Te trezesti?...Eu?..eu,nu.. tu?..te privesc..-nici atat... Dar ce vroia sa afle?...Totusi,era trei noaptea!Stia prea bine ca nu m-as fi trezit.Peste cateva ore urma sa am o lunga zi in chipul unei tipe dragute, amabila,mereu cu zambetul pe buze.Urmam sa suport toate complimentele siropoase din partea barbatilor,care-si uitau varsta si cochetau cu tipe mai mici decat ei cu poate mai multi ani decat aveam eu insumi.Insa multe dintre ele erau incantate de idee,mai ales datorita multiplelor beneficii pe care le capatau.Ma dezgusta teribil sa ma gandesc,dar imi iubeam job-ul si stiam cu mult inainte de a pasi pe scara avionului,ceea ce-mi oferea munca de stewardesa.Dar era visul meu.Si totusi speram ca voi avea o viata..Si uite ca stateam si-l priveam pe tipul de langa mine, iar tot ceea ce vedeam, erau scene de sex apetisante.Tot ceea ce stiam despre el: era tipul care-mi musca sfarcurile, imi saruta abdomenul, imi unduia trupul,imi excita porii.Eram impreuna de mai bine de trei ani, si totusi,zilele petrecute impreuna nu insumau mai mult de jumatate de an.Nu ma iubea…Nu-l iubeam...Mi-o tragea...I-o trageam...Probabil ca nici nu-i stiam prea bine trasaturile fetei,cum nici el pe-ale mele.Ca si mine, tot ceea “sedimentam” erau liniile corpului (atat de bine definite) si atata tot...
Ne intalneam seara.Dimineata ma trezeam, il priveam si abia daca-i desluseam ceva trasaturi.Imi faceam cafeaua cu aroma de rom,scoteam din dulap mini-uniforma cu guler alb si tiv albastru,ce statea teapana pe umeras.O imbracam si ca de fiecare data imi sorbea silueta.Imi aranjam parul intr-un coc , imi puneam tocurile, imi trageam retusurile finale (fard pal,ruj rozaliu si parfum dulceag), dupa care imi luam geanta si plecam,lansand in urma mea un strop de miros ce-i amintea : “ne vedem poimaine seara”.
Jos ma urc in masina, iar soferul ma priveste cu ochii scurgandu-i-se pe cracii mei.Ii zambesc fals.El nu-si da seama, desigur.E mult prea ocupat sa-mi contemple picioarele.Cu o tonalitate usoara il rog sa ma conduca catre locul de munca.Isi cere scuze si-mi arunca aceeasi replica din fiecare dimineata : “Sunteti mult prea frumoasa chiar si pentru inaltimi...” Scot un suras sters si ii multumesc.Cobor din masina, ii urez o zi buna si-mi raspunde:”La fel.Aveti grija domnisoara sa nu faceti prea multe victime, caci frumusetea ucide rapid si subtil...”Inchid portiera,dand vant tuturor complimentelor ultra-siropoase.
Ma indrept catre avion.Colegele mele isi istoriseau entuziasmate, care mai de care, plimbarile si cadourile pe care le primisera de la iubitii lor,trecuti de varsta a treia.Le salut fugitiv,indreptandu-ma cat mai grabita catre avion.Nu as fi vrut sa cad prada sfaturilor lor repetate de a-mi trai viata mai intens.O traiam atat de intens si atat de sters in acelasi timp.Renuntasem la afectivitate si iubire in favoarea visului meu.Nu regretam.Aveam parte de tot si nimic pentru un vis de inaltimi...