miercuri, 24 decembrie 2008

Exequias_Organization_Xlll

bucuros ca te-am intalnit
suparat ca nu te-am gasit
bucuros ca te-am sarutat
suparat ca nu te-am aflat
bucuros ca te iubesc
suparat ca nu te mai intalnesc
sunt bucuros din felul meu
suparat mai mereu
astept sa vad clipele de visat
si sa profit de ele defapt
sa stiu ca sunt bucuros
si nu suparat
cum am inceput poezia
si niciodata nu ma va mai apuca melancolia
cand voi scrie despre ea
despre ideea mea
despre vise si impliniri
despre ganduri ce nu sunt amagiri
despre gandul cel suaprat
ca nu stiu sa fiu bucuros cu adevarat
dar va spun ceva frumos
exista oameni ce ii iubesc
o blonda ce m-a ridicat
de jos cand am aterizat
cand mi-a fost greu
a fost langa mine mai mereu
stiu ca te vei supara
ca scriu despre persoana ta
ca ma vei judeca
dar e singurul mod prin care as putea arata
ce mult inseamna pentru mine persoana ta
esti singura ce ma cunoaste cu adevarat
ce a ramas langa mine cand am fost abandonat
e un tonus mai pozitiv
esti ca un sedativ
ce ma calmeaza mereu
printre ganduri te-am remarcat
si cand nu te-am avut in brate am aflat
ca fara tine nu as fii existat
nu as fii ajuns unde sunt acum
pe drumul cel mai bun
te iubesc cum nu poti afla
esti aici in inima mea
ma ironizezi mai mereu
poest de fel iti spun in felul meu
ca te iubesc mai mereu
ca esti printre singurii ce nu m-au lasat
ca esti singura ce a inteles defapt
ca mai exista prietenie cu adevarat
imi cer scuze daca te-a deranjat ceva
si nu voi da postul jos daca te va deranja
deoarece vreau sa afle o lume
ca exista un inger pe lume
ce m-a salvat neconditionat
si chiar de a fost greu ma ridicat
a fost langa mine mai mereu
esti tu,nu iti voi spune numele cel adevarat

nu ar conta deoarece inca te port in inima mea
te protejez de lumea cea rea
de lumea ce a vrut candva sa ne desparta
frati suntem si vom ramane mereu

Pt tine

About Me

Begonie: ganduri negre

Boboci de trandafir: iubire si puritate

Brad: timp

Cactus: suferinta

Camelii albe: esti adorabila

Caprifoi: prietenie

Crin alb: puritate

Crin de apa: puritatea inimii

Crizantema: optimism, bucurie

Dafin: coroana poetilor

Degetel rosu: nesinceritate

Feriga: sinceritate

Floarea soarelui: a castiga dragostea cuiva

Galbenea: fericire

Garofita: vitejie

Ghiocel: prieten la nevoie

Gladiole: florile gladiatorilor, sinceritate

Iris: mesaj

Al nouălea iad >>


Milenii întregi ne-am extins prin univers precum o ciumă, cucerind, subjugând civilizaţii, asimilând altele. Îmi aduc aminte şi acum, poveştile de istorie politică din cadrul ultimei Univeristăţi de pe Terron, de înainte de jihadul clonelor din sectorul Pestria, de acum două sute cincizeci de ani. O întreagă galaxie a fost rasă din univers. Au rămas în urmă doar planete moarte în mai bine de treizeci de mii de sisteme solare, planete pe care numărul vieţilor ce au fost luate nu mai poate fi contorizat. Şi totul pornise de la nemulţumirea preoţilor hramocreştini pentru faptul că un grup se sisteme solare nu le mai plătea tribut. Eram un biet copilandru pe vremea aceea, un om dornic de cunoştinţe noi şi vaste, un ciudat al omenirii, pentru că îmi petreceam zilele în biblioteci, studiind hărţi stelare, în căutarea vechiului Pământ. Ce fel de specie e aceea care îşi uită propriile origini? Se pare că se numeşte om, iar vechimea sa tinde acum la ordinul unui milion şi jumătate de ani.



Am descoperit într-un târziu, după douăzeci de ani de răbdare şi căutări locul în care fusese o dată Terra. Coordonatele hexadimensionale ale unei galaxii de mult stinse, în locul căreia mai existau încă doar câteva sisteme solare pierdute unul de altul, dar în care am descoperit civilizaţii înfloritoare despre care nici nu imi imaginam că există. Mi-a luat încă zece ani să învăţ toate limbile din acea zonă din Univers, am studiat nebuneşte, crezând că Terra încă există, ba chiar am dat peste arhive care mă făcuseră să cred cu vehemenţă că planeta pe care mă aflam era planeta mamă a umanităţii. Ani în şir am trăit cu bucuria ca am găsit planeta origine a noastra, a oamenilor.



