marți, 27 ianuarie 2009

Autoportret - Ce imi place...

Sunt un om. Sunt o fiinta. Sunt un adolescent.
Imi place sunetul cald si usor a unei fete care plange cu suspine. Imi place sa fiu cu ironie buna, care cere sa vina din ce in ce mai mult cu drag. Imi place sentimentul de a trai intr-un film vechi. Imi place vechiul, vechiturile, vechimea. Imi plac creioanele. Imi place sa scriu cu creionul. Imi place sa sterg cu radiera orice greseala comisa. Imi place sa sterg orice greseala a vietii mele cu miscari blande, suave, dar stapane pe ele, ca un dirijor de orchestra simfonica. Imi place sa fumez. Imi place sa simt gustul fumului in gura. Sa simt fumul cald in piept. Sa tin viciul in buzunar. Sa il tin in mine. Imi place sa scriu pana raman fara mina la creion. Imi place sa ascut creionul incet... fara graba. Sa fie ascutit, sa aibe varful perfect. Imi place sa ridic obiectele, sa le iau in mana cu grija. Imi plac lucrurile simple pentru ca sunt cele mai complicate.
Imi plac umbrele. Umbrele unor flori in ghivece. Imi place dezordinea. Sa caut ce-mi trebuie, sa caut orice, si sa tratez ca o adventura in cautarea unei comori.
Imi place sa ating. Sa ating usor, fara sa deranjez. Imi place sa privesc frumos. Imi place sa privesc pe cineva dormind. E atat de frumos, e atat de intrebator... Ce poate visa ? Ce gandeste ? Cum respira ?... Sa-i vezi miscarile din somn...
Imi place sunetul clapelor de la pian atunci cand sunt atinse. Imi place sa privesc cu viteza si in acelasi timp cu incetul.
Imi place sa iubesc. Iubesc sa imi placa.
Imi place fosnetul de frunze. Imi place si totodata urasc o racaiala, pentru ca iti distrage atentia si ti-o atrage asupra ei.
Imi place sa am inspiratie. Imi place ca orice imi da inspiratie.
Imi place ce nu imi place. Sau mai degraba respect acele lucruri ca reusesc sa nu fie pe placul meu.
Imi place sa fiu pe dos. Imi place sa nu fiu in ton cu tot. Imi place sa simt cum bate inima. Imi place zgomotul infernal, poluarea fonica pusa intr-o arta. Sa fie muzica...
Imi place adierea usoara a vantului. O usurime de curent in camera. Imi plac ochii. Ei sunt sentimentele si gandurile. Cei face speciali ? Sunt o oglinda care iti arata ce se afla in spatele lor.
Imi place sa arati ce simti, sa nu fi un fals in ORICE.
Imi plac multe... sunt special. Sunt eu.
Sunt zatul ramas in ibric...
Sunt o crestere in sunetul unei soprane anonima, incepatoare, dar care nu stie ca e cea mai buna... O soprana care repeta acelasi sunet intr-o infinitate de moduri...

Sunt o mana care atinge, care se invarte in aer, in semi-umbra...
Sunt cel mai cald cand sunt rece. Sunt un spirit intr-un organism.
Sunt omul simplu, care noaptea in pijama, cu picioarele goale, pe covorul moale, langa focul din semineu, cu o ceasca de cafea dulce in mana dreapta, si cu o tigara in gura. Cu privirea atintita spre foc si amutit, gandindu-ma la moment si la momente. In acel moment cand te simt in camera. Cand esti in spatele meu si imi respiri in ceafa, si nimic altceva numai simt, aud. O respiratie calda si ochii tai care vorbesc cu vocea mea in umbra vocii tale...

Niciun comentariu: