duminică, 28 septembrie 2008

:-P

ma gasitzi la id de mess nebunienon_stop Imi place:- sa fac poze -sa mananc -sa ma plimb q prietenii -sa stau la soare -sa merg la mare si la munte -sa colectionez bijuterii -sa ascult muzik -sa merg la cumparaturi (de haine, pantofi, etc) -sa stau pe mess -sa joc football -sa dansez -sa fac misto de lume -sa dorm -sa ma iubeasca lumea -petrecerile Nu-mi plac - gandacii - sa ma cert q sormea(q toate q o facem cam des) - sa stau singura - sa ma contrazica lumea - oamenii gelosi - sa ma enervez - sa ma bat(uneori imi fac placere.. dar fff rar) - sa plang - oamenii mincinosi

http://www.youtube.com/watch?v=yaD9dUzXDzM&feature=related

am crezut prea mult in lume...((acum ce rost mai am(( ...***dc??? (())###nici yo nu pot sa imi raspund la aceasta intrebare...$$ce rost am in lumea asta???))_---sunt un ciob de sticla ***in comparatie cu asta lume^^&ce rost am...traim ...[[[()()iubim()no prea molt...]]]...ne realizam....shi la urma...murim...{{toti}}]]...m-am saturat de tot....
Photobucket - Video and Image Hosting

aici am locuit când uşii i-a dat sângele
ţin minte cum încuiam seara gura străzii cu zâmbet incert

dincolo de geam se derulau în pas alergător
fragmentele unor vieţi lipsite de conştiinţa că sunt privite

Photobucket - Video and Image Hosting

aici înmugureau uneori castanii şi se întâmplau
fapte diverse ca ploaia apusul şi răsăritul lunii

Photobucket - Video and Image Hosting

te rog să nu te aşezi e şubred tata citea în el ziarul
la 9 fix în fiecare dimineaţă amestecând în cafea mersul lumii

îmi era frică de ceaşca lui
în zaţ se zvârcoleau răniţii războaielor depărtate
şi dispăreau tot felul de specii de păsări

Photobucket - Video and Image Hosting

aici ne dădeam huţa pe balustradă când nu ne vedea nimeni

sus la etaj undeva sub apă voi găsi cutia cu bile de sticlă
monede castane şi faber castell desenenaive şi prima peniţă din care-ai ieşit

Photobucket - Video and Image Hosting

acum dacă nu te superi aş vrea să rămân puţin singură în camera mea

invoc umbre abandonate

Photobucket - Video and Image Hosting

T_T

d43.jpg

Nu urasc nimic mai mult decat persoanele slabe. Curentul emo imprumutat desigur tot din S.U.A. a ajuns si in Romania si ia amploare din ce in ce mai mult. Baietii ii caracterizez scurt: gay. Bretoanele prezente la fetitele noastre, machiajul unghiile negre si rozul, textele stalcite la maxim pe mess sunt doar capul unei liste ce tine de ele.

Se presupune ca au ajuns la emo din suferinta caci nimeni nu ii intelege, nimeni nu vede lumea asa cum vad ei [ sau efectul turmei ] si cred ca stiu totul la cei 12-18 ani ai lor. Nimeni nu are o viata mai urata decat a lor, plang toata ziua, se taie pe maini, isi gauresc trupul cu pierceing-uri, au depresii si vor sa se sinucida. Sunteti intregi la cap? De ce va cereti osanda? Va comparati macar cu copiii cu handicap, orbi sau surdomuti, cu cei ce cresc pe strazi, cu cei fara parinti, cu cei care acum mor de foame si sete, cu cei care n-au ocazia sa faca macar o clasa, cu cei bolnavi de sida, de cancer, care ar face orice sa mai traiasca o zi. Voi aveti viata mizerabila? Voi care aveti de toate, aveti parinti, sunteti intregi si sanatosi, voi va autodistrugeti. Parintii nu va vad, au grija de batrani la mii de km distanta sau stau pe campuri la cules, voi va bateti joc de banii lor si de scoala, fumati de la varste atat de fragede si va tatuati. Sunteti penibili

alex.


cand zic alex... ma gandesc la ciocolata, inghetata, fantana, masina....si extrem de multe alte cuvinte.
calex e ca mersu pe marginea unei borduri. mergi la un moment dat drept grabesti pasul sa nu iti pierzi echilibrul, daca ai cazut o iei de la capat, cu zambetul pe buze trec pe aceasta bordura in fiecare zi, rad incontinu si incerc sa raman si sa merg pe ea cat mai mult timp.
cu alex alerg la metrou pe scari tipand: da-miiiid rumuuuu o sa cad si o saimi rup gatuuu si tu o sa te prapadesti de ras!!!!aaa te omor...!!!! intram in metrous si incep sa tip la el...dar nu ca as fi nervoasa pur si simplu pentru distractie si privirea oamenilor...
alex nu e ca altii si altii nu sunt ca alex.
da asta e un text despre alex...dar unii dintre voi nu stiti cine e alex...
si in concluzie alex tocmai te-am comparat cu o bordura...intr-un sens bun.

my work here is done

probabil ca unii citesc acest blugulet mic care face parte din alte blogulete mici...poate ca ce scriu eu aici sunt lucruri pe care le simtiti si voi...poate ca da poate ca nu...
si cu asta vreau sa spun ca nu voi mai scrie pe acest mic blogulet cu toate ca am sentimente pentru el...da ciudat am sentimente pentru o chestie total electronica...

:-P

:-P

[As vrea sa va scriu ceva frumos
dar e un cantec fara rost
pentru noi filmul s-a terminat
as vrea sa va spun adio dar
pana si asta e-n zadar
nu-ntelegeti ca-i genericul final?

Filmul nostru l-as vedea din nou
din pacate nu-i pe video
aveati voi o scena-n care ne'njuram si'apoi radeam
imi spuneati ca daca nu ma potolesc m-aruncati pe geam...]~>adaptare VAMA VECHE!

Mi-amintesc perfect ce imi doream cand eram mica: o bagheta magica...eram.....as putea spune ca sunt mica si la propriu si la figurat...corpul meu a uitat sa contorizeze anii ,traieste maturitatea ironizand parca timpul....tot timpul am vrut sa fiu inalta....si sa nu mai fie budy intrebat:si surioarata ta in ce clasa a trecut?surioara lui.....de apr 20 de ani:)))

Mereu vrem....ne dorim, visam....cautam limitele dar doar spunem ca le cautam...pentru ca doar intindem mana si asteptam sa putem atinge linia orizontului....si ce facem?stii???nu simti cum te lovesti de pietre, de ziduri, dam cu pumnii, dam din picioare, tipam, plangem, tare sau incet, ne distrugem sau distrugem,da niciodata nu spunem gata: nu mai visam...este importiva firii umane....ramanem acolo sa daramam ziduri, sa descoperim comori...ramanem acolo cu cioburi de cuvinte, praf de simtiri...Reactionam in maniere absurde doar pentru a ascunde complexe,doar pentru a ascunde ca nu stim sa traim....progresam....si...progresam.....si unde-i fericirea?In spatele zidului.Si exista mereu un zid?DA!


