat k deja nu m-as mai putea intoarce,chiar dak as vrea..e nevoie doar d o picatura d rau k s te scufunzi apoi in el..iti dai seama k eu credeam pana acum k nici macar nu am inceput si d fapt nu mai pot da inapoi?

***

Am privit copilaria intr-o jucarie..
Nu aici,nu asa vroiam s ajung,nu?parca nu..nu-mi mai amintesc aproape..
Stiam k va fi greu s ingrop partea c ramasese pura din mine..trebuia s stiu!
M-am uitat in oglinda si deja era altcineva,nu mai eram eu..am impresia k am ajuns s spun prea devreme"trebuie",in loc d"vreau"

***

Stii ce e d fapt?atunci cand vezi k toate drumurile spre rau iti sunt larg deschise,t intrebi timid dak nu era cel putin un drumulet spre bine p care s fi putut s mergi..asta-i tot!nu e o parere d rau,ci doar o intrebare..curiozitate,s zicem..

***

Imi dau seama k mi-e relativ usor s revin la convingerea k voi reusi!nimeni nu poate trece prin viata doar zambind,dar merita incercarea!la urma urmei,viata tot nu valoreaza nimic,asa k dak nu-ti iese,n-ai nimic d pierdut!sunt prea putine lucruri c te pot opri!singura piedica c merita luata in seama esti tu insati!

***

Ce e gresit in a cere d la viata totul?nu stiu cum ink,dar o s iau d la ea pana cand nu va mai exista"mai mult"!

***

CONSTIINTA E PRAPASTIA CARE TE STRIGA S TE PRABUSESTI IN ABISUL EI!SENTIMENTELE SI REGRETELE SUNT LANTURI CARE TE LEAGA,IMPIEDICANDU-TE S AJUNGI IN VARF!

***

D unde stiti?d unde stiti voi k lumea nu e d fapt asa cum o vad eu,asa cum vreau eu s fie?d unde stiti?

puritatea urii.aspiratie

Nu mai suport lumea asta!nu ma refer la locul unde sunt momentan,la oamenii care ma inconjoara acum,la lunile in care o s mai stau aici.nu!d data asta,cand spun k m-am saturat d lumea asta,vorbesc despre tot!pornind d la oamenii cei mai apropiati,la cei p care nu i-am cunoscut si n-o sa-i cunosc niciodata,d la spatiul in care sunt acum,pana la cerul p care il pot doar privi,d la clipa in care m-am nascut,pana la cea ultima.vreau s fiu oriunde altundeva,in orice lume p care sunt incapabila s o gandesc,intr-un timp imposibil d imaginat!vreau s fie totul perfect,fiecare om,fiecare viata,din primul moment pana la sfarsit,fiecare detaliu s fie exact asa cum trebuie!nu mai vreau nici dezamagirea trecutului,nici prezentul mizerabil,nici entuziasmul viitorului!vreau o viata,inclusiv cu obstacolele iminente,dar nu aici!nu in lumea asta,nu viata asta!la naiba,vreau si-n iad,numai aici nu!hm..d fapt,cred k pt mine,asta inseamna iadul!oare exista si lucruri mai rele decat clipele astea,decat starile astea?iadul ar putea s-mi para un joc p langa viata d aici!dar baga-mi-as,cui ii pasa d iad?cine mai crede-n el?kktul e aici si acum!urasc lumea asta,fiecare gand c se naste-n ea,al meu sau al altcuiva,fiecare secunda c se scurge din timpul asta,fiecare privire,vorba sau gest!toate sunt ridicole si lipsite total d sens!ah,si groaznic d murdare,d impure!

iubire fericire

Sunt deja cateva luni in care nu am mai (tran)scris nimic...Asta pentru ca sunt fericita.Si fericirea nu iti ofera niciodata timp sau chef sa te mai gandesti la altceva in afara de ea,si cu atat mai putin nu iti da voie sa retraiesti tristetea.

Atatia ani am urat iubirea,considerand-o o prostie,o slabiciune.Si acum iubesc pentru tot acel timp,iubesc cu intensitatea atator ani,a intregii vieti..Si sunt fericita..Fara momente alternative de tristete,cum auzeam ca ar trebui sa se intample.Sunt fericita continuu,de atata timp..Nu vreau sa sfidez destinul spunand ca sunt sigura ca voi ramane mereu asa.Dar aproape sigura tot sunt!Aaa...rectific...nu totdeauna...ci...mult timp...:)Atat cat trebuie...