A venit însă zi ziua marilor dezamăgiri. Planeta fusese numita Terrai (ultimul nume atestat al Terrei) în memoria şi în cinstea celor ce muriseră în explozia stelei din sistemul solar primordial - explozie generată tot de oameni, în dorinţa lor de a stăpâni, de a culege informaţii cât mai multe, de a crea arme cât mai puternice; în incapacitatea lor de a fi. Oamenii aceştia, pe care i-am găsit aici păreau altfel decât cei pe care lăsaţi în urmă, venind să caut, pâna la urmă ceva ce nu mai exista. Credinţele lor erau aceleaşi de sute de mii de ani, constrcutiile, cultura, tehnologia nu se schimbaseră de cel puţin o sută de mii de ani, nimic nu se tranformase în tot ceea ce erau, şi deveniseră pe parcurs. Au descoperit o linişte a lor, un adevărat univers al păcii, al înţelegerii sufleteşti, adevărate economii într-o perfecţiune aproape de invidiat, structuri sociale de neclintit, graniţe galactice între galactonaţiuni; adevărate utopii, dar utopii în stare funcţională, ce supravietuiau mult prea puţin de sute de milenii.



M-am întors înapoi pe Terron dezamăgit şi obosit din căutările mele, însă mult mai înţelept şi nefiind în stare să mă obişnuiesc din nou cu lumea de pe acea planetă. Am ales să plec, şi am avut mare noroc - la doi ani după aceea a izbucnit războiul. În mai puţin de doi ani alte trei mii de sisteme solare se se războiau între ele, fără ca vreunul din ele să mai ţină minte de ce. Nu s-au mai oprit decât atunci cand era deja prea tarziu. M-am retras într-unul din sistemele solare descoperite, in linistea aceea care uneori aproape ca ma scotea din minti.



Doctor în istorie politică şi în tehnologii psiho-paranormale, având puteri psihice pe care încă nu mi le bănuiam, dar pe care începusem să le descopăr cu timpul. În încă zece ani am ajuns cel mai vestit doctor neconvenţional din acel colţişor de univers. Oricine pe care medicina tradiţională nu îl putea vindeca era trimis către o medicină neconvenţională; erau puţini oamenii care aveau astfel de puteri, iar eu încercam din răsputeri să mă ascund de cei suferinzi, pentru că aveau tendinţa de a face adevărate credinţe din noi. Perioada în care psiho-paranormalul a fost în sfârşit declarat ştiintă şi apoi au aparut o groaza de reglementări prin fiece galaxie legată de oamenii cu astfel de puteri a fost numită de oameni al optulea iad. Toţi se temeau de cei cu astfel de puteri. Se povestea chiar de oameni din colţuri foarte îndepărtate ale universului stăpânit de umanitate, care aveau puterea de a exploda stele sau de a distruge planete întregi cu un singur gând. Poveşti, poveşti cu iz acrişor, însă nu calatorisem niciodată atât de departe încât să recunosc daca poveştile acelea erau reale sau nu.



Am ajuns la un moment dat la concluzia ca nu îmi mai pot stăpâni puterile. Fără să vreau cream cutremure, aduceam ploaia sau cream perioade lungi de secetă, lucruri care mă terifiau. Eram speriat să mă ascundeam de oameni; lucrul pe care îl studiasem în perioada şcolii mă afectase şi pe mine de tânăr, iar apoi m-a determinat să mă sperii de mine însumi. Am decis să plec din nou prin Univers, în căutarea unor răspunsuri, ascuns mereu de privirile curioase, de veştile ce începuseră să circule cu viteză superluminice. Din galaxie în galaxie, căutând răspunsuri pentru ceva ce parca nu cunoştea nimeni, fără fire pe care să le urmez, fără indicii de care să mă leg. Se părea că şi ceilalţi ca mine se ascundeau de oameni precum făceam şi eu. Am învăţat să mă controlez din ce in ce mai mult. Am învăţat să pot modifica întreaga structură / întregul relief al unei planete, am învăţat să mut sau sa schimb axele planetelor, practic devenisem atotputernic. Aveam deja cinci sute de ani când am realizat că psiho-paranormalul putea fi un blestem dar şi o binecuvântare. Atunci am început să îi simt şi pe ceilalţi. Unul câte unul îmi simţeau prezenta, şi la rândul meu o simţeam şi eu pe a lor. Le auzeam vocea, auzeam fiece om pe distanţe de sute de galaxii depărtare, şi, dacă la început totul era un iad, acum puteam controla acest lucru. Am înţeles de ce se ascundeau de oameni aceste fiinţe atotputernice. Deveniseră elementele din credinţele nou născute ale umanităţii, elemente ce se perindau din religie în religie, luând forme noi, evoluând spre alte noi religii sau regresând spre alte religii stinse odată cu timpul.



Apoi... a început. A şaptea cădere a umanităţii. Am simţit la miliarde de ani lumină o imensă durere. Învăţasem deja să mă izolez de ceilalţi, să îmi pot ascunde puterile cât şi gândurile, însă rămăsesem deschis gândurilor lor, amuzându-mă ascultându-le discuţiile, cu puterea gândului.