Ma rog...imi doream bagheta magica...mereu deviez de la subiect...daca exsta un anumit subiect...whatever....au trecut detui ani de atunci....but i'm the same girl with coloured dreams and fairytales...am renuntat la pantofii mamei cu toc si cam toate celelalte dorinte si bagheta magica s-au risipit incet.....sau mi-au fost furate nu stiu, incerc sa imi impun absenta unui raspuns atat de evident....Vise.....le-am inlocuit cu altele...
Acum nu mai vreau sa schimb lumea. Nu mai vreau sa schimb pe nimeni, nici macar pe mine. Desi acum am o bagheta magica si as putea sa fac multe cu ea. Insa nu imi doresc asta...[de ce ajung spiridushii sa fie indiferenti?]Vreau doar ca atunci cand voi privi inapoi, sa vad ca am atins existenta unor oameni. Nu, nu vreau sa ii schimb, vreau doar sa fac ceva pentru ei. Nu trebuie sa fie ceva material....ar fii prea usor pt o bagheta de spiridush. Ceva, orice, oricat de mic, pentru ca in momentul cand voi trage linie, sa pot sa imi spun ca nu mi-am irosit bagheta magica degeaba...

Astazi, pt a mia oara am realizat ca ne trece timpul prea repede...si nici nu stim ce sa facem cu el..ne trec clipele si nici macar nu ne dam seama....dar ele raman in batistuta albastra, ati promis!!!Pana ne trezim din busculada asta de responsabilitati inutile si exagerate in care ne aruncam voit, rotile incep sa nu ni se ma invarta la capacitatea maxima....azi......am realizat asta, cum am zis.....alaturi de voi....pt ca prin voi exist, prin voi ma definsec,prin voi traiesc...traiam....a fost utima noastra seara...

Si a fost exact asa cum ne doream.....asa cum suntem, cu nebuniile noastre, cu gratare arse, cu servetzele uitate, cu amintiri, cu....porunci cu elefantei pt care imi dau votul ca fiind cele mai tari;)....cu baba oarba, v'ati ascunselea, popa prostul......fara net......cum eram inainte....acum un ecran ne face sa uitam de realitatea noastra si sa ne transpunem intr-o lume virtuala in care nu stim ce rol avem.....aveam atatea de facut.....dar noi cantam.....cantam vama vecheee....pt ca stim si vrem.....pt ca ne place.......pt ca vama este cu noi, in noi......

Adi imi zisese intr-o zi, o oarecare zi, cu o anumita dezamagire pe care am simtit-o in vocea lui, ca de el n-am scris nimic pe blog....si daca n-am facut asta, nu este pt ca nu as fii avut ce....din neglijenta, nush.....n-am scris decat de cateva pers....si sunt destule fff imp pe care le-am omis...dar voi stiti toti cat sunteti de importanti pt mine.....asa ca 10x adi pt ideea cu pitulushul pe...strada ....la 2 noaptea de azi....a fost superb....mai ales cand te gaseste cineva doar pt ca incepi sa razi, si daca nu-s eu asta cine ar putea fii?=)))

10x tuturor pt aceasta ultima seara, noapte, zi....impreuna!!!poate ar fii fost mai bine ca despartirea asta sa fie mai rece, pt a nu avea un milion de motive sa regret ca nu vom fii impreuna....si pt care sa nu simt ca ma golesc de lacrimi la fiecare rand scris si la fiecare poza si clipa din batistuta.....cu voi.....Parca si acum il aud pe neantenatul care si'-a cam luat-o azi:"Ceapa ceapa, stai in groapa, usturoi stai in gunoi....", in varianta lui originala:))Cand o sa mai facem noi elefantei?sau sa jucam remi cu cartile pe fata, nu-i asa ioni?:-<

Simt ca au trecut 10 ani de cand cantam impreuna(acum o ora)...melodii de la vama...si radeam....mai am 3 zile....doamne cat de ciudat suna....va vreau pe voi:(((((((vreau sa raman aici un infinit de clipe.....un milion de cantece si tot atatea versuri....cu voi sunt eu, fara masca, cu bratari si creion negru la ochi, cu buttercup a mea si visele mele...de ce m-ati acceptat asa si m-ati facut sa ma simt atata de bine...???E numai vina voastra.....cine-o sa-mi mai spuna atat de ciudat si de special fetita cosmonauta, pufuleata, aia mica, tampix.....vom ramane aceeasi tampicshi cu buline si grupul nostru de spiridushi?promite-ti-mi ca nici nu va puneti antena pana vom fi iar impreuna, nici nu veti uita de batista cu vise, nici nu veti renunta sa fiti colorati....sau ca nu va veti mai uita la powerpuff....vreau sa raman cu voi.....si stiu ca nu am timp de pierdut, stiu ca daca nu ma trezesc acum, s-ar putea sa fie deja prea tarziu. Am atatea lucruri de facut inainte sa trebuiasca sa ma supun limitei de viteza...

In toti acesti ani, ne vom imagina ca suntem impreuna....noi stim cel mai bine sa facem asta....sa facem distanta sa dispara si diferentele sa fie doar elemente comune...pt ca noi....suntem aiurea...suntem noi....nu vreau sa cred ca in timp vom uita....ma rog, "in timp"...nu poti spune in timp,vidul nu suporta "in" si timpul nu are limite,nu are forma,nu are culoare.De ce ni-l dorim atat de mult?Oare pentru ca e un imposibil?Un neatins?Este fructul oprit,este cutia Pandorei..in momentul cand il vei avea se va termina totul,se va pierde totul.....pt noi.....s-a terminat totul?

Acum inceputul este sfarsit. Iar timpul nu le va rezolva pe toate,pentru ca VOI,oamenilor, nu esti decat timp pierdut....noi, spiridushii, avem vise.....pierdute?

Va las.....cu sau fara ADIO....veti fi mereu cu mine....mereu impreuna....

duminică, 21 septembrie 2008

voi ce faceti cand personele dragi va enerveaza, dezamagesc….se pun pe mereu pe primul plan..uitand de existenta celorlanti?

Eu reactionez naspa, sunt impulsiva ..iar apoi regret..Insa mereu las de la mine cand vine vb de ea, ma supar, imi trag pumni in cap, ma plimb de nebuna, iar apoi pun mana pe telefon si caut numaru..De ce? simplu, nu rezist..

Hai sa nu mai fiu eu aia care cedeaza, care pune mana mereu pe telefon si incearca sa faca ceva pt prietenia asta..Iti pasa? ok, atunci descurca te fara ajutor..stii unde ma gasesti..

Sau mai bine….;)..De asta am nevoie acum..

….si ma gandeam ca al 8-lea ar fi sa iti faci un blog :)) so..uite-ma aici sub acoperire (sunt curioasa daca vre-un prieten de al meu o sa isi dea seama cine sunt dupa pagina about me ) incercand sa imi dau seama care e treaba cu blogul …si 4 the first day… I really like it! Din cate am inteles eu blogul asta aduce cu sine o oarecare dependenta :))

Am citit pe undeva in urma cu ceva timp 7 lucruri importante pe care nu le vei regreta niciodata:
  1. Sa arati bunatate unei persoane in varsta.
  2. Sa distrugi o scrisoare scrisa la nervi.
  3. Sa-ti ceri scuze, salvand o prietenie.
  4. Sa opresti o cearta pe cale sa distruga reputatia cuiva.
  5. Sa-l ajuti pe adolescent sa se gaseasca pe el insusi.
  6. Sa-ti faci timp sa faci ceva frumos pentru mama ta.
  7. Sa accepti parerea lui Dumnezeu despre orice lucru….
cam greu sa te trezesti chiar in fiecare dimineata si sa te gandesti ca e cea mai frumoasa zi, nu? Mai ales daca afara mai si ploua sau e cerul negru de atatia nori .Ma gandeam azi ce sa fac atunci cand eu sunt trista sau plang pentru ca deobicei eu sunt cea care ii inveseleste pe ceilalti si pana sa apuc sa imi raspund eu, l-am auzit pe Chris Tomlin cantand in playlist :” I want to live like there’s no tomorrow
I want to dance like no one’s around
I want to sing like nobody’s listening
Before I lay my body down
I want to give like I have plenty
I want to love like I’m not afraid
I want to be the man I was meant to be
I want to be the way I was made…. ” (The Way I Was Made)