Intentionez sa scriu totusi mai departe..Am absentat mult de tot,mai am atata trecut de revazut..Dar nu ma grabesc.E timp pentru tot...Deocamdata sunt inca prea fascinata de iubire si fericire...

welcome back

Cata ura poti acumula intr-o singura clipa??Cata ura e de ajuns ptr a plati o eternitate de vise pierdute,ptr sinuciderea unui suflet,ptr sacrificiul total al propriei persoane?Poti oare ucide cu atata ura?Hm..ceva imi spune in soapta ca da...Fie!Iadul merita satisfactia unei crime perfecte.Crima realizata doar prin dorinta infinita a urei.Ratacisem Intunericul.Era prea multa lumina,prea multa fericire mediocra,prea mult banal,prea mult roz.Evident,Negrului nu i-a luat decat o secunda sa reapara.Si iar ma nasc din umbre.Citesc zambete plictisite de atata bine.Surprinzator,nici macar durerea nu mai rasare prin lacrimi.Ura absentase prea mult ca sa mai piarda timpul acum cu asta.
Simt cuvintele atat de inutile pt toate umbrele care-si ocupa vechile teritorii,dar totodata sunt singura pensula care-mi reface acum tablourile prafuite dinauntru.Si primul impuls cand Negrul s-a intors a fost sa-mi continui opera abandonata.Prea multi ingeri se zbenguiau prin sufletul meu punand panze blestemate peste picturile eterne.Sa fi crezut oare ca nici o adiere nu va mai aparea sa le dea peste cap planul sfant?Inconstienta...Cum sa pui icoane in Iad?Cum sa speli sangele vesnic?Cum sa incerci sa transformi maleficul in mirific?Ce aberatie...Un demon nu va deveni in veci inger.Odata nascut in Intuneric n-ai cum sa alegi lumina.Creatie a Raului,esti ptr totdeauna a lui,oricat ai incerca sau te-ai minti k poti schimba asta.Bineinteles ca nu reusesc sa inteleg de ce uneori exista tendinta sa-ti negi originea ,din moment ce ea iti ofera perfectiuna.De ce sa refuzi absolutul,de ce sa preferi sa mori prin mediocru.
"Stiam ca iti vei reveni...De asta nici nu ti-am spus nimic.N-ar fi avut nici un sens.N-ai fi vazut,n-ai fi inteles.Zodia ta e Intunericul.Hm..da,erai dulce,intr-adevar.O perioada a mers.Era doar o secunda in eternitate.Un punct in Infinit.Dar prea mult dulce devine gretos.Trebuia sa revii la stadiul de superioritate.Coborasesi indeajuns.Bine ai revenit la Nemurire!"

bonbonika

Insidios,sub acoperirea fericirii,imi furi incet incet farame de suflet...
Nu ma pot convinge sa inchei totul,nu pot sa nu duc povestea pana la capat,condusa ca de obicei spre pieire de blestemul sperantei. M-ai facut prea slaba ca sa ma mai numesc "Eu",cea dintotdeauna,cea de dinainte de "Tu". Privesc cu resemnare ambalajul care a mai ramas din mine,stiind ca am decazut mult prea mult ca sa merit sa imi mai plang de mila. Nu pot face nimic,nu ma pot rupe de tine,de noi,de minciuna numita"Noi,impreuna...",nici macar nu te pot uri,ci continui sa ma scufund in dezonoarea penibila a iubirii. M-ai inecat in tot ceea ce am urat toata viata! Simt din nou nevoia de o autodistrugere mai mare decat aceasta pe care reprezinti tu. Vreau sa ma prabusesc mai adanc decat ma poti arunca tu. Vreau sa ma vezi mandra de cat de adancita sunt intr-un alt iad,vreau sa stiu ce simti in acel moment,pentru ca numai asa imi pot da seama daca exista si vreun strop de adevar in toata minciuna asta.. Vreau sa stii ca sunt acolo datorita tie si sa stiu daca iti pare rau vreun pic. Vreau sa stii ca exista si infernuri mai intunecate decat cel pe care il oferi tu. Si ca imi place acolo jos!! Asta trebuie neaparat sa stii! Ca prefer toti demonii in locul tau! Ca singurul motiv pentru care nu ma arunc intre ei este faptul ca nu am destula putere sa o fac! Vreau sa vii la inmormantarea mea si sa vezi toti demonii care imi vegheaza mormantul.Sa ii vezi doar tu.Si ei sa iti multumeasca pentru ca m-ai oferit lor,pentru ca fara tine,nu m-ar fi avut in veci!Intunericul meu ar fi fost altul decat al lor...
Si totusi pe tine nu te inteleg. De ce? Singura intrebare care ramane in finalul a tot...De ce dumnezeu?? De ce? Cat de ieftin te vinzi? Pentru ce anume sa distrugi in loc sa abandonezi pur si simplu? Daca mi-ai spune ceea ce vrei,poate ca blestemata asta de iubire m-ar face sa iti ofer in continuare,chiar daca "Noi" s-ar termina. Iti dau orice vrei. Doar sa inchei totul. Pentru ca eu nu pot,nu mai sunt in stare,nu o s mai fiu niciodata din cauza a ceea ce ai facut din mine! Apropo...cum e sa transformi o persoana intr-o jucarie? Cum e sa stii ca cineva e mereu acolo doar pentru tine,ca indiferent de ceea ce vei face,ea va ramane acolo?
Slava Intunericului ca inca mai salasluieste in mine si ca mi-a pastrat un fragment din vechea "Eu",datorita careia inca nu am murit si fizic...

