vineri, 31 octombrie 2008

In vis

Iar frig... Iar iz de toamna dar alte imagini ruleaza acum in mintea mea...iar vant, obraji rumeni, lacrimi in ochi si buze crapate, iar ceaiuri si cafele urmarind lenesul balans al pendulului... iar miros rece cu vuiet de trecut, iar imagini triste dar pline de farmec... iar departarea de vechile obiceiuri, iar frica de nou si necunoscut... iar romante puerile si vise de maretie, iar prinsi in plasa deziluziei si a dezamagirii... Mereu cautand ineditul, cadem prada propriilor capricii... mereu dorind sa ne departam, ajungem doar sa ne apropiem mai mult...
Macar credem...macar visam...
Visez la ziua in care ma voi simti mistuita de focul ce arde in mine, dar nu-mi va fi sete de apa sau de tine...imi va fi sete de albastru... nu ma intreba de ce... poate pe mine albastrul ma stinge... si totusi flacara va arde incet, fara vant sa o inteteasca, ea moare... visez sa fiu flacara si EL sa fie vant... si totusi sa nu ne intalnim niciodata... si existenta noastra efemera continua fara ca cineva sa bage de seama ca EL nu mai era si eu m-am stins... si cenusa se pierde in vazduh, la rascruci... am visat sa vad lumea... o vad... in toata splendoarea ei pe bratele celui ce m-a tinut in viata si care m-a ucis... si in continuare visez... si visez... inchid ochii si realitatea ma izbeste din plin... cu toata setea mea de albastru, acum totul e gri... Si eu si EL... continuam drumul... nu ne-am cunoscut niciodata, si nici nu ne vom cunoaste... m-a ucis in vis, l-am ucis in gand... suspin, lacrima, suras, mangaiere, apus ... iar mi-e sete de albastru...sau de tine? iar...si iar...si iar.....

Joc de noroc

Veţi păşi din nou pe străzile care vor şerpui precum odinioară, sub paşii voştri bucuroşi să spintece ploaia. Vă veţi reîntâlni ca din întâmplare, fericiţi să împărţiţi aerul dintr-un cer iarăşi curat. Veţi avea grijă să fie totul întocmai ca la început.
Ca atunci, pe când eraţi norociţi...
O fetita de 9 ani, cu parul in vant si mici pistrui pe nas se aseaza pe un scaun demodat de pe prispa casei. Se uita in jur... Ochii mari mijesc de neintelegere.

Oare ce cauta ea aici? Casa saracacioasa din spatele ei nu-i spune nimic, florile din ghivece nu-i vorbesc. Oamenii aceia care alearga tot timpul si urla unii la altii ii sunt straini. Si de ce o striga toti Monica? Acest nume oribil este imposibil sa fie al ei. Ea poate fi o Ana sau cel mult o Ana-Maria.

Pletele castanii nu-i apartin, ea este blonda cu ochi albastri, de peruzea. Lumea este mult mai frumoasa vazuta prin niste minunati ochi albastri... Si poate si cei din jurul ei ar fi mai buni daca ea ar avea ochi albastri. Pustiul acela din vecini ar privi-o altfel, nu ar mai rade de ea, nu ar mai considera ca este o simpla partenera de joaca, ci o adevarata printesa.

Si sigur ca aici este in exil. Ea are o casa frumoasa, imensa, plina cu servitori. Se plimba pe coridoarele pustii, ascultandu-si ritmul pasilor. Este cam singura, plictiseala se ghemuieste prin toate colturile, tacerile sunt lungi si vibreaza de-a lungul peretilor reci. Insa asa trebuie sa fie...

Niciodata iubita, niciodata inteleasa, niciodata mireasa...

Aici e cald. Miroase a iarba proaspat cosita si a animale domestice. Cineva se apropie si-i zambeste, intinzandu-i o cana cu zmeura. O mangaie pe obraz, ii sopteste cu alint. Si atunci ceva se indoaie in sufletul copilei. Un sentiment de nedescris pune stapanire pe ea. Ar vrea sa se detaseze, dar nu mai reuseste. Un fier inrosit ii strabate maruntaiele, lacrimi fierbinti aluneca pe obrajii palizi.

Oare aici e acasa?

Poveste cu barca goala

Se spune ca era o data un student care se infuria foarte repede pe tot ce i se intampla…nu ca nu ar fi fost usor, cand toate ii mergeau mai mult decat pe dos. Maestrul lui din planul terestru s-a hotarat sa il conduca spre intelegerea unui adevar simplu care sa il faca sa treaca mai impacat prin viata lui si prin viata celorlalti. Asa ca l-a luat deoparte si i-a spus:

- Dragul meu, sa presupunem ca esti intr-o barca pe un fir de apa destul de ingust, si din sens opus vine o alta barca, iar acea barca este condusa de un om care de voie sau de nevoie intra in barca pe care o conduci tu, ce faci atunci?

- Pai ce sa fac, ma supar, ce, nu m-a vazut ca vin? Nu putea sa faca in asa fel incat sa nu se ajunga la ciocnirea barcilor, asa ceva nu se poate….

- Incetisor dragul meu! Am inteles, dar daca ti-as spune ca in barca cealalta nu era nimeni…ca era o barca goala care s-a ciocnit de barca ta pur si simplu…In acest caz ce ai face?

- In cazul asta mi-as vedea de drum…asa a fost sa fie!

- Intocmai dragul meu! Asa a fost sa fie! Fii o barca goala! si considera ca te ciocnesti doar de barci goale atunci cand navighezi pe raul vietii. Astfel vei putea sa iti concentrezi energia si lumina in lucrurile care merita cu adevarat! Pe o barca goala nu se supara nimeni…o barca goala nu te poate supara…E atat de simplu!