….”Made to discover who You are and who I am
All I’ve forgotten help me to find
All that You’ve promised let it be in my life”… asta inseamna ca ma inarmez cu Biblia, caietul de notite, un zambet mare pe buze si o rugaciune in gand si-L ascult pe El vorbindu-mi inca o data : …Te iubesc cu o iubire vesnica… si imi sterg lacrimile si-I spun ca Il iubesc mai mult ca orice si abia astept sa vad ce are pregatit pentru mine in continuare…
…I want to live like there’s no tomorrow….I want to dance like no one’s around….I want to sing like nobody’s listening (ioi diseara am repetitii de cor :)) )…. :P

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi …

Azi mi-am dat seama ca uit sa traiesc de atatea ori desi respir, ca prea repede trec peste lucruri aparent neimportante … florile de pe marginea asfaltului, rasetele copiilor din parc, bilete vechi de tren luate in drum spre munte,un CD cu poze vechi, un plic cu aroma de vanilie, o floare uscata primita de ziua mea de nastere, florile de gheatza de pe geam, mirosul acela de scortzisoara din placinta cu mere calda, imbratisarea primita cand aveam mai mare nevoie de ea, serile in care ei au facut ”pui pe sticla” si noi l-am mancat imediat (am preluat reteta si acum il fac si eu :)) ), jocul ala de whist la care desigur ca am pierdut dar optimismul conteaza mai mult cu siguranta, rugaciunile de seara din familie, versetul meu preferat, acea biblie primita de ziua mea ( deja are vreo 4 ani trebe schimbata :D ) , acel chef nebun de scoala cand e asa cald in pat si comod!!!, momentul acela minunat cand am schimbat roata de la masina sau cand i-am zis profei de istorie cat o iubesc ca a uitat de lucrarea aia grea, cand am ras de gafele mele, cand nu am ascultat sfatul “prietenilor” si l-am ascultat pe al celor adevarati, cand am preferat sa deschid o revista decat Biblia :(, cele 12 ore petrecute pe tren ca sa traversez tara…. si inca muulte alte momente si amintiri de care am uitat, si multi prieteni care au venit si au plecat, si persoane pe care acum nu le mai vad decat in fotografii…. si imi dau seama cat de aproape e moartea de fiecare dintre noi. Si imi mai dau seama ca uit sa spun “Te iubesc!” de atatea ori si ma multumesc sa o simt doar, ca uit sa spun “Multumesc!” si ”Imi pare rau!” si uit sa ma rog pentru ceilalti…si uit atatea lucruri …

Azi l-am vazut in sicriul acela de lemn, rece, intr-o camera rece, si am simtit un miros greu care nici macar nu era de formol…am stat in loc si m-am gandit cat de important e sa nu uiti cat esti de trecator. Si din pacate uit pana pleaca cineva si imi aminteste sa nu uit sa ma despart de cei dragi adresandu-le cuvinte calde… Si nu pot plange pentru ca stiu ca nu mai e, si ce rost ar mai avea?

E greu sa lupti cu valul de intrebari ce vin
In mintea ta cea goala si plina de venin
E greu sa dai raspuns multora dileme
In care zaci ca prins…de-atat amar de vreme
E greu privind in urma…trecutul fericit
Sa realizezi cu groaza…ca totul s-a sfarsit
E greu sa ai in minte visurile sparte
Stiind ca tot ce ai sperat candva…Acum e prea departe
E greu sa vezi cum lumea, prin ochi-ti tristi si goi
Coboara-ncet, decade, devine un gunoi
E greu sa-asculti pe cei ce-ti zic ca:”O sa fie bine”
Cand tu..Te simti de parca s-a rupt ceva din tine
E greu sa crezi ca viata pe care tu o ai
Ti-a dat-o Dumnezeu de undeva din Rai
E greu privind la cerul albastru si senin
Sa crezi ca tu o data, scapa-vei de-acest chin
E greu sa simti iubirea in inima ranita
Cand viata ta-i pe jos…calcata, terfelita..
E greu sa crezi, in fericire, cand totul se destrama
Cand tot ce-a fost Divin ..in vant e ca o scama
E greu cand ploua in suflet, in fiecare seara
Sa realizezi ca totusi ..afara-i Primavara
E greu sa ierti, sa uiti, sa speri
E greu sa traiesti azi..cand stii cum a fost ieri
E grea Schimbarea , stiu, dar imposibil Nu
Eu incercasi, si merge…De nu-ncerci si Tu?

Nu stiu autorul poeziei, dar am avut ocazia sa o citesc zilele trecute, si ma gandeam cat e de greu sa recunosti ca ai nevoie de Dumnezeu… Ma uitam la mine in ultimul timp si mi-am dat seama ca atat mi-e de usor sa afirm ca Il slujesc pe El, ca lucrez pentru El si ca sunt implicata in atatea activitati care Il au pe Dumnezeu in centru-sau ar trebui; dar trec usor peste atatea lucruri si evenimente, si uit care imi e defapt scopul in tot ce fac si ajung sa ma gandesc la alte lucruri si sa ma ingrijorez si imi dau seama ca atunci ar trebui sa recunosc nevoia mea tot mai acuta de Dumnezeu si de ajutorul Lui in viata mea. Realizez ca imi e tot mai usor sa ma rog ca El sa accepte si sa binecuvinteze planurile mele , si tot mai greu sa Il las pe El sa faca ce vrea cu viata mea; mi-e tot mai greu sa imi cer iertare si tot mai usor sa aduc scuze …Insa vine si momentul in care ajung sa vad ca defapt viata mea e doar o rutina si ca in loc sa caut la oameni lucruri care sa imi readuca bucuria … trebuie ma pun pe genunchi si astept ca El sa imi vorbeasca iar …

Da e greu sa recunosc cand gresesc si e si mai greu sa recunosc ca defapt pe undeva pe drumul meu Il pierd pe Dumnezeu si ma cert cu mine insami caci nu-mi gasesc pacea, si rugaciunea mea nu ajunge mai sus de tavanul camerei mele caci sunt prea prinsa in dilemele vietii mele …

E greu…insa atunci cand mi se pare foarte greu privesc la El … ma rog si-I astept interventia in viata mea… Il pun in centrul vietii mele si imi recladesc visele, asteptarile si dorintele mele in raport cu ceea ce vrea El pentru viata mea…si cum stiu asta?