A început prin dispariţia unuia dintre noi, cei ce deveniseram obiectul credinţei ultime din tot universul – Dumnezeu. Dumnezeu, Alah, Buda, Belzebut, Hedon, Daimon, Lucifer, Cel Alb, Sfântul Spirit – toate credinţele de pe lume aveau un element paranormal pe care se bazau, iar acela deveniserăm noi încetul cu încetul prin acţiunile noastre asupra omenirii. Aproape toţi am simţit acea dispariţie, iar apoi un val imens de distrugeri din colţul acela de univers. Mulţi dintre noi au plecat spre zona aceea curioşi să vadă ce se întâmplase; puţini s-au întors. Din ce in ce mai multe lumi erau distruse fără ca nimeni sau nimic să îşi dea seama de ce. Eram toţi speriaţi, aproape terifiaţi de acea forţă ce ducea la bun sfârşit opera umanităţii, şi anume aceea de a se autodistruge într-un sfârşit.



Putinii din noi, cei ramasi, am creat la graniţele universului cunoscut de mine un nou avampost, eram cel mai puternic însă cel mai tânăr dintre ei. Datorită puterilor mele am simţit prezenta înaintea lor, dar până să îi avertizez erau toţi pierduţi. Mi-am văzut ultimii prieteni arşi în fata mea într-o fracţiune de secundă. Am văzut galaxii dispărând complet într-o clipă, iar apoi linişte. Atacurile asupra mea şi asupra universului uman se opriseră. Toate dintr-o dată. O linişte puternică se lăsase în univers, numai omul... omul fugea deja cât mai departe în universul necunoscut, încercând sa scape de ceea ce au ajuns sa numească Al nouălea Iad!



Din ce în ce mai mulţi plecau către vechile origini ale omului, către vechile galaxii din care odată făcuse parte şi întregul sistem lacteu. Însă cei ce plecau nu mai trimiteau veşti înapoi, şi din acea parte totul părea a fi o imensă nebuloasa. De la atacul asupra mea, de la nereuşita de a mă distruge şi pe mine, universul s-a liniştit din nou. Trecură aproape două sute de ani, când, pentru prima dată am simţit din nou o prezenţa aceea ciudată, dar nu ştiam de unde. Am ales să mă ascund printre oameni, pe o planetă undeva la graniţa cu marile distrugeri, izolat complet de restul celor cu puterile mele, de altfel nu mai simţit pe nimeni în tot acest timp. Dispăruseră cu toţii. Apoi...



Am simţit-o departe, la mii de ani lumină chemându-mă. Mă chema de ani de zile, însă abia acum gândurile ei ajunseră la mine, mi-a fost frică sa o ascult la început. Vocea aceea de departe, am ales într-un final, să ii dau ascultare. Mă chema alături de ea, ştia că nu putea trece de mine, că sunt mult prea puternic, şi nu putea înainta în ceea ce a ales să facă decât avându-mă alături sau învingându-mă. Târziu, obosit să îi ascult tânguirile, am plecat în căutarea ei. Am găsit-o pe o planeta moartă, rănită, ferecata în propriile mele puteri; se pare că în frica şi deznădejdia ce mă cuprinseseră în timpul primei lupte, o rănisem fără sa vreau - eu, singurul care îi rezistasem, singurul care inconştient am aluptat împotriva ei.



I-am vindecat rănile, i-am dat din nou puterea de a trai - dar nu mai văzusem niciodată o astfel de fiinţa. Radia, era un simplu copil, însa răutatea din ea era imensă. Într-o clipă am inteles toata fiinţa ei – oscila între dorinţă şi ură... trăia pentru a recrea omul după legi utopice, legi descoperite şi învăţate pentru a le uita înţelesul apoi. Începuse al nouălea Iad, pentru a crea… iar Creaţia avea să vină la urmă. Am privit în depărtare, spre masa de galaxii moarte, descoperind planete cruţate pe de-a-ntregul. Oaze de lumina in deşertul imens al întunericului stelar. Atunci am înţeles cu adevărat visul ei, însă nu noi eram cei îndreptăţiţi să hotărâm viitorul umanităţii. Nu am lăsat-o să îşi continue utopicul plan, iar ea era conştientă că nu putem lupta unul împotriva celuilalt. Că ne-am fi consumat unul pe celălalt în cazul acela.



Am ales să plecăm amândoi în necunoscut, lăsând umanitatea să creasca singură. Si a crescut. A evoluat spre ceea ce s-a numit apoi Marea Explozie… A opta cădere a umanităţii… Al noualea iad... fiinta aceea... eu... nu am fi putut împiedica niciodată nimic.