Studentul a plecat inseninat si ori de cate ori se intampla pur si simplu ca barca lui sa se ciocneasca de barcile celorlalti…el arunca repede din barca mania, frustrarea, judecata celuilalt si trecea zambind mai departe in barca lui golita de tot raul din el!

joi, 30 octombrie 2008

O fata fara vene.Si o lume cu cerul de oglinda...

[Andrei Rieu...Cantand povestea mea...]



-Stii ca o sa mor, nu?

-Si mai stiu, ca toti murim, indiscutabil...

-O sa ma tii in brate in seara asta?

-Si-o sa te iau de mana.sa stau cu fruntea lipita de’a ta.

-Cand n’o sa mai simti respiratia mea umeda pe pielea ta, sa stii ca it’s over.

-De ce mori?

-Pentru uneori, este cazul

-De ce nu pot sa vad prin tine?

-Pentru ca sunt de nevazut.stii cum aveam o pelerina invizibila ?

-Si...o mai ai??

-Am ramas cu o parte din ea.e ca o masca acum....voi n’o vedeti.

-Mai ai timp sa’mi spui povestea ei?

-Povestea ei ti’o las tie.piticJ

-Si daca in masca ramane o parte din tine?

-Inauntru nu mai e nimic.a ramas decat masca.atunci cand o sa’ti apartina...o sa uit ca exist.o sa’ti raman amintire sau nici macar....

-O sa conserv o parte din tine, promit.

-Sa’ti amintesti de mine...

-Da.o fata fara vene si o lume cu cerul de oglinda,asa te percepeam noi.calcand incet, apasat, lasand urme oriunde.

-El o sa ma caute prin ochii altora, fara regrete. nu ma va gasi.se va pierde de mine si tot ce’o sa i ramana o sa fie un manuscris de intalnire cu nebunia mea. Imi placea cand ramanea copil. Si ne pierdeam prin lumini de gari intarziate, alergand de mana printre masini obosite, taximetristi cu priviri grele....Ma saruta nevinovat. Radem copilareste si fugeam pe strazi, sa prindem ultimul tren....

-Cine e el?

-Se termina.ramani langa mine te rog![ imi spuse cu zambetul pe buze.]am raspuns.

-Promit ca o sa’l caut.

-Nu, se va intoarce singur la mine.Atunci cand o sa’i lipseasca simtirea.Atunci cand o sa fie gol, mai gol decat mine si’am sa’i scriu povestea.Povestea mea a fost impregnata de el in ultima celula care se zbate in mine.

Mi’am dezlipit fruntea, brutal...in nefiinta. Copila se uita speriata, cu lacrimi ce i se inodau in barbie....Mai departe, am uitat.

O imagine amplificata de zgomotul sirenelor ii ramase intiparita.Avea 12 ani si tinea o masca strans la piept.

-Promit ca o sa’ti cant povestea...

luni, 27 octombrie 2008





duminică, 26 octombrie 2008

Latura umana a internetului

Mie personal mi-a placut. Cam are dreptate.

Si pentru impatimitii Yahoo/MSN Messenger, pun pariu ca nu stiati ca se pot face concerte de emoticoane (Emoticoncert). Un roman a facut asa ceva, l-a pus pe youtube si a fost contactat de Yahoo! Inc. ulterior pentru... colaborari viitoare - mentioneaza
Ziua de Cluj. Yahoo! vrea chiar sa organizeze un concurs de Emoticoncerte.

"Am fost contactat prin e-mail de cãtre Jeff Bonforte, care m-a pus în legãturã cu Francois Dufour, un manager de la Yahoo! Messenger. Ei vor sã adopte conceptul ca parte dintr-o campanie de promovare a comunitãţii Yahoo! şi se gândesc sã îl implementeze ca funcţie în Yahoo! Messenger. S-ar putea sã vrea chiar sã o cumpere", spune Darius Groza, creatorul Emoticoncertului.

Vizionare placuta...

sâmbătă, 25 octombrie 2008

….e un lucru mic..un pitic,ce danseaza..

Ea locuia intr-o pietricica mica unde era soare mult si avea muzica in urechi. Era stramt unde privea ea afara si desi toti locuiau sub acelasi cer, nu toti aveau acelasi orizont.
Nu stia cati ani are, azi era doar un copil si s-a hotarat sa alerge desculta prin iarba.
Si muzica ii canta si ea alerga si zambea cand vantul ii ciufulea parul si isi trasa printre flori un cerc in care ea visa…cam stramb, dar era cercul ei.
Dintr-o data a simtit ca cineva ii sterge cercul si intra in el.
Avea un sentiment ciudat si totusi i-a zambit.
A dus mana la gura si si-a ascuns zambetul intr-un saculet. ”E al tau acum.”
Si au facut un patrat pe care l-au corectat cu echerul. Si l-au trasat de jos din iarba si pana sus la cerul albastru si l-au legat cu nasturi.
„ m-am saturat sa traiesc intr-un cerc…nu am pereti. dar ma invart si el nu se intoarce. are o singura parte si nici nu zambeste.eu…eu acum stau si ma balbai si nici nu stiu cat costa o bucatica de zambet. imi vinzi din zambetul tau? vreau un zambet cu ochi, ochi ca ai tai verzi….”si isi ascunse privirea prin par..