etern blestem

Vreau sa se termine totul...nu,nu acum neaparat...Vreau doar sa treaca mai repede timpul,sa se ajunga odata la momentul in care o sa se incheie povestea asta..Pentru ca de incheiat o sa se incheie sigur! Si nu "cand moartea ne va desparti",asta e clar! Vreau sa vad finalul,sa iti spun ca tot ce am facut,am facut pentru tine,ca daca ar fi fost vorba doar de mine putin mi-ar fi pasat;ca nu regret toate lacrimile pe care le-ai adus in sufletul meu,ca nu blestem durerea pe care mi-ai provocat-o;ca iti multumesc pentru fericirea daruita,indiferent ca s-a bazat pe un castel de iluzii,ca ti-am dat tot ceea ce am avut de dat,ca inca as face-o daca mi-ai cere-o. Apoi sa dispar...nu o sa te rog,nu o sa reapar mereu implorandu-te sau incercand sa te influentez,ci doar in cazul in care te-as putea ajuta cu ceva. Desi chiar si atunci as prefera sa iti ofer ajutorul stand ascunsa,fara ca tu sa stii ca sunt langa tine.

Nu ti-am spus niciodata ca vreau sau ca o sa fim mereu impreuna si nici nu mi-as dori sa aud asta de la tine pentru ca prefer sa traiesc asteptand finalul prevazut decat intr-o naiva minciuna,distructiva in momentul spulberarii ei. Nu vreau mai multa speranta decat am si asa,pentru ca sunt indeajuns de ruinata psihic incat sa nu rezist la o presiune si mai mare atunci cand va sosi clipa. Cred ca sunt curioasa. Curioasa sa vad motivul definitiv,curioasa sa vad cu cat voi suferi mai mult decat acum,curioasa sa vad cum ma voi simti plecand,eliberata de tine,dar si de fericire..Curioasa sa cunosc moartea definitiva a sufletului.Acum sunt in procesul mortii dar evident,sfarsitul acestuia ma intriga. In ciuda enormei dorinte de a trai basmul clasic,in care totul se termina cu bine,raman constienta ca nu se poate,ca nu va fi asa. Nu stiu de ce stiu asta..Stiu doar ca nu depinde de mine,de noi,ci de forta destinului probabil. Poate ca as putea rezista la nesfarsit povestilor paralele pe care le dezvolti tu permanent. Poate. Poate totul ar fi asa cum imi doresc. Poate nu s-ar intampla nimic din ceea ce imi determina teama aceasta continua...Dar chiar si asa,stiu k va exista un moment in care totul se va rupe deodata. Si te voi iubi mereu,oricat de departe vom fi,oricat timp va trece,oricata durere mi-ar aduce asta,oricat as lupta cu sentimentele,cu mine...

Nu pot impiedica iluzii ale unei fericiri vesnice sa nu imi apara permanent in minte. Iluzii,speranta,vise...BLESTEM IUBIREA INTRU VESNICIE!

continuu drum spre moarte...

Un an...A trecut un an de cand a inceput moartea mea...Alunec incet,apoi repede de tot,apoi ritmul se tempereaza iar..Si exact cand nu ma astept,creste iar furtunos...si din nou lin..

Ca o musculita atrasa de stralucirea plasei paianjenului,nestiind k se indreapta entuziasmata direct spre pieire.Plasa mea a fost iubirea.Sau fericirea...?Nici nu mai stiu.Nici nu mai conteaza.Cand mori,nici macar motivul mortii nu mai conteaza..

Cum poti?Cum poti sa nu vezi cum ma prabusesc intr-un abis mai adanc decat Neantul,cum poti sa nu simti cum mi se naruie treptat sufletul in mii de cioburi,cum poti sa nu imi auzi strigatul disperat de moarte,cum poti sa nu vezi ca mor si fara tine,dar si cu tine asa?Cum poti ramane indiferent,cand toata fiinta mea te striga cu toata puterea,cand am atata nevoie sa imi spui macar un cuvant,indiferent care ar fi acela?Cum sa nu iti dai seama ce esti acum pentru mine,ca insemni mai mult decat orice si oricine?Dar fie cum vrei tu!Ce importanta mai are ce simt eu,cand in final tot moartea ma va primi in bratele ei?