Cand te uiti în ochii cuiva
Ar trebui sa vezi
Culoarea cerului din ziua
În care s-a nascut
Si forma primului animal de plus,
Primul sentiment în fata intunericului
Si cel mai frumos rasarit de soare.
Si-ar mai trebui sa vezi
Zambetul primei iubiri
Si lacrima ce vine dupa.
Si, daca ai ochii ageri
s-ar putea sa vezi si urmele primului vis
Si raul din mijlocul tacerilor ,
Si pomul, si frunza si pamantul…Si, daca n-ai sa vezi toate astea,
N-ai ochii buni
Sau inima
Oare de ce se fac in majoritate fotoreportaje cu rirromi? mici, mari, care se taie precum Greuceanu, se nuntesc de pe la doipshpe, isi fac palate cu tzuguie ....
Chiar daca nu ma interesa viata lor, acum o stiu pe dinafara .... cat sunt ei de napastuiti si cu muci la nas, jegosi si cat sunt restul de ticalosi ca nu le dau apa sa se spele ....
Probabil e greu sa se faca reportaje despre un pomulet care creste voinic si mare, c-a mancat spanac cand era mic s-acum vin niste nenorociti si-l taie .... si uite asa ne mai taiem nu numai o craca de sub picioare, ci ce? ce? tot pomul .... raspuns corect
Sau fotoreportaje muuuulte, mii, despre pasari, cele din delta sau cele de pe la munte, despre soimi sau chiar despre gaini de rasa.
Azi sa fie despre Co (k) chin, saptamana urmatoare despre Rhodeisland.
Sau despre frunze, galbene, rosii, vinetii, pline de nervuri sau fine ca pielea de bebelus ....
Sau despre petalele de flori ....
Sau despre dragoste, cea adevarata, calma, printre copaci si roua, printre capite de fan cu miros de trifoi si flori salbatice uscate
Sau despre culori pur si simplu .... vinerea despre turcoaz, lunea despre roz, marti despre albastriu.
De ce tot timpul prinde mai bine la public rautatea, razboiul, jegul vietii?
Sa fim o specie care iubeste violenta, care prefera uratul?
Oare de ce frumusetea care nu se vede nu-i apreciata? daca tot se spune ca noi gandim.
Totul tinde sa fie din ce in ce mai rece.

Vom deveni albastrii si vom incremeni in gheata pentru eternitate.
Oare cine ne va mai prinde pe senzor atunci?
"M-a inselat si am plecat sa caut.
In drum ma impiedicam de umbrele paletelor morilor de vant asa c-am sarit peste ele .... in asfintit.
Am ajuns la o padure unde un semen era legat de un copac cu lanturi, strigand cat il tineau puterile " save the trees, save the trees " - i-am oferit un senvis cu branza!
Era toamna si frunzele copacilor erau unele rosii ca sangele, altele galbene ca lamaia. Un grup de cercetase au impodobit motocicleta c-un strat gros de frunze precum penele unui paun, un rand galben, altul rosu.
Pe sosea un camion face motorul afis .... colorat.

In cele din urma am gasit, dar era prea tarziu, nu mai era ce voiam.

Asa c-am plecat iarasi, mai departe, sa vad si ce e dupa colt! "
Stateam in statia de autobuz astazi pe la sase dupa-amiaza. Batea un soare molatec aramiu si-un vant racoros imi adia prin par facandu-ma sa motzai ca puii abia iesiti din gaoace sub puful maternal ( aaaaa sau gainal? )
Adevarul e ca asteptatul la 116 iti permite sa iei si-o gustare, sa dai o tura prin mall si eventual o fuga pan'n piata ..... si nu in cele din urma, sa devii o literata ;;)
La un moment dat printre oamenii din statie apare un grup galagios de doua fete si-un baiat. Alti doi baieti le fac semne, de unde deduc ca se cunosc. Unul din cei doi pupa o fata pe gura, lucru total neapreciat de dansa si o intreaba ce mai face.
Am uitat sa adaug ca erau albi, foarte albi, ingrijiti - fata cu pricina avea chiar un aer de tocilara cu ochelari si par lung blond cu shuvitze.
Raspunsul ei a fost scurt, la obiect si daca nu stiai sigur ca esti intr-o statie de Bucuresti, credeai ca esti pe campul de lupta la cat de tare l-a racnit nervoasa:
" ma fut in cur pe bani "

Aaaaaaaaaa .......!!!!! nu ca n-as aprecia indeletnicirea ei sau as face discriminare, dar o statie intreaga plina de lume nu cred ca era chiar interesata!
Mi s-a spus de multe ori ca seman tare, tare cu altcineva, dar n-am luat in seama, nici macar nu-mi inchipuiam ce inseamna.
Acum ceva timp iar mi s-a spus, ca este cineva chiar pe tvr1 intr-o emisiune care-mi seamana perfect. M-am uitat, dar fugitiv si am zis pas, ihhhhh " nu-i adevarat" , dar n-am stat sa rumeg, respectiv sa urmaresc toata emisiunea, sa-i vad expresiile faciale sau s-o observ din diferite unghiuri.
Acum doua dimineti, pe la sase indamonin', Marlenutza n-avea somn si butona la teveu, cand ce sa vezi!!!! nhinuni mare, ma vad o tare legumicultoare, stiind engleza la perfectie si locuind in tzara mea de sufletzel Anglia.
Si uite asa, ma uitam si ma minunam pana la spaima! daaaaa, era intr-un fel socant sa vad o persoana care-mi seamana in cele mai mici detalii, sa ma vad pe mine adica, dar nerecunoscand locuri sau vorbele ce-mi ieseau din gura " cand le spusesem, doamne? "
Daca mai e cineva interesat si ma cunoaste indeaproape, sa urmareasca " Gradini de vis " pe tvr1, de luni pana vineri la 5,55 dimineata sau 11,30 tot dimineata.
The other me is Hannah Genders.
Repet, uitati-va de la inceput la sfarsit, e o juma de ora - mai ales la prim-planuri!!!!!
:D enjoy :D

Frica

Am observat ca viata ne este condusa de frica… Actionam ca niste roboti ghidati de frica. Nu avem nevoie de alt stimul mai eficient. Frica ne tine impreuna, ne face sa traim intr-o societate, sa ne supunem regulilor impuse, sa evitam sa facem rau cuiva, sa furam, sa ucidem si tot asa. Oare actionam noi din datorie sau din demnitate?

Sa ne imaginam situatia ipotetica in care toate regulile ar disparea, am putea sa facem tot ce vrem fara sa ne temem de pedeapsa, de consecinte. Cati dintre noi ar continua sa traiasca la fel ca inainte, cati dintre noi ar continua sa respecte regulile de viata in societate? Daca am sti ca nu mai suntem obligati prin lege sa nu furam atunci am continua sa fim aceleasi persoane care nu fura? Sau ne-am gandi ca putem fura atata timp cat nu are cine sa ne trimita la inchisoare?…

Eu am impresia ca s-ar putea ivi o situatie de haos total, am deveni mai rau decat animalele. Poate la un moment dat se va restabili ordinea, dar ordinea se va restabili tot prin impunerea unor legi. Nu cred ca poate exista ordine fara lege, ordine in afara legii. Odata ce suntem educati sa traim in cadrul legilor desfiintarea acestora nu ar face decat sa ne lase fara repere, ne-am trezi debusolati intr-o lume haotica…

Frica de pedeapsa ne face sa respectam regulile. Frica ne face sa devenim animale sociale. Frica este fraul care ne mentine ceea ce suntem dar care ne transforma treptat in roboti. Iubirea este tot un rezultat al fricii, frica de singuratate. Conformismul e determinat de frica de a nu fi acceptat de societate, de prieteni, la fel ca si mentalitatea de turma.