Si au zambit amandoi.
-„..dar..acum ca ti-am zambit si ti-am dat din zambetul meu…eu sunt tu si tu esti eu?sau..
Vad ca ai venit la timp caci azi am multe zambete si te las sa ma iei in brate dar maine…maine am sa te ciufulesc.”
Si incerca sa se ascunda in colturile patratului.
-„ aici in coltul drept am sa iti dau primul sarut, iar aici in stangul am sa topai de fericire cand ai sa ma iei in brate ”
Si simtii ceva sarat pe obraz si fara sa o vada ochii verzi din fata ei isi sterse cu un fir de iarba margica de pe fata…si imediat coltul drept al gurii se ridica un pic si din nou zambi. Stia ca departele ce il visa intodeauna in pietricica ei va veni..dar nu credea ca e atat de aproape.
Iar el o lua de mana si ii arata coltul drept al patratului…

Acum ii tremura mana cand isi aranjeaza pe zile clipele cele mai simple si peste gat le da drumul printre margele.
Acum zambeste…mult.
jelly

joi, 23 octombrie 2008

bonbonika


Fuge boboana maronie de cer...
Cuvintele se intepenesc in cerul gurii...
oChii imi alearga disperati in toate directiile stangi si mainile refuza sa reationeze la lovituri
Ochii mi s-au retras in orbite palide si pline de sange
Iar maxilarele tremura oripilate.
Uneori mai fac gesturi obscene...obsedante ...
Dar nu sunt eu!
E drogul!
Am vrut sa mor....nu.

miercuri, 22 octombrie 2008

Site Meter
I Will Remember

marți, 21 octombrie 2008

nebunie

Get Myspace Comments, Images and Graphics

pentru todeauna singura

luni, 20 octombrie 2008

singura

Silence...poor little silence

Just don 't scream!! No moreee!! nu mai vreau sa aud..taceti toti...toti taceti! ..capul simt ca va cadea si se va sparge de podea....NU Va AUD! taceti!, va rog Taceti! Cateodata imi pierd mintile, urasc zgomotul, mai ales dak nu este provocat de mine. Acasa aud prin pereti, scari, culoare...tipete, certuri, nervi , in drumul meu sper orice alta zona to peace or damage aud la fel, cuvinte spuse la prea multi decibeli suportabili. Vreau linijte! si nimeni nu ma aude. as usually.....ar trebui sa nu mai folosesc cuvinte in engleza avand in vedere ,,ca sunt cam praf la materia in discutie.Subiectul acestui post nu este niciunul : in traducere libera nu-l cititi, k va plictisiti. Unul din motivele pentru nu imi puteti lasa commenturi ...stiu ca nu vor fi cuvinte de lauda asja ca mai bine nu-mi lasati deloc!
Am multe de reclamat. Ascultati-ma voi pentru ca si asja eu nu va ascult . este o mare problema cea a zgomotului, a perturbarii. Toti suntem fiinte sociale, din nefericire si avem faimosul dar al vocii, glasului si al acelor zdranganele numite cuvinte. Mare greseala! Pentru profitam de acest dar in cel mai pervers mod cu putinta. Toata lumea simte nevoia sa se exprime prin ridicarea vocii. Parintii vor sa se impuna , so tipa...Profesorii vor sa se impuna so..tipa! prietenii vor sa se impuna(sau doar sa arate ca exista ) so tipa!. Nimeni nu suporta ca cineva sa tipe in timpanul lui din fibra elastica ce ii vibreaza oscioarele alea mici cu nume tampite date de cercetatori tampiti , dar absolut toti au tipat, doresc si tipa la persoane ce ii enerveaza, ii agaseaza si ii irita! In trectu se credea ca zgomotul este vocea diavolului, dar acum ar trebui sa existe prea multi demoni pentru cati tipa in ziua de azi . S-a observat dupa ridicarea vocii de cateva ori, ca oamenii "la care se tipa " devin imuni .., iar cuvintele au inceput sa ia diverse forme , de la banalele injuraturi la cine stie ce sinistre blesteme si dezgustatoare urari. Toti tipati. Toti injurati. Nu e nevoie sa recunoasteti. Stiti in adancul vostru si este suficient. Daca exista o zi in care sa nu fi tipat la cineva ,sa nu se fi tipat la tine, sa nu fi auzit nicaieri o injuratura cat de banala , declara-te un om fericit, si ferit de viata in plinul si centrul ei . Pentru noi ca fiinte social-primitive asja ne exprimam, tipand. Nu ma judecati ca va vorbesc de tipete. Si eu tip, si simt o placere sa ridic glasul, sa imi vibreze corzile vocale si sa cred ca prin decibelii cuvintelor mele conduc persoana din fata mea, discutia din mintea mea sau doar iluzia din tampenia mea. Este un mod de a trai. Tipam cand ne lovim, cand suntem fericiti, cand suntem nervosi, mintiti, raniti, castigatori, fiecare stare ce impune iesirea din banal ..fiecare emotie ce iti scade sau cerste temperatura fizic sau psihic ne ordona sa aratam asta. Si atunci tipam. tare! Uraa! Au!! Nu-i corect!! Am Reusit!! De CE?? sunt doar cateva din cele mai frecvente exclamatii . Nu e nimic anormal sa tipi. Nu e nimic anormal in acest post . Nu e nimic anormal cu mine ( nu avem dovezi clare inca) . Ci doar este un articol banal despre o manifestare involuntara pe care u o ai , o provoci, o intreprinzi si de care nu erai constient. acum esti. Sau ar trebui sa fi. Pentru ca daca nu esti inseamna ca eu va trebui sa sterg blogul. E unica mea distractie ! Don't do it! So tipa! . data viitoare cand se va tipa la tine uita-te adanc in ochii persoanei si spune-i :" te aud oriqm . De ce ridici vocea? Ai probleme?" ;) sau doar intreaba-l " de ce simti nevoia sa ridici vocea?" Nu va stii sa raspunda ;) .

sâmbătă, 18 octombrie 2008

nu mai vreau



joi, 16 octombrie 2008

12 motive pentru a fi Balanta (23 septembrie - 22 octombrie)
1. Vrei ca toata lumea sa fie fericita.
2. Motto-ul tau: Am gust in toate.
3. Nu ai idei sau prejudecati preconcepute.
4. Oh, atat de iubitor.
5. Iti place sa fii drept.
6. Super sensibil.
7. O furtuna a mintii, dar de lux.
8. Urasti sa iei o decizie.
9. In continuu iti redecorezi casa.
10. Mare amator de senzational.
11. Iti cunosti bine limitele.
12. Open mind: Toti muncim pentru Dumnezeu. Este un patron dur si salariul nu-i intotdeauna grozav, dar exista destule rasplati.