Trewcut+

Mi-e dor...dor de tot,dor de trecut,dor de mine(adica Eu...eu cea de atunci...),dor de ..tot ce am urat mereu cred...Cine ar fi crezut?Cine ar fi crezut ca o sa imi lipseasca exact lucrurile de care abia asteptam sa scap...Cine ar fi crezut ca o sa ajung sa ma satur de ceea ce visam de ani intregi?Cum sa imi fi imaginat ca nu ma vor face fericita toate visele odata transformate in realitate?
Bani,bani,bani....cred ca la asta se limiteaza totul incepand de la un anumit moment dat...Asteptam cu nerabdare sa cresc,sa ajung odata aici unde sunt...Si acum nu mai pot...Cred ca am ajuns totusi putin prea brusc aici..Sa se faramiteze copilaria chiar asa dintr-o data?Pentru ca nu a mai ramas absolut nimic din ea...Prea brusc,prea deodata,prea repede..Unde esti?De cand nu te-ai mai uitat in oglinda ca sa te vezi pe TINE in ea??
Iti mai amintesti?Iti mai amintesti totul?Incet,firul amintirilor se intregeste..momente,unul dupa altul,ani intregi de vise,sperante,disperare,excese de fericire,zambete,lacrimi,hohote de ras,tot felul de tampenii care formau la urma urmei o viata...o viata aproape perfecta.Sunt surprinsa acum analizand saltul de la ceea ce a fost la ceea ce este,trecerea de la mine,pe care o cunosteam,la persoana aceasta pe care o vad zilnic reflectata in oglinda si cu care ma straduiesc sa ma obisnuiesc..Oare anii plini de atata dorinta de altceva au avut ca rezultat implinirea atat de rapida?Oare asa trebuia,asa era logic sa se intample?Si nu imi dau eu seama de asta oare?Am atat de des senzatia ca m-am obisnuit cu tot ce e acum...Dar in unele momente revin amintirile,amintirile acelea patrunzatoare,amintirile care dor,care te fac sa aspiri la trecut in loc de viitor..Imposibila aspiratie...Acolo nu te poti intoarce niciodata.Mi-e dor.Mi-e dor de trecut.Mi-e dor de copilarie,mi-e dor de casa,mi-e dor de mine.Atunci eram eu.13ani de mine.Si de un an...cineva..Altcineva.

Un singur gand.Ce apare mereu,mereu,si culmea,parca din ce in ce mai des..."Cum ar fi daca ai fi singura,daca ai fi doar tu?"...
Sa ma intorc?Sa dau cu piciorul la tot si sa ma intorc?Dar unde??Unde sa ma intorc?Viata e in asa fel proiectata ca in momentul in care faci o greseala sau pur si simplu simti ca trebuie sa dai inapoi,nu poti...Nu ai unde sa revii,nu te poti intoarce in amintiri decat in mintea ta,pentru ca ce ai trait,viata care a trecut deja,a si expirat intre timp...Nu mai ai unde sa te intorci...Mergi doar inainte,fie ca vrei,fie ca nu,orice s-ar intampla de acum incolo...

Despre moi ;))

Moartea a trecut la pasul doi. Vrea sa ma omoare intr-o zi de joi Imi aduce amintede tot ce in viata am ratat Si de tot ce in viata asta pe mine m-a tentat OK sa incepem!!Hy` sa` traiesti :D. Eu` sunt`:-? ( Cn` SuNt`? ) Aaa` dah` in` primul`` rand`` sunt`fata`, Cum` ma` cheama`? :-??... SuNt` RaLuKa`, aNi? am` destui`` insa` nu` indeajuns` ca` sa` fiu` ''''om mare''''. :-J mAi` am` de` mancat`. am` doar` 13 ani`. ma` multsumesc` ca` jtii`vorba`vine` imi` traiesc`` copilaria``:) sh` sper`sa` nu` treaca` timpu` prea` thare`. Deoarece` e` soper` phain` sa` fii` copil` :d/ .Inspre``de0sebire` de` mn` Va` dau`` raportu`? . imi` place` sa` ma` distrez` cu` friends`>:D< , sa` asc0lt m0lta moOsIk`, sa` aflu` my` multe`` despre` mn` in` fiecare`` zii :x Imi` place` sa` m uit` la` Tv` OraSc` persoanele` alea` care` se` dau` ''mare''.. :-& snobi : ce` sa` my` zic`..hmMm`...sOnt` nesimtita` Va anuntz:-" . cEi` care`` ma` uraSc` au` aceeashi` sentiment` din` partea` mea` ;))

Ma pierd in ganduri. Ma pierd cu totul câteodata si uit de tot ce ma inconjoara. De tot ce imi repugna. Incerc sa scap de realitate si ma pierd in lasitate. Linistea ma inconjoara. Una prevestitoare de rele. Pentru ca in orice liniste vuieste sunetul unui sâmbure de furtuna..Oare mâine ce tornada imi va mai lua sufletul? Ce ploi torentiale imi vor biciui gândurile sau ce avalansa de cuvinte imi va aduce un gust amar pe cerul gurii?…

Ordinul Tacerii. Vorbeai de el, deunazi. Ar trebui sa-l incepem. O tacere asemanatoare linistii mele. Mi-e si frica sa ma gândesc la ceea ce ne va astepta când vom deschide gura..

