Scrisoare cu destinatar mort

Munti, padure, un cer spuzit de stele, un sac de dormit incomod, un cort prea mic, parka, un cantec de chitara venind dinspre un foc de tabara….Asa a fost prima noastra noapte de dragoste…Mirosea a cetina si a iubire. Apoi au urmat multe alte nopti, dimineti, dupa-amieze. Nu ne mai saturam unul de celalalt iar fiecare bucatica a trupului meu erai tu. Te iubeam, iubeam fiecare gest al tau, fiecare respiratie a ta, fiecare privire, fiecare sarutare. Iubeam modul in care ma iubeai. Nici nu mai stiu de cate ori am plans in bratele tale, amintindu-mi de copilaria pierduta, de cate ori ti-am vorbit despre Carte, despre calatoria in Irak, despre toate acele vise care se ascund adanc in inima mea....Era atat de confortabil sa adorm in bratele tale iar dimineata primul lucru pe care sa-l vad sa fie chipul tau! Uram lumina, iar tu nu intelegeai de ce.Ei bine, o uram pentru ca nu vroiam sa te atinga, vroiam sa ramai doar al meu, noi doi, scufundati in cantec si in visare....
Asta a fost povestea noastra. Tu ai plecat, eu am plecat...Acum e doar o poveste, nu mai e povestea noastra. N- mai ramas nimic din noi in ea...Telefonul meu nu mai asteapta mesaje de la tine, pe 21 nu mai sarbatoresc nimic, copii mi se par la fel de nesuferiti ca inainte, cortul mi se pare acum prea mare, Cartea asteapta inca sa fie scrisa...Doar perna mea mai poarta, inca, mirosul tau, semn ca ai trecut prin viata mea....