[In afara de al 12lea motiv, cam toate se potrivesc mai mult sau mai putin. ]

Nimeni nu doarme

S-au dus zilele in care dormeam 12 ore din 24, pana imi bubuia capul. De la un timp dorm, in medie, 4-5 ore pe noapte. Cand ma trezesc dimineata, am impresia ca am dormit 5 minute.
Primii mei ani in care m-am trezit dimineata, in clasa 5-a-6a, erau altfel. Ma trezeam injurand si incercam sa ma consolez ca poate o sa dorm dupa-amiaza, cand ma intorc. Asta nu prea se intampla, insa. Eram dependenta de mult mult somn, macar cu gandul, daca nu practic.

Mereu m-am intrebat cum ar fi fost viata noastra daca nu am fi avut nevoie de somn. Mi-ar fi placut sa traim non-stop, fara pauza, sa interctionam in continuu cu ceilalti. Probabil am fi luat-o razna, mai mult decat suntem deja acum. Pentru ca nesomnul te face sa traiesti altfel totul.
Cand sunt foarte foarte obosita si n-am dormit, mi se pare totul mai amuzant, nu mai am putere sa ma enerveze ceva. Nedormit, esti mai vulnerabil, mai ametit. E un fel de drog.
Dupa cateva nopti in care dormi foarte putin, te obisnuiesti asa si, chiar daca nu ai nimic de facut, parca nu te-ai culca.

Pe langa starea aia fascinanta de oboseala, noaptea te face si ea sa o iei putin razna. Mama, ce imi plac noptile de vara! N-as dormi nicicand noptile de vara. E timpul potrivit pentru orice. Imi place linistea, racoarea, am inspiratie, am idei mai bune decat as avea in orice alt moment. Oamenii sunt mai calmi noaptea, mai sinceri, mai interesanti, mai frumosi. Ziua, fiecare joaca un rol, sau chiar mai multe. Noaptea esti doar tu, asa cum vrei sa fii si te simti bine sa fii.

Chiar daca nu e deloc placut sa iti pierzi noptile facand proiecte imbecile pentru facultate, exista si o parte buna. Ca te calesti, iti dereglezi programul si devii mai rezistent la nesomn. Cel putin eu o vad buna.

Si imi mai place cand pun capul pe perna. Chiiiiiiiil....
Momentul de liniste si eliberare totala, mai ales cand vine dupa mult timp.

Tindem sa devenim niste fiinte nocturne sau si nocturne. Fie ca sunt obsedati sa faca multi bani, au job de zi si de noapte, fie ca nu se mai satura de distractii sau au inspiratie de geniu noaptea, oamenii refuza somnul din ce in ce mai mult. Il indeparteaza cu incantatii si ambitie, cu autosugestie, ca totul este ok, ca mai pot, inca mai pot. Parca nu e chiar asa tarziu. Poate o sa dorm maine mai mult.

Ma laaas

Ma laaas!!! Ma las de tot ce-mi face rau. Imi recunosc mie (si atat!:))) k nu sunt genul de persoana straight forward. Partea buna e ca nu sunt fixista si limitata, partea rea e k tind sa ma inclin dupa cum mi-e bine sau rau pe moment. Dar imi setez niste idei menite sa-mi simplifice parerile si actiunile. Acestea fiind spuse, desi nu cred absolut deloc in alb si negru ci doar in diferite nuantze de gri, fara a-mi schimba conceptia, o sa am curajul sa trag linii in viata mea. Aia da, iar aia nu. Si tot ce imi face rau, fizic, psihic, tot ce ma ameteste cu scopul de a ma deziluziona, tot ce ma face sa ma simt bine pentru a-mi da apoi stari negative si remuscari, tot ce se joaca cu mine pentru a ma face confuza si gata sa cad, iese din jocul meu. Da, mi-e greu, nu-mi place ce fac. As prefera sa ma joc in continuare, cu tot ce-mi pica la mana, pentru ca in final sa resping si sa raman tot eu. Sunt totusi constienta ca nu se prea intampla asa. Asadar, tinand cont ca tot ce ma inconjoara, desi nu ma defineste, ma influenteaza, am de gand sa ma las influentata strict de ceea ce aleg. Si vreau sa aleg binele. Si cum stiu ca unele lucruri, desi sunt slabiciunile mele si admit asta, imi fac rau si nu-mi fac absolut nici un bine (starea de moment nu se pune, right?), le voi indeparta. Si in curtea castelului nu mai intra decat ce aleg eu. Kestia cu castelul e opera profului de religie .. nu intru acum in detalii pentru ca aia e alta poveste. Restul .. va sta la distanta. Nu pentru un timp anume, ci pentru cat timp decid eu. Iar acel timp poate fi forever, who knows. Nu ma grabesc la trasul concluziilor … eh, anyway, I`mma draw a line, & live above it.

btw, tu traiesti in castel si de portile castelului trece doar cine vrei tu. asta e teoria castelului:) .. tu alegi ce da si ce nu … great man, profu` asta .. face ceva analogii interesante:P