Ar fi prea drastic sa spun ca frica ne face sa fim oameni?Fear

|Am avut...Dar nu voi mai avea|

mereu aud "aberatii" de genu:>>"esti inconjurata de multi prieteni boni"<>prieteni^^ ...am avut ***candva*** dar in prezent nop...regret ca atunci cand am avut__ in jur)) prieteni ...nu am stiut sa ii apreciez...dar nu i-am pierdut pe toti..((din fericire))mai am unul singur...care ii povestesc orice lucru((orice intamplare))...acel prieten este:CALCULATORUL "cu ajutorul lui"" mi-am format o lume a mea ...unde numai yo & el traim ...(())facem ce vrem ....auzim culori ...vedem sunete...etc....__dar no e bn=acum nu mai am "rabdarea & posibilitatea de a discuta cu cineva **intre 4 ochi...nu mai pot face nimic;;;din cauza acestui PRIETEN si lumea ((mea))si a lui...cand "l-am cunoscut"parea ceva deosebit...dar am ___devenit dependeta de el ((ca si cum ***el ar fi ca un drog ptr mn...^^efectiv nu pot sa ma despart de el##...si nici nu stiu cand voi putea sa ma despart de el(())yo sfatui pe toata lumea sa nu o i-a pe urma mea...va ajunge mai raw decat mn :(((



Ruinele sufletului

A inceput cu un oftat usor ce parea doar un gest firesc unui om usor obosit de rutina cotidiana, a continuat cu un sictir de nedescris, a urmat disparitia zambetului de fata, iar privirea fara sclipire si fata inghetata au luat locul tuturor celor dinainte.

Starea a continuat cateva zile, iar acel oftat s-a transformat intr-o ploaie de lacrimi. Eram jos, in genunchi la colt, si plangeam, stateam ca si cum totul s-ar fi terminat, ca si cum nimic nu mai exista, ca si cum muream. Si am stat asa pana mi s-a facut rau, pana am cazut jos, lipsita de puteri, intinsa pe podeaua rece si neagra. Am zacut asa o saptamana, o doua, un an, o viata..timpul era irelevant, nu se mai masura la fel,puteam sta asa zece vieti. Zilele erau gri, toate culorile se risipeau in aceasi nuanta stearsa, cerul era la fel de intunecat si ziua si noaptea, aproape ca nu le mai deosebeam, iar eu inca eram pe jos, intinsa, in aceasi letargie. Primisem darul cel mai mare, Viata, iar eu mi-o iroseam pe acea podea, acea podea care devenea caminul. Nu m-am ridicat de pe podea mult timp, ma hraneam cu ea, imi intra in pori, imi asigura minimul de hrana necesar unui organsim sa fie in viata.

Reactiile, si ele, se pierdusera, eram un suflet gol, intr-un trup aproape mort.Minute, zile, ore, ani? Ce mai insemnau toate astea, cand sufletul meu, spiritul meu murea usor? Mai conta locul,spatiul, timpul? Imaginea apocaliptica a sufletului meu se creiona usor in imaginatia mea, atacul de panica avea sa isi faca aparitia...Prima reactie dupa mult timp, ciudat...Incepusem sa ma misc, sa reactionez...Pas cu pas, am omorat simbioza in care traiam cu podeaua si am parasit-o. Niciodata nu plecasem din locul in care eram...

Mi-am pus zambetul fals pe fata si am iesit din casa, soarele imi era asa strain, oamenii din jur mi se pareau dihanii cu fete inraite de propria lor viata, pe care tot ei si-au ales-o. Am cautat un loc in care sa ma simt in siguranta, sa ma simt bine..nu mai exista nici un loc pentru mine. Brusc, am simitit ca nu mai apartin acestei lumi, ca nu mai am loc, ca nu mai sunt la fel. Ceva in mine se modificase, si aceasta modificare avea sa fie pe vesnicie.

Cand omul este dezamgit de el insusi, cand se indoieste de propria lui identitate si personalitate, cum ar mai putea trai in siguranta deplin intr-o lume in care, oricum se simte stingher, neprotejat si gata oricand sa ajunga prada unui vanator insetat? Masca,zambet fals, cuvinte elegante spuse sa nu ranesc/jenez/ofensez, orice, numai sa nu fiu eu insami. Orice, numai sa nu imi arat identitatea. Ce rost mai am eu, ca om daca trebuie sa par mereu altcineva, sa insemn altceva?

Refuz jocul acesta de a actorul. Nu stiu decat un singur rol, acela de a fi EU, asa cum sunt eu, cea care rade cu gura pana la urechi, cea care plange de ar ineca un oras intreg in lacrimile ei, cea care se daruieste cu totul, cea care iubeste cu intreaga fiinta, cea care se enerveaza usor si bombane, cea care e mereu pregatita sa dea o replica acida. Nu cunoasc teatru, nu vreau sa joc mai multe roluri. Nici macar rolul de EU nu l-am descoperit prea bine, nici macar ce inseamna pe de-a intregul acest rol nu am aflat. Povestea mea are un singur personaj: Eu. Suntem singuri pe lumea asta, oamenii vin si dispar, nimic nu e vesnic, nici macar Eu, Tu, EI.....Si daca tot stiu ca ma voi risipi in negura universului, ce ar fi sa descoper ce anume risipesc?Caci la ce risipesc acum, nu ma voi mai putea intoarce. Am intrat pe usa, mi-am lasat zambetul fals in cuier si acum ma duc in camera....Astept..

S-a terminat la fel cum a inceput, cu un oftat...Ce va urma acum?

Back to school

Dacã într-un post precedent nu vroiam sã vorbesc de şcoalã, astãzi mã vãd nevoitã sã deschid şi subiectul ãsta. Fie cã vreau, fie cã nu, noul an şcolar tot începe. Aşa cã m-am conformat cu ideea, nu mai fac balamuc ca-n anii precedenţi şi nici nu mã mai plâng. (I’m a super girl now...and supergerls don’t cry. Supergirls just fly :D.)
Prin urmare, mã pregãtesc spiritual pentru reîntâlnirea cu colegii şi aştept cu nerãbdare sã vãd ce materii noi fac. În
acelaşi timp mã bucur cã am scãpat de matematicã, fizicã şi chimie. De bio însã îmi pare cam rãu. Aş fi vrut sã mai fac şi anul ãsta pentru ca s-ar putea sã am nevoie dacã nu-mi schimb „planurile”.
În ceea ce priveşte blogul, însemnãrile vor fi mai rare, cu siguranţã. Dar cred cã o sã aparã o nouã etichetã, mai ales pentru cã merg 30 de minute cu autobuzul, iar pe drum se întâmplã o groazã de minunãţii minunate.

Deci...dragi tovarãşi de suferinţã succes! (bafta e pentru cine copie). :)
salot...cmf?

vineri, 19 septembrie 2008

|OoOoO

traim cu nazuinta ca se va intampla ceva cu viata noastra, ceva bun. speram, visam, plangem, radem, iubim, uram, traim pana intr-un punct. apoi…? nimic? tot? viata? rai? iad? am evitata cuvantul “moarte”. nu cred ca poate fi o stare, mai mult o treapta, un pasaj. unde ne conduce?

Arămiu. ||

A venit toamna. Şi în mod inevitabil asociez acest anotimp cu noi începuturi şi noi realizări, a căror perspectivă încă nu o întrezăresc, dar a căror prezenţă o simt. Şi asta poate pentru că sunt născută toamna sau poate pentru că, atunci când eram mici, acest anotimp ne era înfăţişat ca un coş plin de roade şi ca lanuri pline cu bogăţii sau pentru că la fiecare început de toamnă mă târam cu ghiozdanul plin de cărţi pe drumul spre şcoală, aşteptând entuaziasmată să spun toate poveştile care îmi mustiseră în minte pe timpul verii. Şi o plăcere năstruşnică îmi provoacă gândul că voi reintra în ritmul alert cu care sunt obişnuită. Mă gândeam zilele trecute că atunci când am programul încărcat, reuşesc cu brio să mi-l administrez şi realizez toate lucrurile pe care trebuie să le realizez. Atunci când timpul stă la dispoziţia mea şi mă roagă să-l întrebuinţez, mă pierd şi îl pierd.
Trebuie să recunosc: mai există motive pentru care toamna mă încântă. Iubesc culorile ei. Şi mirosul de ploaie. Şi gutuile pline de puf. Şi strugurii de ţară. Şi jocul frunzelor purtate de rafale de vânt. Şi oamenii zgribuliţi care intră în cafenele.