Pana atunci ma pierd in sticla de vin. Uite, un strop sangeriu, se prelinge pe pahar. Incet, ca si speranta de a ma regasi vreodata. Intrebarea este, dupa alt pahar, daca m-am gasit pana acum. Oare stiu cine sunt eu? Se spune ca fiecare om este o versiune al unui cantec. Si cand te gandesti ca multi dintre noi traiesc o viata fara sa-si spuna cantecul si pleaca cu el in mormant… Al meu o fi cu versuri sau doar spasmele melodioase ale corzilor unei chitari? Incerc sa fredonez bucati din mine, sa ma regasesc pe acorduri de instrumente. Ce trist suna harpa, si mai ales, nu se aude….

LOGIC, MACABRU ŞI SUBLIM

e un perete mucegait
de prea multe ganduri
de prea multe gemete
de prea multe framantari
de prea multe iubiri
de prea multe trairi
de prea multe amagiri

dat cu clor, a devenit
o multime de flori
o multime de fluturi
o multime de bucurii
o multime de prieteni
o multime

incotro te indrepti este mai important decat unde esti

Totu-i confuz,umed si negru
Suspinul din suflet se aude si-acum...
Se vede ceva stralucind in ansamblu...
Tremura,se-nvart,se rotesc si se scurg
Cad usor umbre lasand
In urma mai lasa doar dare albe
Si urlete goale pierdute in zare
In drumul lor lung umbrit,pe carare
Parcurg etape sfasietoare
Etapele-s goale,negre si reci
Cu zambete smulse si suflete seci
Sfarsitul lucirii,suflarea-i intreaga
Acum....piere de-o data...
De ce?
Pentru ca lacrimile se imbratiseaza!
Liniste,tacere,durere,suspin
Gandurile mele spre El se-nchin
Privind in mine recunosc
Alerg,ma lupt,m-aplec si tac
Si gandurile mele fara El zac
Dorinta din mine Il striga urland
Veninul din mine Il face mai sfant
Si tot ce sunt eu,Il canta venerand
Aude si vrea,nu se intoarce,nu pleaca
Iar eu raman,muta,goala,saraca
Nu pot sa uit...
Dar ma bantuie inca durerea sfasiind
Inima mea pentru El arzand
Si acum...
Nu-mi ramane decat sa tac si sa plang!

sunt plictisita de ce vad in jurul meu...totul este prea monoton sau nu mai vad eu destul de bine lumea asta..
chiar nu suport sa vad aceleasi fete false zi de zi..:-<..sinceritatea a ramas asa doar un vis de mult uitat...cuvintele nu mai exprima sentimentele adevarate....atat de usor poti spune " te iubesc" fara sa simti cu adevarat acest lucru -de fapt daca stau bine si ma gandesc nici nu se mai stie care e diferenta dintre sentimentele adevarate si cele de forma...si nu ca ar fi mare chestie cu falsitatea asta de sentimente..dar mai sunt si persoane fraiere asa ca mine care chiar mai spera in ceva adevarat..nu doar fatzada..nu doar minciuna...chiar e atat de greu in zilele noastre sa mai faci un sacrificiu..sa tii un secret..sa respecti un om..sa il ajuti din suflet si sa iubesti din inima?
Mie una mi se pare chiar un lucru destul de dureros..si singurul lucru pe care mai pot sa il fac asupra razboiului asta de cuvinte aruncate in vant si falsitate..este doar sa imi iau scutul indiferentei----da..nu pot face altceva decat sa PAR indiferenta la tot ce se petrece in jur si sa incerc sa imi creez lumea mea---o lume mai buna in care dragostea~~bineinteles e principalul element....ideea mea e ca iubirea si sinceritatea merg mana in mana si construiesc o alta poarta spre univers...
O sa fiu mereu o visatoare si o sa cred mereu ca dragostea poate schimba ce nu poate uneori un razboi...uneori viata e grea..dar atata timp cat mai am langa mine SPERANTZA...stiu ca nu sunt pierduta de tot...ca indiferent de lucrul rau petrecut voi gasi puterea de a trece peste si poate chiar dupa raul care a trecut va veni si ceva bun la care nu ma mai asteptam dupa atata suferintza si durere...
Bineinteles ca uneori vrei sa te poti sprijini pe cineva..sa fie macar o persoana care sa fie "acolo" cand ai nevoie....doar sa privesti la cineva iar privirea sa sa iti dea atata incredere in fortele proprii ca nu ai avea nevoie nici de 1000000 de cuvinte...Cel mai rau e cand te increzi in cineva si esti tradat...sau tot asa prietenii de fatada..cand un prieten al tau urmareste doar interesele sale...
Dupa atatea observatii asupra a tot ce ma inconjoara..nu pot decat uneori sa raman asa cu un fel de gust amar..trebuie sa recunosc ca sunt nevoita si eu sa imi ascund sentimentele..si nu numai o data ci chiar de nenumarate ori..DE CE? foarte simplu***unele sntimente recunoscute te pot face sa fii sclavu lor...cum sa spui cuiva ca tii la el cand sentimentele pot sa nu fie reciproce sau sa existe alte persoane intre voi?ai prefera sa ii spui si ca il urasti sau ca nu vrei sa il mai vezi decat sa ai parte numai de durere...***sau DE CE sa spui ca nu suporti pe cineva? simplu..ca poate fi mai influent ca tine si poate avea destule arme sa iti faca un mare rau..atunci apelezi si tu..ca toti altii( cu toate ca tu esti diferit) la prietenia de fatada....
Astea sunt doar cateva lucruri pe care toti le facem dar putini le recunoastem........si stiu ca sunt buna la teorie dar probabil in viatza de zi cu zi gresesc mai mult decat pot sa imi dau seama..sper doar sa apara si luminita din capatul tunelului pentru fiecare dintre noi care are nevoie de o speranta in viatza si de un rost sau o menire...pana la urma suntem oameni..avem sentimente iar acestea trebuie sa fie si bune...ar fi bine sa se mai schimbe ceva la mentalitate si sa domine partea buna dinauntrul nostru..nu doar partea rea care parca izbucneste din orice nimic....si daca ceilalti oameni nu vor o schimbare..macar eu trebuie sa incerc sa ies din intuneric si sa gasesc lumina, speranta si dragostea ;)