Imi pare relativ rau daca o sa te simti inclus in asta, dar consoleaza-te cu ideea ca probabil n-ai fost sursa mea de inspiratie.. Tot mai multi oameni, si ma refer aici in special la cei inclusi in categoria mea de varsta (teenagers) devin tot mai prosti pe zi ce trece. Pe masura ce cresc, oamenii ajung sa devina mai idioti decat in maturitatea de dinaintea maturitatii .. perioada cand erau imaturi si isi imaginau ca lumea e a lor. Si pe masura ce isi dau seama ca nu-i asa, se complac in tot felul de porcarii menite sa le distraga atentia, sa-i faca sa simta ca ei o duc bine, in acelasi timp aratand lumii k they don`t give a damn, dăăă! Din pacate din acest miserupism reiese o porcarie absoluta, care strica oameni. Mult prea multe fete numesc “puiuu`” un pachet 2 x 2 pe saptamana, si mult prea multi altii considera ca “iarba ucide dar iarba deschidee” (ok, vita de vie n-o zicea chiar asa, dar u know my point). Daca nu fac parte din categoria celor mari, tari si rai, fac parte din categoria ce in final va duce tot la asta - mai mult sau mai putin emo, cei care simt ca “bai frate, viata e grele”. Nu zic k viata n-ar fi grea si ca nu de multe ori ne credem mari si tari tocmai pentru a o sfida si a ne demonstra contrariul - we can beat it .. but still. De la a te plange continuu pentru tot ce ti se intampla pana la a te durea in ceea ce ai (sau nu ai) de tot, nu e mare diferenta. Practic sunt 2 manifestari complet diferite, dar sunt produse de acelasi fenomen - nimic nu meritaaa, hai sa .. !” - si aduc spre acelasi final. Ori esti rau, ori esti ratat. Eu nu vreau sa fiu nici rautacioasa, nici o ratata. Se mai poate alege calea de mijloc, calea prin care poti obtine respect din si prin respect fara a te auto-distruge, auto-compatimi, auto-proteja … lalala? Eu cred ca se poate, si in plus, auto-convingerea ajuta mult, tinand cont ca de fapt, totul se petrece in noi, si noi ne alegem stilul si comportamentul. Asa ca, ce mai pot spune decat - Be wild, Be pure, Be free. Yap, be free, nu te lega de anumite comportamente (indiferent ca sunt comportamente ce ii ranesc pe cei din jur, sau pe tine). Fii liber pur si simplu pentru a putea alege ce e bine (pentru cei din jur, si pentru tine) oricand, si nu te lega si nu depinde de nimic (vicii, persoane, si orice altceva ce creaza dependente mai usor decat crezi acum). Be you …

Lumidee - So cool

Inainte sa incepi sa citesti - nu sunt convinsa ca vei si termina - vreau sa stii de ce am scris asta de fapt.. Mi s-a pus la un moment dat eticheta de “Persoana superficiala, care pune prea mult pret pe aparente si nu vede esentialul, pierzandu-se in detalii” … aici vine partea in care din 1-0, ajungem 1-1, desi am eticheta aia indispensabila pentru catalogul tau de oameni, pusa fara sa-mi acorzi intai prezumtia de nevinovatie, pentru ca oricum asta crezi si asa ma vezi.


De ce tii la o persoana cand stii ca poti gasi alta mai buna? N-am inteles niciodata de ce da, dar nici de ce nu. Oricum si mie mi se intampla. Esti doar.. cea mai buna optiunea e mea. Am cam trecut de etapa perfectionismului, dar intrebarea asta tot retorica e. Si daca a lua decizia corecta inseamna maturitate, atunci a lua decizia gresita ce inseamna? Imaturitate? Uneori nu pot si nu vreau sa tin la cineva, sa analizez obstacolele care se interpun, sa fac compromisuri. Daca e ceva e real si e prea greu, ma blochez pentru ca nu inteleg. Si mi-e cam frica sa inteleg.. pentru ca stiu ce urmeaza. Imi pun intrebari grele, complicate si, daca nu le gasesc raspunsul, incep sa imi pun la indoiala capacitatea de intelegere. E ciudat cum din lipsa de ocupatie ma chinui sa ma chinui.
Cred ca nu exista raspunsuri clare. Sunt doar intrebari existentiale, cu opinii care variaza in functie de vreme, iar oameni intorc totul in favoarea lor cand simt ca ating un punct mort. Si se schimba tocmai pentru ca exista argumente din plin pentru toti, si pentru toate. Asa se schimba tot ceea ce ar trebui sa dureze. Mult. Se degradeaza pana la 0. Cele mai importante lucruri au adesea cel mai sec sfarsit. Nu unul doar imaginat, si asta nu pentru ca realitatea ar bate imaginatia. Dar imaginatia nu trezeste sentimente, nu trezeste stari, nu naste conflicte si impacari. Doar realitatea o face… si daca totul ar fi trebuit sa tina pana la sfarsitul povestii, ar trebui sa se afle ca povestea e in continua evolutie. Ce te ajuta sa cresti, scade. Ce investeste in tine, pierde. Ce investesti in altceva, pierzi. E invers proportional.