____

Sunt un simpu Copil intr-o lume prea mare, Un suflet pierdut in cautare de alinare, Un jucator tot timpul invingator Dar ganditor Lipsit de ajutor; Asta sunt, sunt o singuratica Practic pentru orice dusman o amenintare, Sunt ca pe Titanic o ultima vesta de salvare, Sunt un trandafir pe care furtuna nu poate sa il lase fara petale, O speranta,o flacara ce nu va mai fi stinsa, O inima ce cere iubire nu stand cu mana intinsa... Gabrillutza sunt intr-un singur CUVANT!!! Cei care mah cunosc jtiu cum sunt.Imi place sa stau pe mess, sa asc muzik, sa ma plimb , sa ma distrez , sa stau k prietenii se jtiu ei care sunt , sa cunosc oameni noi si sa imi fac cat mai multzi prieteni.Apreciez foarte mult sinceritatea oamenilor, adevarul, transparenta si cum multi nu cunosc adevarata valoare al acestor cuvinte… pica din start. Viata sociala fiind un factor important in vietile noastre e nevoie bineinteles sa facem si exceptii… nimeni nu va fi exact asa cum vrem, nu? Este o problema care ii framanta pe unii tineri si ii incita pe parinti. Este de ajuns o privire pentru ca sincerul sentiment de simpatie sa incolteasca. De ce nu stim cu totii sa apreciem prietenia adevarata cu ochii sufletului si nu doar a fizicului? “Un om frumos este o bijuterie care in timp se uzeaza, iar un om bun este si ramane vesnic o comoara.” De cine ne ascundem oare? De noi insine. Oare intelegem toti sensul cuvantului prietenie? A fi prieten nu inseamna numai distractie si bani. Asta in niciun caz nu este o prietenie. Azi tinerii sunt influentati de un curent de conceptii din filme sau reviste prin care prietenia este inteleasa ca un amestec de indrazneala si nebunie. Este dificil in viata sa fii singur, sa nu ai un prieten caruia sa-i vorbesti, sa nu ai cu cine sa-ti imparti bucuriile, sa nu ai un umar pe care sa plangi (la nevoie). Este un dezastru sa n-ai cu cine sa razi, sa gandesti, sa meditezi. Zambetele noastre timide nu pot umple sufletul dornic de frumos, de fericire, de prietenie. Noi toti dorim si vrem sa avem prieteni, dar nu toti prietenii sunt buni... Acel prieten bun, care nu te lasa la greu, caci despre acest prieten vreau sa vorbesc, cred ca are multe calitati ce trebuie amintite. Acest prieten bun este atent, stie sa observe cand ti-e greu, este acolo unde si cand ai nevoie. Este iubitor, stie sa mangaie, stie sa se comporte frumos, are capacitatea sa iubesca neconditionat, acest prieten nu va avea despre sine o parere mai buna, ci este egalul tau, acest bun prieten va avea intotdeauna usa deschisa si va fi gata sa te primeasca cu dragoste. Pe drumul vietii, greu si anevoios, atunci cand intampini greutati acest prieten va sti sa se uite inapoi, sa se intoarca, sa iti dea mana, sa te ajute sa te ridici si mai mult sa te ajute sa mergi mai departe. Un prieten bun cred ca nu va cauta sa faca ce-i place lui, ci va cauta sa faca ce iti place si te ajuta pe tine. Un bun prieten nu te va judeca si va gasi circumstante atenuante pentru tine, un bun prieten este langa tine si te va ajuta sa cauti solutii de rezolvare la problemele tale. Acest prieten bun este bland, gentil si milos. Un bun prieten este capabil sa ierte si sa uite! Un bun prieten nu te va jigni, nu iti va vorbi urat, un bun prieten nu te dezamageste, ci iti va fi credincios, nu se va preface nicidata. Un prieten niciodataten stie sa se ingrijeasca de tine, lipsa ta va fi completata de surplusul lui, ce este al lui este si al tau. Un bun prieten iti va da speranţa, un bun prieten te va face sa fii tare, un bun prieten te va ajuta sa vezi soarele ce se ascunde dincolo de norii negri, un bun prieten te va motiva pentru a merge mai departe atunci cand tu nu mai poti si nu mai vrei, cand vei dormi el va veghea asupra ta, cand vei fi pe drum te va apara, te va ocroti. Inima lui va bate in acelasi ritm ca si inima ta, acest prieten bun te va intelege si ingadui cu toate slabiciunile tale.est prieten bun este gata, este pregatit chiar sa moara pentru tine... E greu să îl găseşti, dar dacă ai reuşit acest lucru cred că poţi fii fericit! “Prietenia este rodul timpului, ii trebuie ani sa se coaca, in timp ce dragostea este ca fulgerul, uneori nascuta din furtuna”.(G.Garibaldi) “Prietenia precede dragostea, apoi o imbogateste” (Marin Preda). “Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste! ”. Da, multi dintre noi ne laudam ca toti din jurul nostru ne sunt prieteni si avem un mare numar de prieteni, dar cu siguranta acest lucru nu este real. In general, prietenii nu se pot numara pe degetele de la o mana, deoarece adevaratul prieten este cel care iti este alaturi atat la bine cat si la greu. Sunt oameni care sunt alaturi de ceilalti doar in momentele frumoase ale vietii, ce se petrec de-a lungul timpului, iar cand calalalt trece cel putin printr-un impas acestia ii intorc spatele brusc, pentru a nu-si complica viata cu problemele lui. Un asfel de om nu se poate numi prieten adevarat. De obicei in ziua de azi, cei mai multi dintre oameni sunt falsi. Greu mai poti gasi un om cinstit din toate punctele de vedere. Eu consider ca este prieten doar cel ce iti este alaturi la bine si la greu, se bucura de fericirea celuilalt si plange la suferinta acestuia. Eu apreciez din tot sufletul o prietenie sincera si mi-as dori ca si ceilalti sa faca la fel, dar acest lucru este aproape imposibil. Nu pot intelege de ce uneori suntem atat de rai si nu putem incerca sa avem un suflet mai bun, sa-i ascultam mai mult pe prietenii nostrii si sa-i sprijinim pe acestia din punct de vedere moral cel putin cand ei au nevoie de noi. O vorba buna eu consider ca are valoarea unei comori morale pentru sufletul uman, dar din nefericire nu stim sa apreciem toti acest lucru. Mai exista acele situatii in care prietenii pot fi falsi si in acesta situatie se adevereste motto-ul: ‘Fereste-ma Doamne de prieteni, caci de dusmani ma feresc singur!’ Un singur sfat esential am sa le dau celor ce-mi citesc ideile: Selecteaza-ti prietenii! Nu uita ca adevaratii prieteni dintr-o viata nu se pot numara pe degetele de la o mana si incearca sa acorzi in sensul propriu al prieteniei o parte a sufletului tau doar celui care merita spre a nu fi dezamagit intr-un final! Nu imi plac oameni care itzi intorc spatele cand ai nevoie de ei, care fac fitze, care fac mijto de lume, care se dau mare chiar dak nuh au k ce, care te vb pe la spate, care te copiaza, oamenii mincinosi, care itzi fura prietenii, oameni care te critika, oameni care te urasc, oameni care parasc, care nuh au incredere in tn si cei care se cred bazatzi si nuh sunt.Nuh imi place scoala si profesori care au boala pe tn , care dau test fara sa te anunte, care dicteaza repede, care se leaga de elevi, care nuh sunt cinstiti la note, care te pun absent nemotivat cand chiulesti de la ore si cei care nuh te suporta.Imi place sa fiu eu insumi, nu ma intereseaza ce cred altii despre mine sau ca nu le place cum arat , cum ma imbrac, cum glumesc,sunt o fire destul de linisthita.In plus imi place sa vb k colegii de cls , sa facem chef, sa ne simtim bine si sa chiulim de la ore.Am cei mai prietenosi si cei mai de treaba colegi...cam atata despre mn...tye tye

| o_O

Muzica hip-hop, cunoscuta si ca "muzica rap" s-a dezvoltat incepand de la mijlocul anilor 1970 in Statele Unite ale Americii.

