aici am locuit când uşii i-a dat sângele
ţin minte cum încuiam seara gura străzii cu zâmbet incert

dincolo de geam se derulau în pas alergător
fragmentele unor vieţi lipsite de conştiinţa că sunt privite



aici înmugureau uneori castanii şi se întâmplau
fapte diverse ca ploaia apusul şi răsăritul lunii



te rog să nu te aşezi e şubred tata citea în el ziarul
la 9 fix în fiecare dimineaţă amestecând în cafea mersul lumii

îmi era frică de ceaşca lui
în zaţ se zvârcoleau răniţii războaielor depărtate
şi dispăreau tot felul de specii de păsări



aici ne dădeam huţa pe balustradă când nu ne vedea nimeni

sus la etaj undeva sub apă voi găsi cutia cu bile de sticlă
monede castane şi faber castell desenenaive şi prima peniţă din care-ai ieşit



acum dacă nu te superi aş vrea să rămân puţin singură în camera mea

invoc umbre abandonate