Si chiar suntem speciali? Pentru cine? Daca teoria reincarnarii ar exista, nu ne-am reincarna la nesfarsit.. pana am face ceva atat de rau incat nu am mai fi doriti, si totusi ar ramane altii (suficient de multi) si exact la fel de egali.. ? Si chiar ma intreb daca pana la urma contez pentru cineva chiar asa de mult, fara o eticheta de genul “sigur, contezi pentru mine, pentru ca aia-aia-aia”. Stiu, sunt groaznic de egoista. Poate nici pentru mine nu conteaza cineva asaa de mult. Si cred uneori ca totul merge asa : treci printr-un tunel, o etapa stupida din viata ta, din care ai sa iesi matur. Chiar se intampla asta? Cine garanteaza ca dintr-o data te vei trezi ca ti-ai trait viata intr-o camera obscura si dintr-o data vei vedea lumina? De ce te porti ca si cum deodata chiar ai crede tot, ce faci, ce simti, ca si cum ai gasit vreun raspuns existential? Din moment ce atata timp totul a avut cu avantaje si dezavantaje, n-ai sa vezi brusc doar o latura a intamplarii.. Nu exista o limita, nu te vei trezi realizand un adevar si totul va fi perfect din acel moment. Pentru ca daca pana atunci a existat urma de indoiala, ea nu s-a evaporat, pentru ca mintea mea nu functioneaza dupa fenomene naturale.. cred cel putin.
..In fond toata lumea stie ca experienta_suxxx.
Si inca ceva. La ce te gandesti prima data cand cunosti o persoana noua, care a ajuns langa tine? Ca vine de la altcineva? Ca e acolo pentru ca a renuntat la altii, pentru ca au renuntat altii la ea? Pentru ca vrea altceva.. ce te face sa crezi ca n-ai sa dispari si tu de acolo in curand? Si ce cauti in viata ei perfect oranduita, cu familie, prieteni si alte persoane importante langa? Ce loc vei ocupa, si de ce crezi ca are nevoie de tine si ca ar vrea pe cineva nou, cand a cunoscut deja toate persoanele de care a avut vreodata nevoie .. ? Cum poti sa fi atat de sigur ca ai un loc langa? Si daca inainte de prima etichetare, in loc sa vizualizezi o imagine a intregii ei vietii pentru a intelege cine e “deep inside”, analizezi doar figura, expresia, tonul vocii si limbajul corpului, aparentele, atunci nu esti superficial? … Dar sunt doar 5 secunde .. in care n-ati timp sa intelegi pe deplin cine e, ca sa stii ce sa-i spui .. sunt 5 secunde pana iti formezi prima impresie, prima etichetare.. Asa castop doing that all the time ! (memo pentru..sine?)

miercuri, 15 octombrie 2008

Sorbind din vise trecute

About me:

marți, 14 octombrie 2008

A plecat prietenul lui sormea,si fostu meu prieten,si m-am gandit sa alung plictiseala prin a scrie in blogul asta.Ma gandesc ca am ajuns bine….cand dupa ce m-am despartit mi-a dat cadou acele papusele frumoase,in care eu eram acea papusa ‘voodoo” si el era cu cutitul sa ma taie…privind acuma kiar ma amuz la situatie,si de la despartirea asta naspa,si scrisorile scrise in sange,sa fim iarasi amici,prieteni sau cum vrea fiecare sa ii zica,desi efectul pe termen lung nu este benefic,cel putin pentru el,tot ma bucur ca mai vb dupa ce ne-am despartit.

Voi cum faceti sa va treaca plictiseala ? Alte variante in afara de Cstrike,sau ce jocuri mai jucati voi acuma,nu ma mai pasioneaza de cand am jucat Muonline vreo 3 luni,aproape 17 ore pe zii,de nu stiam daca este zii sau noapte,oricum mi-am revenit din soc pana la urma,si am mai experimentat unele jocuri,dar mai degraba ca hobby.

luni, 13 octombrie 2008

----

Ne e frica de moarte... oare?

Stateam si ma gandeam zilele astea cand vremea nu tine deloc cu noi, cam ce ne inspaimanta pe noi, pentru ca fugim dintr-o parte in alta fara sa ne mai pese parca de nimic... In ultimul timp am ajuns la concluzia ca timpul este din ce in ce mai scurt, ca incalzirea globala este sau nu un fenomen care ar trebui sa ne ingrijoreze, ca poluarea are un impact din ce in ce mai mare asupra mamei noastre Terra...
De ce dracu ne tot gandim noi la tot felul de lucruri cu impact atat de mare si incercam sa ne facem atatea planurie si de fapt sa nu actionam decat atunci cand ne ajunge cutitul la os? Este pueril ce facem noi ca si societate, atat timp cat nu reusim sa constientizam de fapt impactul actiunilor noastre asupra lucrurilor de langa noi... Ceea ce cred eu este ca nu stim sa avem grija de noi, de unde atata prezenta atata vointa pentru a salva planeta? Ati stat vreodata sa va ganditi cate lucruri rele ne facem noi insine, fara sa ne pese?
Daca acum 50 de ani bunicii nostrii munceau pe rupte fizic si au ajuns acum sa sufere din cauza asta, pentru ca organismul a rezistat doar in tinerete. Privind in urma, noi radem ca am scapat de mersul pe jos zeci de km pana la oras pentru a ne cumpara mancarea pentru urmatoarea luna sau saptamana. Acum nu mai plecam la cumparaturi daca nu avem la scara masina sau un taxi... Din ce in ce mai putin utilizam mijloacele de transport in comun, pentru ca suntem deranjati de aglomeratie, zicese, dar mai degraba eu zic ca am devenit prea comozi...
Suntem fericiti ca avem un job care nu ne solicita deloc fizic... ca plecam de acasa linistiti cu masina care ne asteapta cuminte ca in fiecare dimineata in fata blocului la 10-50 de metri de scara, ajungem la birou utilizand liftul, chiar daca lucram la etajul 1. Fericiti ne asezam pe scaun si nu ne ridicam de acolo decat atunci cand avem anumite nevoie sau vreo sedinta ne solicita sa ne mutam locatia... Seara suntem fericiti ca vom reface traseul de dimineata in sens invers, insa de data aceasta cu gandul la patul care ne asteapta acasa... Suntem happy, pentru ca am scapat poate astazi doar cu o simpla durere de cap sau poate una simpla de spate... e doar de la scaun... ne linistim usor in gand...
In comparatie cu bunicii nostri spunem ca suntem de sute de ori mai castigati ca nu vom avea probleme la batranete... ca nu ne chinuim ca ei... Poate o sa radeti, dar asta e versiunea frumoasa a povestii...
In spatele acestor lucruri simple se afla, altele neplacute... de ce oare? E simplu muncim psihic mai mult decat oricand si poate nu ne-am gandit vreo secunda, dar pe noi nu o sa ne lase in nici un caz fizicul, dar o sa ne lase ceea ce ne doare cel mai tare CAPUL... Si nu stiu sincer daca o sa mai ajungem “sanatosi” pana la 70 de ani la fel ca generatiile care au reusit sa iasa la pensie...Nu avem grija de noi, sa mancam cand trebuie, sa facem miscare constant si lista asta poate fi marita foarte mult... Si atunci cand mancam nu prea ne pasa ce mancam ... Cati dintre voi va uitati pe ambalajul produselor pe care le cumparati sa vedeti cu ce sunt facute? Parerea mea, nici 5% dintre consumatori nu fac lucrul asta. Ajungem sa descoperim la cateva luni de la aparitie o boala pe care am acumulat-o din aceasta neglijenta si numai atunci cand ajungem in spital, ne speriem si dam orice sa scapam de ceea ce e mai rau ... Poate doar asta ne mai sperie in momentul de fata... MOARTEA... doar cand suntem in prag de negociere cu ea si vedem ca din clipa in clipa pierdem teren...
Asta ar fi partea grea pe care ajungem la acel prag de negociere... Dar banii astia care ne iau mintile, din pacate ne mai duc in situatii in care negociem in cateva clipe... Oare va dati seama despre ce este vorba... ce lucruri ne iau vietile sa fel de repede ca mintile atunci cand decidem sa optam pentru o achizitie???
Nu cred, pentru ca noi consideram ca este normal ceea ce facem si cum actionam... pacat...