Profile

Image Hosted by ImageShack.usImage Hosted by ImageShack.us


Image Hosted by ImageShack.usImage Hosted by ImageShack.us Image Hosted by ImageShack.us Image Hosted by ImageShack.usImage Hosted by ImageShack.usImage Hosted by ImageShack.usImage Hosted by ImageShack.us Image Hosted by ImageShack.us Image Hosted by ImageShack.us

o pOv3sT3

Ploua...strada e pustie.Era o noapte de toamna.Frunzele cadeau pe pamantul rece si ud.Deodata se aud niste pasi.Se aud...dar nu se vede nimic.Acei pasi duc pana in cimitir.Dintr-o data se aude un strigat!DAIANA!!!!!
-Pleaca!!
DAIANA!!!
-Nu vreau!!Nu ma poti obliga!! Nu vreau !!
DAIANA !!
-Lasama !!
-DAIANA !!Trezestete Daiana!!Intarzi la scoala!!Hai ca te asteapta Kelly!
-Ce??
-Misca!!
-Dar...era asa de...nu...a fost doar un vis??Nu se poate...
-Hey Daiana esti gata ?
-Akm akm...
(In drum spre scoala)
-A...ce ai patit?De ce stai asa de...
-Nik !Nu sa intamplat nimik : :
-Hai mai zi...doar sunt cea mai buna prietena a ta...inca imi mai ascunzi lucruri ??
-Nu..dar sincer nu e ceva important
-Daca tea adus in starea asta sigur e ceva important !
-Bine..uite ce e..am visat ca...
-Iar ?Oh...mai lasa asta..
-Dar sti foarte bine ca de la un timp visez lucruri ciudate si mai rau e ca..
-CA ?
-Nu tiam zis..nu am zis la nimeni..dar de la un timp tot ce am inceput sa visez sa adeverit !
-Ce ??Hai k ejti amuzanta...
-Nu glumesc :
-Tu vb serios ???
-DA...
-Deci ce ai visat ?
-Am visat k mergeam singura intr-o seara si..ploua..
-Si..
-Si...ma duceam intr-un...
-Hai mai nu ma mai tine in suspans !!
-Intr-un cimitir !!!!
-Poftim ??ce ???cum ?? e chiar absurd !!Tu intr-un cimitir ? Asta nu o sa se intample niciodata !
-Nu stiu...bine ar fi...
(Intr-o pauza)
-Deci...sa intamplat cv neobisnuit?
-Pai nu...nimik..
-Deci e bine..
-A...asta ar fi ceva neobisnuit?:
Pe poarta scoli intrase o fata..
-A...ce ?
-Fata aceea..
-Yachs...ce urat e imbracata..
-Mdeah..
-Toata in negru...Stai aici vin imediat.
Kelly se indreapta spre fata necunoscuta...
-Salut...
Nici un raspuns...fata o ignora..
-Am zis salut...
La fel..
-Hey fato !!Cu tine vb !
Fata se opreste.Kelly se sperie..avea o privire plina de ura..
-Ce vrei ??
-Nimik...a..cum te cheama ?
-Nicol..
-Si de ce te imbraci asa tia murit cineva :)
Toti de pe colidor incep sa rada..
-Hai zi...
Daiana vine si o ia pe Kelly...
-Ai innebunit ??
-Ce ai ma ??
-Tu nu ai vazut cum arata ??
-Cum ?
-Zici ca e satanista laso..Iti poate face probleme!!
-Da...cik o cheama Nicol...Mai bine ii zicem Sata:)
-Oh..sti ce mai bine o lasam in pace..
-Da cei cu ea ?E noua nu ?K nu am mai vazuto..
-Probabil...
(La cantina)
Daiana se aseaza la o masa singura pt ca Kelly a trebuit sa plece.Deodata Nicol se aseaza langa ea..
-Salut !zice Nicol
-A...salut..
-Deci...tu esti ?
-Daiana...
-Aha Auzi Daaiana...ma gandeam vrei sa ne intalnim diseara ca vreau sa te prezint unor prieteni.Am vazut ca esti o fata cool si..
-Sigur..pe la ce ora ?A...stai ce fel de prieteni ?
-Prieteni..
-La ce ora ?Unde ?
-Pai pe la 10 30 seara...aprope de cimitir
Daiana incremenise..
-Aproape de ce ??De ce la cimitir ?
-Pai asa e mai frumos si te astept la cimitir k ?
-Nu..sti ce laso blata...poate tu ejti o satanista si..
Daiana se ridica si vrea sa plece
-Fa ce vrei spune Nicol...dar viitorul tau depinde de asta..
-Viitorul meu ?Ce legatura are asta cu mine ?
-Astazi la ora 10 30 in cimitir..
-Dar..
-Daca vrei sa sti...vino...trebuie sati infrangi temerile..
-Dar nu mie teama...
-Simt asta...eu te astept stiu ca poti....
(Ora 10:00)
« Oh..ce sa fac ??Sa merg sa nu merg sa merg sa nu merg...Oh....o voi face...Stai putin...cimitir...visul...nu !!Daca se intampla ceva ??Pai...hm...asta e...vb ei !Trebuie sami inving temerile ! »
