Zbucium si tacere by sorin

“E atâta zbucium în liniştea mea” fără ecou (I. Bujor)
Că m-aş putea desena în unde seismice,
Zbuciumul sparge eul în coji de ou,
Liniştea divide spaţiul în interstiţii cosmice.

“E atâta linişte în zbuciumul meu” (I. Bujor)
De pasăre închisă-n colivie,
O biserică cu o cupolă ca un cap de arhiereu
Se clatină clădită pe o plantă colilie.

Abruptă, tăcerea taie o prăpastie
În universul de seminţe germinând în atomi
Aruncaţi în siderale oglinzi din divină praştie.

Corole de celule în ovare de tăcere se divid şi formează cromozomi,
X-linişte şi Y-zbucium se întrepătrund
Şi dezvirginează timpul, în vaginul cu secunde sunete pătrund.