Hip-hop-ul are doua componente majore: rapping (MCing) si DJing ( productie si zgariat).

Mcing (emcee, rapping) este perspectiva specifica Hip-Hop-ului, a traditionalului maestru de ceremonii, care devine acronimul pentru "Microphone Controller" (Cel care "controleaza" microfonul”), "Mike Checka", "Music Commentator" ("Comentatorul" Muzicii) si "one who Moves the Crowd" ( Cel care "misca" multimile”).


Djing (disk jockey, DJ's) reprezinta persoana care selecteaza si difuzeaza muzica prelucrata.

Hip-hop-ul nu poate fi separat de b-boying (breakdance) si arta urbana (graffiti), care impreuna cu "Mcing" si "Djing" sunt elementele de baza a culturii hip-hop.

Instrumentele tipice ale hip-hop-ului sunt: platanele, sintetizatoarele, drum machines, sampler-uri si beatboxing-urile umane.

Muzica hip-hop este asociata cu o anumita vestimentatie ("hip-hop fashion"), cu un limbaj caracteristic ("hip-hop slang") si atitudinea si stilul de viata "bling-bling", ceea ce semnifica concentrarea pe simboluri, care arata prosperitatea si statutul reflectate in: bani, bijuterii, masini si imbracaminte.

Evolutia muzicii hip-hop se caracterizeaza prin trei perioade: perioada vechii scoli de hip-hop (1970 – 1975), care marcheaza inceputurile hip-hop-ului, dezvoltarea breakdance-ului si a conceptului "MC"; perioada de aur (1985 – 1993) si perioada moderna - caracterizata de hardcore hip-hop, bling si genuri underground variate.

Hip-Hop-ul s-a dezvoltat in Br, cand DJ-ii au inceput sa se concentreze asupra sunetelor de percutie din piesele funk sau disco. In aceasta perioada se contureaza conceptul de "MC". La inceputuri, rolul MC-ului era sa prezinte DJ-ul si muzica, sa intretina si sa socializeze cu audienta. Ulterior, aceasta practica a devenit mai rasata, transformandu-se in ceea ce este cunoscut ca "rapping". Incepand din 1979, hip-hop-ul era o muzica comerciala, insa o parte importanta a muzicii populare americane.

Etapa de aur a hip-hop-ului coincide cu aparitia "Run DMC", dar si a primei case de discuri de muzica hip-hop (Def Jam Recordings). In perioada de aur, hip-hop-ul se dezvolta in noi variate subgenuri, printre care rapcore (Beastie Boys, De La Soul), latin hip-hop (Cypress Hill, Gerardo), electro (Afrika, Egyptian Lover), Miami Bass (2 Live Crew, J.J. Fad si DJ Laz), Politicization ( Public Enemy, Fresh Prince, Boogy Down Productions, Will Smith).

Anii 1990 se caracterizeaza prin confruntarile dintre gangsterii din Coasta de Vest si rebelii din Coasta de Est. Aceste confruntari au avut ca figuri centrale si memorabile precum Tupac Shakur si The Notorious B.I.G., care au murit violent si controversat, fiind impuscati in anul 1996 si respectiv 1997.

Era moderna a hip-hop-ului cuprinde Gangsta Rap-ul, parte importanta din muzica americana care a adus multe controverse datorita versurilor, care erau percepute ca instigatoare la violenta, promiscuitate, folosirea drogurilor si misoginism. Printre reprezentantii acestui stil se numara Dr. Dre, Ice T, Tupac Shakur. De asemenea, in aceasta perioada se dezvolta Hardcore hip-hop, reprezentat de nume ca Nas, Jay Z , Lil Kim, Puff Daddy, Ice T, Snoop Dogg.

In anul 1999, Dr. Dre lanseaza un nume important al hip-hop-ului, respectiv controversatul si apreciatul Eminem.

Hip-hop-ul s-a raspandit cu viteza in intreaga lume, atragand numerosi fani si s-a dezvoltat in tipuri de hip-hop autohtone.

Genul Hip - hop in Romania

In Romania, hip-hop-ul incepe sa prinda contur in perioada 1990 – 1991. In anul 1991, a aparut prima emisiune radiofonica cu tematica hip-hop - ului la Radio Nova intitulata "Hip Hop Radio".

In Romania ca si in tara de origine, hip-hop-ul a prilejuit un conflict de tip West Coast si East Cost, reprezentat la noi de doua tabere: Racnetul Agoniei Nationale – Sindicat (RANS), care cuprindea Da Hood Justice, R.A.C.L.A., Ghetto Dacii si Delikt (''Gara de Nord, 1 Mai si toti cei care ne-avem ca fratii“) si pe de alta parte, B.U.G. Mafia (Pantelimon), Marijuana si La Familia (Salajan). Ulterior, Parazitii paraseasc RANS, ramanand doar R.A.C.L.A. si Ghetto Dacii.

Primul material discografic de rap este lansat tarziu in anul 1995 de catre R.A.C.L.A. si s-a intitulat "Rap-Sodia Efectului Defectului".

Urmatoarele materiale discografice au fost lansate in acelasi an de catre Parazitii si B.U.G. Mafia.

In Romania cultura hip-hop a atins apogeul in perioada 2000, perioada caracterizata de lansarea unui numar record de albume, dar si scandaluri cu CNA, care au contribuit la cresterea popularitatii acestui gen muzical.

|...|

norul stang cum faci dreapta dupa soare, Romania

marți, 16 septembrie 2008

Azi, maine si ieri

Viata….scoala…zambete…si fete dezamagite…cam asa as caracteriza ultimele zile. Dar in primul rand as spune: monotonie. Ziua de maine va fi la fel ca cea de azi care se aseamana prea mult cu cea de ieri. Parca totul e la fel desi difera in acelasi timp. M-am plictisit. Parca viata se invarte in jurul cozii si se preface ca ne tine in loc in timp ce ne propulseaza inainte. Imi e dor de privelistea pe care o am asupra bulevardului din clasa in care facem ora de desen. Macar am sansa sa privesc cum trec oamenii mai mult sau mai putin grabiti dintr-o parte in alta si isi vad de viata lor. Compar ce am vazut azi cu ce am vazut data trecuta. La fel, dar mult diferit. Oare si pe ei ii deranjeaza monotonia la fel de mult ca si pe mine? As putea sa stau ore intregi sa privesc lumea cum trece pe acea mica portiune si sa-i observ pe fiecare. Imi place sa observ oamenii si viata lor… atat de diferiti, dar reuniti sub acelasi acoperament, acela de a fi om. Sunt un om, la fel ca tine, dar difer atat de mult. Am avut o viata, iar tu ai avut alta, dar tot viata se numeste. E ciudat, amuzant si poate parea total aiurea la prima vedere, dar unele lucruri poti fi la fel si diferite in acelasi timp, la fel pentru ca seamana destul de mult si diferite pentru ca nu sunt identice. Voi ce credeti?