Daiana iesise din casa.Deodata incepuse sa ploua.Era la fel ca in visul ei.Ajunsa in cimitir auzi ceva.
-Stiam ca poti !
-Si acum ?
-Uite...
-Ce ?Ai zis ca ma prezinti prietenilor tai..
-Ei sunt..
-Cum ?Care ?
-Vezi...uite toate crucile astea...aici au murit multi oameni ei sunt prieteni mei..
-Nu...Nu !!
-Ce ?Nu poti sati infrunzi temerile ??
-Pleaca !
-Vino sai cunosti !DAIANA !!
- Nu vreau!!Nu ma poti obliga!! Nu vreau !!
-Degeaba fugi...nu rezolvi nimic!
-Lasama!!
(Acasa la Daiana)
-Aaaaaaaa...nu se poate ...exact ...ce am visat...
Fata sta un pic pe ganduri si isi aminteste..
-Am zis exact ce am spus si in vis....exact aceleasi cuvinte..Si oare la ce se referea Nicol cu prieteni eI ? Oare la ce..
Era trecut de ora 12…dar Daianei ii era frica sa se culce…”cine stie ce voi visa:( nu vreau sa se mai intample nimic rau”.Intr-un final a adormit fara sa vrea.Din pacate visase ceva groasnic.
(Dimineata)
Daiana se trezeste plangand
-Oh..nu se poate!Trebuie sa o sun pe Kally!
. . . .
-Mersi mult k mai trezit la ora asta!!Ce e asa de importat ca sa ma suni sa vin la ora asta la tine??E 6 dimineata!!Ce ai mai visat?..
-Stai jos. . . .
-Haide mai Daiana mereu visezi chesti ciudate si sti ca nu se intampla…a…foarte des:)
-Dar ultimul meu vis???
-A fost doar o coincidenta…deci zi ce ai visat
-Am visata ca…ca…..nu pot!!
-Zi k nu se intampla nimic!Trebuie sa zici cuiva!
-Am visat ca am murit!Si nu oricum…Ci aruncata de pe fostul cinema…
-Ce???Nu!E imposibil…nu se poate intampla asta!Trebuie sa facem ceva!Sa oprim!!
-Nu mai are rost…oh…nu credeam ca o sa se termine asa…dar sti cine ma va arunca?
-Cine?Nu!Numi zice ca….
-Nicol
-Mai da cine e fata aia??Ce are cu tine??De ce vrea sati fac arau??
-Crezi ca eu stiu?Tot ceea ce stiu este ca in seara asta se va intampla tot!Si e clar ce voi face!Nu o sa ma duc la scoala!
-Nu! Stai cum sa nu te duci??Daiana !!Dam tezele! Sti k nu poti lipsi!Hai k nu o sa ti se intample nimic..
-Hmmm…hai sa mergem
Pe colidorul scoli..
-Hey fricoaso!
-Nicol…ce vrei?
-Pai uite stiu ca am fost foarte rea cu tine ma gandeam sa ma revansez!
-Da..da..Si cum ai vrea sa faci asta?
-Hmm…am auzit ca iti plac filmele!Vrei sa mergem in seara asta la film?
Daiana isi aminteste visul.
-Nu ms..Nu trebuie sa faci asta!
-Eu o sa fiu acolo daca vrei sa vi…Eu vreau sa fac doar o fapta buna..La ora 21 te astept..
Era ora 20.Daiana o suna pe kelly.
-Vino imediat la mine!
-Ce??Dar ce crezi ca sunt eu??
-Vreau sa merg!
-Nu!! Sa nu faci asta!
-Pai ma gandeam ca o sa vi cu mine
-Doamne ai innebunit??
-Te rog…dam o tura sa vedem ce se intampla
Pana la urma fetele se intalnesc.Era ora 21.Fetele vad de la departare ca este mare aglomeratie la cinema si se intreb de ce…
-Hey ce se intampla acolo?
-Kelly tu vezi ce vad eu???Vezi cine e pe cinema??E Nicol!!Nicol!!
De sus se auzea!
„Daca vreti sa ma vedeti in viata atunci spuneti Daianei sa vina sus!”
-Daiana ai auzit??
-Da…si o sa merg
-Nu!Nu te duce!!Te rog daca visul tau se transforma in realitate??
-Daca asta se intampla nu uita ca esti cea mai tare prietena a mea….
-Nu!Daiana intoarcete!!Nu o fata
Daiana urca scarile cat poate ea de repede intru-un final ajunge sus!
-Ce vrei?Ce tiam facut eu?De ce vrei sa-mi faci rau??
-Hm…nu te credeam asa de curajoasa…
-Zi! Ce vrei de la mine?
-Ce vreau de la tine??Dupa cate miai facut!
-Eu?
-Tu!Vino aici!
-Nu te apropia de mine!Nu o sa las ce sa intamplat in vis!Nu o sa ma omori!Numi vei face rau!
Dupa o discutie aprinsa Daiana e neatenta si Nicol o impinge de pe bloc deci exact cum sa intamplat in vis.Dintr-o data se aude o bubuitura.
-Ce?Ce sa intamplat?Oh…a fost doar un vis...