Stupid ...

*Ti-ai dorit vreodata sa mori? Ai simtit vreodata cum lumea ta se prabuseste in jurul tau?
Nu vei stii niciodata cum s-a sfaramat castelul de nisip in care traia . Apa forma coloane in jurul lui , distrugand si ultima sa bucatia de viata.
Cine esti? De unde vii ? De ce iei cu tine totul , de ce opresti timpul , de ce instigi spatiul. De ce??
Oamenii tind sa isi complice falsa existenta printr-un sentiment numit invidia. Nu e decat un orasel amarat , intr-o tara straina , cu o limba infecta si oameni pentru care tot ce conteaza sunt niste APARENTE!..



*Deja nu mai vad niciun sens al vietii .Nu e decat o poveste trista a carei protagonista este lumea. Nici macar in viata mea nu ocup locul principal .

Deja nu mai am nevoie de un print-frumos !Am nevoie de cineva sa ma asculte, sa ma consoleze si sa existe. Vreau sa fie langa mine , sa nu mai fie la mii si mii de kilometri departare. Vreau sa imi puna mana pe umar cand plang pe o melodie trista . Vreau doar sa fie... acolo !




*Din tot sufletul meu ce a mai ramas? Nu am stiut sa fac diferenta intre oamenii buni si oamenii rai ...


Si deja am ales. REGRET! Vino inapoi ! De ce nu mai pot sa mai am incredere in oameni ? Cand le vad zambetele perfide, identitatile pline de venin ...
Ascult Veritasaga : "Spune-mi in loc de suflet ce pun acum? Am incercat sa ma schimb ,nu mai am cum! M-am pierdut pe drum si vreau sa stiu VOI MAI FI VREODATA CUM VOIAM SA FIU? "



Si din nou imi dau lacrimile cand ma gandesc la atunci ...


Fata spera ...

Fata moare ...

Final de scena ... fata a pierdut lupta ...

:-??

..cine sunt?...sunt un om obijnuit...pe strada sunt la fel ca voi ....oneori zambesc,alteori plang...uneori spun la ce ma gandesc,dar uneori tzin in mine... Iubesc viatza...si incerc sa profit de fiecare clipa...ador adrenalina,suspansul si lucrurile nebunesti..m-as urca intr-un tren fara a stii unde merge... Sunt o invingatoare,sunt in stare de orice pt a obtzine ceea ce vreau..urasc minciuna si sa fiu contrazisa... Ma consider o adevarata prietena,tot ce trebuie sa facetzi e sa ma cunoastetzi mai bn,nu sa va lasatzi inselatzi de aparentze..imi iubesc prietenii..si nush ce m-as face fara ei... Sunt destul de rautacioasa,ma comport cu oamenii asa cum se comporat ei cu mine..imi zambesc,le zambesc..ma jignesti..prefer sa itzi intorc spatele dekt as ma cobor la un nivel de satra...(uneori se mai intampla) Iubesc frumosul,natura,dreptatea si..animalele...sunt pasionata de Istoria Egiptului Antic si Teatru... In fine..pana la urma sunt om..am pasiunile si visele mele...chiar si unele dorinte ascunse....si mii de secrete...Imi e greu sa spun"TE IUBESC" sau "IARTA-MA"... Poate ca sunt mult prea directa,sau mult prea rautacioasa cu persoanele din jurul meu,dar asta sunt eu,iar cei care am cunosc cu adevarat ma accepta asa cum sunt.si pana la urma asta e tot ce conteaza pt ca eu nu am de gand sa ma schimb doar pt a fi acceptata de unele persoane care sunt deranjate de felul meu de a fi.. CARPE DIEM!!! Caminamos por la misma calle, cambiando a veces de acera, pero siempre en la misma dirección

Ce conteaza:) ?