Somnul

{as dori ca intr`o noapte sa ma asez in pat si sa inchid ochii...iar cand ii voi deschide sa ma aflu intr`un Paradis...unde sa stau de vorba cu acele persoane care au inchis ochii inaintea mea ...si sa le spun ca le`am dus dorul...si atunci cand au fost alaturi de mine nu le`am stiut aprecia asa cum ar fii trebuit...[am regretat acest fapt si inca il regret]...dar...[atunci cand voi fii cu ei ...pote nu voi mai regreta]...}dupa ce am aflat ca ele ca"au plecat" si m`au lasat singura am invatat sa apreciez orice lucru {semnificativ[nesemnificatic]} prt mn }]}]traieste clipa si bucuta`te de ea...asta e apreciaza ceea ce ai si nu fa ca mn ...vei regreta enorm ptr acea [aceasta]fapta

Bine de stiut

Am gasit prin calc o chestie care iti calculeaza data mortii… si eu voi muri Saturday, December 22, 2074
. E bine de stiut nu? :)

Mi-e dor

Au trecut 3 ani. De atunci nu am mai cantat la un pian “adevarat”. Acasa am o orga, dar nu e acelasi lucru. Nu pot simti intensitatea pieselor, nu pot canta piano sau forte (incet sau tare). In generla, chiar daca nu stiam sa cant piese foarte grele sau amuzante cum stiau colegii mei, imi placea sa fac acorduri, sa incerc sa compun cate o piesa. Dar acum… nici de orga nu ma mai ating. Poate pentru ca e pusa pe un dulap intre multi saci… Cred ca in curand o voi da jos de acolo, imi voi lua partiturile favorite pe care le-am pastrat de cand eram mica si voi canta din nou…

My pets

Daca tata nu m-a lasat sa am un caine cand am fost mica… am inlocuit cainele cu alte animale… :D Am avut totusi si un caine odata… cand tata era la tara, bineinteles. Am avut un catelus micutz micutz un weekend intreg. Ma trezea din jumate in jumate de ora cand se trezea si vedea ca e singur. M-am tot trezit asa pana dupa c a plecat mama la servici. Atunci l-am luat cu mine in pat si am dormit asa de bine…. Tata nu cred ca a aflat nici azi ca am avut un caine in casa… hihihi (si nici n-as vrea sa afle)

Am mai avut un pisic… dar a fost pentru o dimineatza… A vrut tata sa plece afara si a intrat p usa un pisic foarte dragalas. Si m-am trezit am luat pisica de prin suportul de papuci, unde se ascunsese si am luat-o cu mine in camera. Bineinteles ca tata nici nu si-a dat seama ca am plecat cu pisica… m-am miscat destul de repede pentru ca mi-era somn si mai vroiam sa dorm. (poate si de aia am luat-o asa fara sa-mi pese daca zicea ceva…) Can a venit dup-amiaza acasa m-a intrebat daca chiar luasem pisica cu mine… si cand i-am zis ca da a inceput sa rada… pentru ca nu ma vazuse…(of of of)

Prin clasa a 5a cred… a luat mama un porcusor de Guineea de la o colega de munca. Era si insarcinata si trebuia sa fete in curand…(era suuuper blanda… statea sa o mangai… o duceam afara) A fatat exact in ziua in care am dat examen la instrument (am fost la Liceul de Arta si a trebuit sa ma mut de la pian… la clarinet). Cand am venit acasa “porcusoara” avea 3 pui.

Cat timp am avut porcusorii de Guineea, mi-am cumparat pui de gaina p care ii lasam liberi prin balcon. Am avut salamandre (3 cred) pe care le-am adus din lacul din apropiere. Le cresteam in PET-uri cu apa. Una dintre salamandre era femela… ca si-a depus ouale in bidon. Pana la urma am eliberat-o inapoi in lac… ca sa-si creasca puii. Am mai avut tot in acelasi timp si melci. Ii cresteam in cutii de margarina goale. Le puneam frunze, ca descoperisem ce frunze mancau mult. si am crescut muulti melci.

Aaaa!!! Aproape uitasem. Am avut si o perioada in care “colectionam” gandaci. Sapam prin spatele blocului si ce gaseam ii puneam in pahare de unica folosinta p care le umpleam cu pamant si le acopeream.