:-??

!$tor!@ $c@rbo@$@ @ m@n3l3lor

Campania Anti-Manele
Meneaua a aparut prin anul 1994.Adeptii acestui cult se numesc manelisti/maneliste.
Acestia sunt raspanditi doar in Romania(ce bine).
Cand dau petreceri ei asculta numai menele.
Au calculatorul plin de manele si daca au mp3 player acesta este plin de manele.
Majoritatea manelistilor prezinta o inteligenta mai scazuta decat un om normal.
Barbatul are un tricou roz pe care scrie ,,gigolo'' iar femeia poarta nishte fuste mini si un maieu stramt suncile acesteia iesindu-i prin maieu.
Pasii pe care i-au urmat oamenii k sa devina manelishti:

Pasul 1
Alege-ti un nume de bastan(Elvis,Florin Fermecatoru',Englezu',Minune,Parizer etc.)

Pasul 2
Incultura generala obligatorie.

Pasul 3
IQ mai mic decat numarul de la pantofi.
Castigarea unui loc in categoria prosti,dar multzi.

Pasul 4
Posesie(sau achizitzionare pe parcurs) de limuzina,castel,faraoanca si boraci(puradei).

Pasul 5
Rude-n puscarie.

Pasul 6-Imaginea
Bijuteri-lant,ghiul si bratzara de aur-mai multe de jumatate din greutatea corporala;
Freza-doua partzi gel,o parte par;
Hainele-cat mai stralucitoare si de prost gust;
a)Camasa(alba sau neagra);
b)Pantaloni(preferabil negri);
c)Pantofi de lac;
d)Vesta,manta sau capa.

Pasul 7-Versuri
Vocabular obligatoriu:bani,dusmani
,tiagani,golani,femei,fetite,printesa,bautura,dolari.aur,parai,
lovele,milionari,Mercedes,celular,inima,suflet,Dumnezeu,viata,
valoare;
Interjectii:ooooooooof,aaaaaaaaaaaah,sha-la-la-la-la,
cica-laca-cichi-cha etc;
Sunt admise:
a)greseli gramaticale;
b)verbe-conjugare si acord;
c)substantive-plural la alegere;
d)greseli de tipul"la toti","lu' copilu' meu" si din seria
"ca sa"-as vrea ca sa te regasesc";
e)versuri albe;
f)rime cu acelasi cuvant;
g)metafore duse la extrem("floarea florilor","sugativa in por-
tofel" etc.)
h)cuvinte straine("bambina","ragazza" etc.)

Pasul 8-Subiecte
Iubirea:
a)relatiile:
1)cu mai multe femei;
2)reusite;
3)nereusite(parasire);
b)parasire:
1)pentru altul/alta(merge si homo);
2)pentru bani;
3)pentru ambele;
4)moarte;
Familia:
a)copiii;
b)nevasta;
c)fratele;
Banii:
a)detzinerea lor in cantitatzi exagerate;
b)risipa fereasca;
c)invidea celorlaltzi;
Lauda proprie;
a)bogatzie
b)bunastare;
c)performantze sexuale;
d)sex-appeal;
e)performantze muzicale.

Pasul 9
Melodia:
1.instrumente consacrate;
a)acordeon;
b)orga proasta;
c)instrument de suflat;
2.voce:
a)optzionala si/sau chinuita;
b)ecou;
c)accent obigatoriu;
d)rap inclus;
3.originalitatea facultativa.

Pasul 10
Vidioclip:
1.miscari necesare(pt. manelist):
a)stanga-dreapta(maxim doi pasi);
b)pocnire din degete;
c)zambet cuceritor;
2.15-20de fetitze superdotate,care sa-si agite de zor "echi-
pamentul" din dotare ;
3.decor prost;
4.lumini cat mai colorate;
5.cateva masini decapotabile,negre sau rosi,in care sa cante
barosanu'.
Zici k eshti rocker,dar tu esti manelist???Citeste mesajul de mai jos si vezi daca te simti..


Te crezi rocker? Porti tot felul de tricouri negre pe strada iar acasa stai in pijama roz?
Incepi sa vorbesti despre tot felul de trupe de care crezi ca cei din jur nu au auzit, iar tu de fapt ai pc-ul plin de manele?
Ajungi acasa obosit dupa o zi plina de "undercover" si iti pui o manea sa te relaxeze?
YampM6 sau Msgramp iti fac figuri? iti apare la status:
Gutza - banii mei?
Rad prietenii de tine iar tu gasesti tot felul de motive cum ca ar fi intrat cineva pe id-ul
tau?

!ng3r4sUl~~~| droOg4t|

bulinutze

Pasim pe un drum plin de dorinte, ravnind nebuneste la implinirea lor. Experienta, ne invata ca fericirea si placerea sunt iluzii, lasand loc suferintei, durerii reale....habar nu aveti voi....chiar credeti ca viata e roz?

Nimic nu poate fi atins. Totul este o iluzie care ne alimenteaza sentimentele. Disperarea este mai degraba o sursa a nebuniei noastre interioare care se simte libera si gata sa acapareze irealul, transformandu-l si transpunandu-l in real...

Ne lasam ruginiti de nocivitatea exteriorului si nici nu incercam sa cautam inoxuri specifice noua. Trebuie sa prinzi iluzia, sa o sufoci si ea se va transforma in realitate....dar numai daca-ti doresti asta ...si cati dintre noi ne dorim cu adevarat ceva?Spunem ca vrem....si voi va multumiti sa spuneti "sper"...e o prostie!!!Chiar credeti ca one day o sa va pice din cer?Terminati cu prostiile astea!!!Fericirea ne-o facem singur...cel putin incercam....voi credeti ca o s-o gasiti....eu va spun secretul meu....n-o s-o gasiti!!!De ce cred eu ca tot este doar un amalgam de iluzii?De ce insist pe "iluzii"?....Pt ca m-am saturat....

De cate ori te-ai oprit si ai privit cerul, dorindu-ti sa alergi spre acel albastru infinit?uite vezi....?eu asta vreau....vreau sa visez mov si sa ating infinitul....sa suflu in 1000 de papadii albastre si sa va transform si pe voi in spiridushi...voi credeti ca fericirea-i o masina...si alte prostii sau cum le mai zic eu.....stiti voi....Cuvinte mari… aparent contorsionate intr-un spatiul nedefinit, total lipsit de sens, dar care reflecta mai mult decat exact visul meu...Sa suflu cu praf de stele pe el ....si sa-l fac o parte din mica mea realitate nebuna? Exista totusi sansa sa-l acopar cu negru si sa-l trimit direct intr-un rai al culorilor absurde....un soi de capriciu acceptabil pe care, sunt convins, noaptea asta caniculara nu ar putea sa mi-l refuze. Nu stiu, poate ar fi totusi bine sa il las deocamdata intr-un colt al camerei, printre lumanari si amfore, macar sa-mi justifice consumul rapid de negru… atunci cand chiar voi avea nevoie sa-l folosesc in realitati mai… putin abstracte…

Ma simt acoperita de scame amare de durere si iluzii...Ma simt inundata de tristete si neputinta...si nu pot sa fac altceva decat sa zgarii nisipul cu mainile

Gandurile, trupul, noaptea… se imbina intr-un vartej ambiguu si delocalizat, care transalta pana si zbuciumul valurilor, intr-un plan secund, prin ploaie… undeva....

“Hey, stranger, la ce te gandesti?” aud ca prin vis si constientizez ca, pentru putina vreme, gandurile mele ratacesc haotic prin alte spatii si timpuri..“La nimic… Chiar la nimic…” si oricum pt tine toate asta nu conteaza...pt ca nu vei citi vreodata...

Viata mea se raporteaza din nou la o lume de cioburi si tacere...stau şi mă gândesc dacă prin vene-mi mai curge sânge sau tristeţe...oare ce culoare o avea tristeţea? Mă tot gândesc că e o ciudată combinaţie între culoarea marii..a ta ...zmeul nostru si ratiunea asta stupida...miroase a ploaie si a lumina rece de felinar si acum...dimineata...tu nu stii....

As vrea sa miroase mereu a cer instelat dar mi-ar fi frica doar de ziua in care stele n-ar mai straluci cu nuante de mov. As picta cerul asa cum il vrei tu... Tu mirosi a praf de stele...pastrez mirosul asta in batistuta albastra....pt ca tie iti place albastru....De ce iti place albastru?De ce ti'e frica de adevar?E o senzatie placuta cand realizezi ca nu trebuie sa ai mereu raspunsurile la tine. Mai bine le uiti acasa...le inventezi pe loc..chiar daca s-ar putea sa nu fie atat de sincere si cu miros de stele...Eu m-am saturat sa tot caut raspunsuri de care sunt convinsa ca sunt in buzunar ...acolo unde tin creta colorata si batistuta ta....mi-e frica sa caut:-??

In lumea mea se viseaza foarte mult…chiar daca nu veti intelege niciodata asta si traiti cu proasta impresia ca sunt nebuna....poate ca sunt...dar nu pt ca scriu chestiile astea....sunt 1000 de alte motive pt care voi aveti impresia ca am pitici pe creier...nu tu...tu desenzi cu mine:x...poate pt ca plang cand imi pierd cariocile, pt ca vreau sa stau cu fundul pe nisip si sa constriesc castele pt noi...pt ca vreau sa manac vata de zahar si pufarine colorate cand voi beti bere si stati la meci...pt ca vreau sa fac baloane de sapun din samponul lu' mum...pt ca am creta colorata si desenz pe asfalt ....pt ca sunt convinsa ca am puteri magice de powerpuff si sunt protejata lui buttercup..pt ca respir vise, AUD CULORI...pt ca vreau sa scriu scrisori pe care sa nu le trimit niciodata...pt ca fac multe poze pe care le uit prin sertare...pt ca vreau sa am marea mea...pt ca inca sper sa gasesc pudra de zahar pe Venus si Marte cum imi spunea bunicul cand nu vruiam sa adorm....pt ca VREAU SA RAMAN MEREU COPIL cand voi chiar credeti ca sunteti maturi....pe naiba!!pentru alte mii de motive..aud culori....simplu, dar profund....Eu raman si visez...