:)

Si stau si ma gandesc cum ar fi daca

Si intr-o secunda incepe sa zaca

Si ganduri mici si ganduri mari

Si cu poeti si carturari

Si lumea sta in mintea mea

Si mai e loc sa'ncapa.

S'apoi cuprins de somn, adorm...

Si dorm 'neintors pan' dimineata

Si ma trezesc putin nervos cu gandul la care am adormit

Si gheata-mi pare lumea, topita la al meu picior

Si sunt si pictor si sunt si scriitor

Si macelar si creator

Si pot oricand sa fac o lume'ntreaga sa se intoarca...

Si ce daca!

Prizonierii timpului.

Alergam de colo-colo, zi de zi, clipa de clipa. Suntem orbiti de nevoile zilei de azi, de maine. Pierdem, cu fiecare clipa pierdem timp pretios. Suntem prizonierii timpului, al trecutului, prezentului si al viitorului.
Visam, realitatea cruda ne inconjoara, tacem. E liniste in jur iar ceasul ticaie asurzitor.
Traim, luptam pana in ultima clipa . . . Suntem dependenti de timp, suntem orbiti. De multe ori nu vedem ca fericirea a trecut pe langa noi si ramanem singuri . . .
Tic tac, tic tac, e sunetului ceasului nemilos care arata scurgerea timpului. Clipe de fericire au trecut pe langa noi, neobservand , dar ulterior deschizand ochii am ramas cu regrete . . .
Am ramas prizonierii timpului . . .

Time alone . . .

Ma faci sa simt, ma faci sa traiesc, da. Tu ma faci sa traiesc, imi dai motive suficiente sa ma trezesc dimineata.
Numai tu sti ce simt si numai tu imi dai forta sa traiesc . Stiu ca-ti pasa, dar taci, stiu ca esti, dar nu te vad. Te simt . . . Departe dar totusi aproape. . .

Time alone . . .

:)

Ploai…rece

Tu ,da tu ai apărut in viaţa mea ca o ploaia de vară. Rece şi rapid ,dar apoi din obişnuinţă totul s-a incălzit, si soarele a răsărit,deşi inca ploua. Apoi ploia rece ,care pe percurs a devenit caldă a disparut ,s-a terminat si tu odata cu ea ai plecat. Eu am ramas in urmă, pustie si umedă ,dar cu un miros plăcut si proaspăt in suflet, ca o grădină revenita la viaţă după o secetă indelungată.Tu cu ploaia ta ai improspătat totul,dar acum ai plecat şi soarele a inceput din nou să dogorască,si seceta se reinstalează incet dar sigur in grădina proaspăt udată.Sper să revii curâd cu ploia ta rece şi revigorantă ,pentru a nu lăsa grădina să se usuce, şi să se aşterne seceta din nou in ea. Astfel dacă vii prea tărziu chiar şi ultima urmă de ploaie va dispărea şi seceta va invalui totul intr-un aer uscat şi greu de respirat, asta va distruge orice plantă crescută in timplul ploii. Seceta se asterne incet dar sigur, aşa că incă mai ai timp să aduci ploia in sufletul meu pentru a reinvia floarea ce a crescut in timpul ploii. Vino, dar nu veni prea târziu, e posibil ca ploia ta sa nu mai aiba rezultate ,pentru că seceta a distrus totul in calea ei !Vino ,te rog, dar nu veni prea târziu !

Mos Craciun: Pregatirile au intrat pe ultima linie

Mosul isi verifica listele, cadourile etc impreuna cu elfii lui.

Rudolf isi incalzeste boticul ca sa-i lumineze mosului calea in drumul sau cu cadouri pentru copii care au fost cuminti.

Inca un pic… si va veni! Ati fost copii cuminti anul acesta ?

Mos craciun NU a murit! Mos Craciun a trait, traieste si va trai mereu indifierent de varsta pe care o avem.

Mos Craciun

Moş Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae (în engleză: Santa Claus) care şi-a făcut apariţia în secolul XIX. El împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (de 24 spre 25 decembrie).

Chiar dacă mitul poate varia de la zonă la zonă, în special în funcţie de clima în perioada Crăciunului (care pleacă de la o iarnă îngheţată în emisfera nordică şi ajunge la o vară călduroasă în emisfera sudică), în general ni-l imaginăm pe Moş Crăciun ca fiind îmbrăcat într-un costum roşu, având o barbă lungă şi albă şi locuind într-o ţară nordică. Spiriduşii îl ajută la pregătirea cadourilor. El împarte cadourile cu ajutorul unei sanii zburătoare, ce este trasă de reni (sau pe o planşă de surf în Australia). Moş Crăciun intră în case prin horn (dacă există unul) şi pune cadourile sub pomul de Crăciun sau în cismele pregătite special pentru aceasta.