In clasa a 7a m-am desteptatit si eu si mi-am luat un hamster de care m-am atasat foarte mult. A trait 3 ani (fff mult). Dupa ce a murit mi-am mai luat 2 hamsteri, dintre care unu l-am dat unei colege si unu l-am pastrat. Dar era asa de rapid si energic incat mi-era frica sa il tin in mana, ca fugea. Si asa mi s-a facut frica de hamsteri…

Deci… pot sa zic ca am avut o varietate de pets. (nu cred ca insectele intra la categoria pets) :lol:

E ora 1 noaptea si n-am somn. Ma gandesc la vremurile bune de demult. Imi aduc aminte si mi se face dor. Dor de cei cu care ma intelegeam bine si pe care acum nu ii mai vad, sau nu i-am mai vazut. De zilele in care cantam cu colegele din clasa piese de la Simplu, sau Spitalu de urgenta. De vacantele in care mergeam la verisoarele mele si ne jucam cu copii de acolo Sticluta cu otrava, Ratele si vanatorii, Tarile, Prinselea, Flori, fete si baieti… Sau cand veneau ele la mine, in Brasov, si mergeam sa furam mere sau liliac, sau cand faceam excursii prin padure… si cand inregistram “emisiuni” p calculator si radeam de prostiile p care le spuneam. Cand nu exista vacanta fara ca eu sa am genunchii juliti, vanatai sau “semne de buna purtare”…. Good old times…

P.S. eu nu fumez ca fata din poza… :)

duminică, 12 octombrie 2008

5

5 seri nedormite, 5 ore pierdute, 5 minute de aşteptare şi încã 5 secunde de panicã.
5 vorbe ocolite fãrã prea multã eleganţã.
5 strãzi pustii, fãrã suflu şi oarbe.
5 minciuni cuprinse în 5 cuvinte dezbrãcate de caracter.
5 paşi fãcuţi prea devreme şi încã 5 ce ar trebui fãcuţi acum.
5 lumini diferite se încolãcesc în jurul unui singur stâlp cu traumatisme craniene.

5 bãtãi de inimã şi gata...ultimele 5.

Pentru inimi si lumi

Am gasit o povestioara cu talc si as vrea s-o impart cu cineva. Ghinionul vostru, caci pe voi v-am ales. :)

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo!
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?

- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.

Nu mai vreau! M-am saturat se starea asta de lene si plictiseala. Nu mai vreau sa pierd zilele aiurea…”frecand menta”!!! Vreau sa fac ceva special… frumos… ciudat. Multa distractie! Prieteni! Vreau sa stau p un bloc…si sa ma uit la lumea micuta care trece grabita p strada, sau sa fac o poza unui nor. Sau poate sa indeplinesc o dorinta…a mea…a altcuiva..nu stiu. :D

Miracolul apei

MyHotComments.com

sâmbătă, 11 octombrie 2008

Culori si cruci

“Soarele ii trece prin pleoape, ochii lui vad niste imagini pe care ar da orice ca sa le poata inregistra. Un rosu intens, un galben ce apare si dispare, verdele ce alearga. Se lasa purtat de culori. intr-o zi poate am sa reusesc, da� nu conteaza, acum nimic nu mai conteaza. Se simte alergand printre aceste culori care sunt vii, dar care nu se misca, are senzatia ca el se plimba printre ele si nu ele se plimba pe ochii lui.”

Cat de mult influenteaza o culoare viata unui om? Si cat de mult influenteaza viata unui om o culoare? Aproape fiecare are o culoare preferata. Lumea le mai schimba din cand in cand, dar totusi au cel putin una. Aveam si eu una, galben. Cu ceva timp in urma. Cu ceva timp in urma stiam ca imi place. Ma facea sa ma simt bine… era linistitoare. Cand eram mic imi doream sa vad galben peste tot. Galben in apa marii, galben cerul, galbene pasarile de pe el, galbene strazile, galben, galben tot.

Intre timp descoperi ca lumea iti omoara culorile. Rand pe rand, una cate una…

candy :P

[âˆ‚Ďƒâ„“Â˘Ń”] Â˘ĎƒĐĽŃ” υиα ¢αяαмєℓℓα Â

http://tn3-1.deviantart.com/fs16/300W/f/2007/135/b/9/Paper_Bags_And_Candy_Hearts__by_xsoxprettyxburningx.jpg

[Î±Ć’Ć’Ń”Ń‚Ń‚Ď…ĎƒŃ•Î±] Â˘ĎƒĐĽŃ” υи Đ˛Î±Â˘ÎąĎƒ Â

http://tn3-1.deviantart.com/fs14/300W/f/2007/031/1/4/Hello_Kitty_Cuddle__by_ChelseaIsAPansy.jpg

[тєηєяα] Â˘ĎƒĐĽŃ” υи ρєℓυ¢нє Â

http://tn3-1.deviantart.com/fs19/300W/i/2007/247/5/1/_OHNOES__by_Boujou.jpg

[ƒяαgÎąâ„“Ń”] Â˘ĎƒĐĽŃ” υиα Đ˛Ďƒâ„“â„“Î± âˆ‚Îą Ń•Î±ĎĎƒĐ¸Ń” Â

http://tn3-2.deviantart.com/fs16/300W/i/2007/224/2/3/Lonely__by_RachBourne.jpg

[Î˝Î±Î·ÎąŃ‚ĎƒŃ•Î±] Â˘ĎƒĐĽŃ” υиα вαявιє Â

http://tn3-2.deviantart.com/fs11/300W/i/2006/229/0/6/If_i_am__you_could_be_happy__by_saturdayx.jpg

[υηι¢α] Â˘ĎƒĐĽŃ” иєѕѕυи Î±â„“Ń‚ŃŹĎƒ Â

http://tn3-1.deviantart.com/fs21/300W/f/2007/301/3/7/Scene_by_Zoellia.jpg