Timpul

Timpul a fugit asa dintotdeauna? Abia acum, de curand, am observat ca timpul parca se grabeste sa treaca. De ce? E bine stiut ca el tot trece de multa vreme, de mii si mii de ani, dar chiar daca se grabeste, tot va mai avea alte mii si mii de ani sa treaca. Macar sa reusim sa prifitam de el.

Plimbare placuta in frigider

Azi am fost in frigider. Nu e prima oara cand se intampla asta, e doar prima oara cand vad frigul de afara ca temperatura dintr-un frigider. Doua ore de plimbare si asteptare m-au facut sa ma gandesc cum s-ar simti cineva intr-un frigider. E adevarat ca locul ar fi mai mic, ca persoana in cauza s-ar inghesui si n-ar avea loc de miscare pentru a se mai incalzi macar un pic. Ca sa ma incalzesc, mi-am luat un pespi rece. Interesant, nu? De abia cand am inceput sa-l beau mi-am dat seama ca ar fi fost mai bun un ceai sau o ciocolata calda (cine isi aduce aminte de Sibiu? :D ), dar fata de alte bauturi servite acolo, era chiar bun (Pepsi intotdeauna e bun :D). Nu, nu vreau sa ma plang. Mi-a placut plimbarea de azi. Mi-a placut si compania. Defapt, compania e ceea ce conteaza cel mai tare, cel putin pentru mine. Am avut o problema doar cu frigul. Oare cum se simte apa cand ingheata? Nu vreau sa stiu.

Jocuri fara varsta

Jocurile nu au o varsta, la fel cum nici sufletul nu are vastra. Doar mintea are, ea fiind cea care aduna experienta si se ghideaza pe baza ei in alegerile si activitatile viitoare. Cu toate astea, de la o anumita vastra in sus nu de mai joci cu papusile sau masinutele, nu mai joci “pititea” sau “sticluta cu otrava” sau alte “jocuri ale copilariei”. Totusi, jocurile pe calculator nu se sting la fel ca celelalte. Jocurile pe calculator sunt jucate la toate varstele si sunt pentru toate varstele.

Probabil ca va intrebati unde vreau sa ajung, de ce scriu despre asta sau daca sunt una dintre putinele fete care inca mai joaca jocuri pe calculator. Nu vi se pare ciudat ca la un moment dat (adolescenta sa spunem, ca sa fie mai larg decat o anumita varsta) mai mult baietii joaca jocuri pe calculator in timp ce fetele eventual mai joaca din cand in cand un pool pe yahoo? Nu vreau sa delimitez “fetele” si “baietii” in grupuri distincte pe care sa le etichetez intr-un anume fel. Stiu ca nu poti pune o anumita eticheta si spui ca se potriveste tuturor, si totusi ceea ce am scris mai sus e un lucru real. (bineinteles ca exista si exceptii) Fratele meu mai mic (clasele primare) m-a intrebat mai demult de ce nu ma mai joc pe calculator (si nu e singurul baiat curios, dar el are alte motive). Tine minte vremea in care amadurora ne placea Age of Empires II si cand jucam Sims. Intr-un fel e o intrebare buna. De ce? Mi-am pus-o si eu la inceput. Raspunsul este: pentru ca am gasit alte lucruri pe care vreau sa le fac, lucruri cu care am inlocuit jocurile pe calculator, dar nu am spus niciodata “de azi nu mai joc jocuri pe calculator” si nici nu voi spune asta vreodata. Nu m-a tentat niciodata CS, dar Zuma as mai juca si probabil ca nu e singurul, dar numai numele asta mi-a venit in minte.

Asta a fost ce am avut de spus. Acum astept parerea ta. (Acest “tu” are dublu sens. Unul se refera la persoana care a deschis subiectul zilele trecute – nu, nu fratele meu , ci un coleg – iar celalalt chiar la tine, cel/cea care citesti ce am scris).

Take me as I am

Copil nebun si razgaiat caruia daca nu-i iese ceva cum vrea se supara pe toata lumea si pufneste si buseste si-si face rau singura. Cum? Simplu, I see the dark side, vai ce patetic suna..

Zambet sarcastic, de ce naiba am tipat ca o nebuna? Ah da de fapt striga sufletu in mine sa ma lase dracu toata lumea in pace.

M-am linistit..e o alta noapte. Nu urla muzica in ritm indracit, nu se mai invarte camera cu mine, nu mai trage nimeni de mine niciunde, nu-mi mai alearga ganduri nebune prin cap.

Alcoolul imi da puteri nebanuite. Dintr-un om inocent face demon. Da, demon ce calca pe suflete si pe tot ce-i iese in cale. I taste my tears, I run, I fall, numb creature crawling on the floor..and you don't fucking know that.

Te vad din nou si-ti zambesc..

Vacanta la Paris

A fost frumos, cred ca m-as putea intoarce oricand cu placere in Paris. E ceva special in aer, o atmosfera ce cu greu se regaseste in alta parte.

Mi-au ramas in suflet turnul Eiffel, basilica Sacre Coeur pe treptele careia mi-a impletit un senegalez o bratara pentru noroc si imi tot zicea Hakuna matata (i.e. no worries:) ), muzeul Luvru cu toate sculpturile, in special pavilionul de arta egipteana, catedrala Notre Dame, cartierul nou La Defense, cartierul latin..

Am reusit sa fac aproximativ 800 de poze in doar 6 zile. O sa revin in zilele viitoare cu poze.

Cu siguranta Parisul este unul dintre cele mai romantice locuri in care am fost vreodata. Parizienii sunt politicosi, destul de draguti si o mare parte dintre ei detin motociclete/scutere lucru care mi s-a parut pur si simplu bestial. Cu siguranta daca as locui acolo mi-as cumpara si eu o moto. Inca ma mai gandesc daca sa fac pasul acesta in Romania data fiind circualtia din Bucuresti si soselele extrem de proaste de la noi.

Cu siguranta ma voi intoarce in Paris:).

duminică, 14 septembrie 2008

Dacă tot mi-a sărit lumea în cap cu marea intrebare : “De cine ţi-e dor, dragă?” Image Hosted by ImageShack.us
Ei, bine … n-am avut intenţia să combin nişte elemente fără legatură, dar iată că am făcut-o şi pe asta … pinguinul trist de mai jos, 68 melodii d-ale Ţapinarilor, ochii extenuaţi de la atâtea teste … un castron plin cu zarzăre şi corcoduşe (mulţumesc TatiImage Hosted by ImageShack.us), solniţa, o farfurie cu Albă-ca-Zăpada (mulţumesc Mami&MăiţaImage Hosted by ImageShack.us), compul meu drag care se cam înţeapă … <- astea sunt responsabile pentru ce e aici !!!
Mi-e dor de:

- KMK meu Image Hosted by ImageShack.us
- o cafea cu BeBe … d-aia, ştii tu … 4-5 ore

- mare, să înot şi să uit de tot
- CHEYENNE
- o bere rece în White Horse Image Hosted by ImageShack.us
- un concert rock
- o liniuţă blat în miez de noapte

- UBJ & TUT
- Intruder-ul negru (şi ţie, nu?
Image Hosted by ImageShack.us )
- HUSQVARNA
- Gilera

- Black Sabbath şi neapărat Castelul Bran

- 850 T5

- Kopernik
- castelul de la Visingsö şi căluţii

- Kitty

- un curs de 3 ore



- un fotbal mecanic

- Alpha
- club T