Istoria Bradului de Craciun

Obiceiul provine probabil de la egipteni, care isi ornau casele cu frunze de palmier in ziua solstitiului de iarna. Obiceiul a fost preluat de romani, care au folosit, in locul palmierului, brazii.Dar povestea incepe cu adevarat prin secolul al VII-lea, cand un calugar din Devonshire a venit in Germania pentru a raspandi cuvantul Domnului. Legenda spune ca s-a folosit de forma triunghiulara a bradului pentru a simboliza sfanta treime. In Europa secolului al XII-lea, cu ocazia Craciunului, bradul era atarnat de tavan cu varful in jos!

Se pare ca bradul a fost decorat pentru prima data la Riga in 1510. La inceputul secolului al XVI-lea, Martin Luther a decorat bradul cu lumanari, pentru a le sugera copiilor sai sclipirea stelelor de pe cer.

La mijlocul secolului al XVI-lea, apar in Germania primele targuri specializate in vanzarea de cadouri, de obicei mancare sau obiecte de folosinta practica.

Figurile modelate de brutari din paine, care apoi erau agatate in brad ca ornamente, aveau mare trecere. Se pastreaza in acest sens marturia unui vizitator al orasului Strasbourg in 1601. El descrie brazi decorati cu astfel de figurine, cu acadele si ornamente din hartie colorata. Incarcatura biblica atribuia bradului astfel impodobit simbolul pomului paradisului, al belsugului, al cunoasterii si al inocentei.

Beteala a fost inventata in Germania pe la 1610. In acea vreme nu era numai argintie, era chiar din argint! Au fost inventate masini pentru obtinerea unor folii subtiri. Argintul era durabil insa oxida repede, astfel ca au fost incercate diverse aliaje de plumb si cositor, dar produsul era atat de greu, incat se rupea sub propria greutate. Astfel incat argintul a fost folosit pana la mijlocul secolului al XX-lea.

In Marea Britanie, obiceiul bradului de Craciun a patruns prin intermediul negustorilor germani stabiliti in Anglia, care obisnuiau sa-si decoreze casele de sarbatori. Interesant, nu? Sa ne amintim de calugarul din Devonshire care…

Decoratia bradului consta in beteala din argint, lumanari si margele, toate produse in acel secol XVII in Germania si Europa de Est. Obiceiul cerea ca fiecare membru al familiei sau invitat sa aiba cate un mic brad asezat pe masa in dreptul lui, cu cadourile alaturi.

In 1846, Regina Victoria si Printul Albert (de origine germana), apar in “Illustrated London News”, impreuna cu copiii, in jurul bradului de Craciun. Popularitatea familiei regale a facut ca obiceiul sa se raspandeasca repede printre supusi. Bradul a devenit “la moda” nu numai in insulele britanice, ci si pe coasta de est a Americii.

Decoratiile erau de o mare varietate, fiind manufacturate “in casa”. Tinerele doamne petreceau ore decupand fulgi de zapada si stelute, impaturind pliculete pentru cadouri si cosulete de hartie pentru dulciuri. Ansamblul era completat cu margele si beteala din argint produse in Germania, impreuna cu ingerii ce urmau sa stea in varful bradului. Lumanarile erau adesea asezate in inele de lemn.

Tarile din spatiul mediteranean nu s-au aratat prea interesate de brad, preferand scenele biblice asezate pe platforme triunghiulare (ceppo), bogat ornamentate.

In America, bradul de Craciun apare pe la 1747, in comunitatile germane din Pennsylvania, dar se raspandeste abia o data cu dezvoltarea comunicatiilor, in secolul XIX.

In 1882 este patentat becul electric, iar in 1892 el este adaptat pentru pomul de Craciun. Tot in aceasta a doua jumatate a secolului al XIX-lea, obiceiul impodobirii bradului la sfarsit de an patrunde dinspre nord si pe teritoriul actual al Romaniei. Obiceiul s-a suprapus peste cel al butucului de Craciun. Ritual azi disparut, dar atestat inca de la romani, butucul de Craciun, un trunchi de brad taiat (jertfit) si ars pe vatra in noaptea de 24 spre 25 decembrie.

Secolul XX aduce un val de noutati: Dupa 1918, din cauza problemelor de export, Germania nu mai este principalul furnizor de decoratii. Locul sau este luat de Japonia si SUA.

In 1930 brazi de mari dimensiuni sunt amplasati in locuri publice.

La mijlocul anilor ‘60, ideile moderniste se rasfrang si asupra pomului de Craciun. Brazii din aluminiu argintiu, importati din America, sunt foarte la moda. Acestia nu necesitau alte decoratii decat sursele de lumina colorata care se reflectau multiplu pe crengile argintii.

In anii ‘70 apar brazii artificiali cu aspect foarte realist.

Spre sfarsitul anilor ‘90, decorarea bradului se intoarce spre ideile Victoriene, dar cu teme si concepte noi.

Oare ce ne rezerva mileniul al III-lea?…