Am tot aberat pana acum cand de fapt the main ideea este ca nu vreau sa plec...DE CE tocmai acum simt mirosul ala de 15 ani, de plimbari prin parc si parculetul nostru...nicaieri nu-i ca aici....cand jucam shotron in fata blocului si nu aveam banca...stateam pe pietre improvizate, jucam football, fete filme si baieti....do u remember?phooaaaai ce gasca aveam si ce mandra sunt de noi(ana sper sa nu uiti de schimbul de pantaloni:D)!!!alunecam de 5454534354565 ori pe gheata iarna si ce daca, imi placea...ne jucam leapsha in ore si verde...bine si acum joc verde....danuta poate te prind!!!:D...orashul asta pastreaza mirosul bancii a doua de la perete...pauzele si soba noastra:))...temele la chimie pe care le copiam toti de la andra....toate astea au ramas pe holul liceului....si visele mele si frica din timpul orelor de istorie cu fostul prof....si cel mai tare dirig din lume si profa de medi.....am pierdut tot!!!Orasul asta pastreaza camera mea care s'a incapatanat sa raman aici in loc sa vina cu mine la Timisoara...unde am nevoie de ea....in camera mea iti vine sa scrii, sa citesti sau sa visezi...in ultimul an nu m-a vazut prea des dormind...dar tot prietena mea e chiar daca ma mai cearta Fluffy ca uit de el de cand postez in blogul asta cu un singur cititor.... In camera mea atarna vise de tavan si zboara muzica pe fereastra deschisa, miroase a bine si a liniste si usa se deschide doar pentru ca mama ma cheama la masa...Orasul asta e'al meu....si-al nostru si stiti ca voi sunteti cei care cu adevarat contati....o sa va iau la Tm sa visam impreuna ....va multumesc ca existati si ca de cele mai multe ori voi sunteti cei care-mi ascut culorile chiar daca eu refuz sa continui desenul asta prea trist....fara voi....nici o incercare de-a da o anumita forma de vis traita acum nu ar reusi.....voi stiti sa ma faceti sa visez....dar ne despartim....si tu, o sa fii mai departe de mine....si ultima noastra dorinta o sa ramana nestiuta si eu in incapacitatea de-a o face vre-oadata reala....tu chiar nu stii.....ai laf iu....

Va zic adio momentan si stiu ca orice ar fii....

Suntem o generaţie de invingatori, de visatori, de first-timers…de spiridusi de ciocolata alba cu urechi verzi care viseaza mov cu bulinute galbene...

Te-am Visat (aka Radio)

[In_Winter_by_winter_fairy_tale.jpg] [Teddy_sketch_by_vivelda.jpg]

Îngerii <<>>

…Ridic ceasca de ceai fierbinte. Aburii dulci imi imbujoreaza obrajii. Imi tremura privirea. Imi tremura mainile. Imi tremura sufletul...

Renunt la cuvintele alese cu grija din cutia mea cristal in care imi ascund temeinic si sufletul. Renunt la ideile complexe si la naivitatea mea de copil. Renunt si privesc in ansamblu. Gol si rece. Gand sec si direct. Renunt la lumea mea captusita cu dulceata amaruie a frunzelor uscate si iubire. Renunt pentru o clipa pentru a ma adresa…tie.

Si nu numai…

Din ce in ce mai des privesc in jur si sunt coplesita de chipurile acoperite de tristete. Timpul trece si oamenii se schimba. Lumea evolueaza. Insa involuam sentimental. E o balanta foarte dezechilibrata. Unii iubesc din toata fiinta, trup si suflet, dedicadu-se uneori celor din jur, iar altii se abandoneaza indiferentei si contemplarii propriei lor fericiri. Cei din urma, nu realizeaza raul (chiar si neintentionat) pe care il arunca in jurul lor. Aceasta indiferenta si acest egocentrism reprezinta elementele fatale ale lumii noastre. Uneori stau si contemplez incontinuu pentru a gasi un rost la a “merge mai departe” sau chiar la a “gandi frumos”. Desi gasesc destule aspecte care sa fie de ajutor, imi sare in cale acea zicala “stam bine cu teoria, dar e mai greu cu practica”. E greu…e greu sa zambesti cu adevarat cand ai sufletul trist, e greu sa pasesti cand simti greutatea intregului corp de o suta de ori mai mare decat ar trebui, si nu, nu e gravitatia de vina ci problemele si gandurile negre care ne apasa. E greu sa fii recunoscator pentru “lucurile marunte” din viata atunci cand acea esenta a fericirii s-a disipat. Rationalizam binele si totusi ne impiedicam de rau.

Si totusi ma aflu aici…

Incercand sa iti gasesc un motiv temeinic pentru a zambi si gandi frumos.

Te-am privit in tot acest timp cum iti inaltai aripile catre cerul senin. Pluteai cu o tandrete care ma coplesea cu bucurie si ma inspaimanta in acelasi timp. Esti strain de lumea mea, iar eu de a ta, insa durerea se simte la fel. Te-am privit iubind si pretuind fericirea. Am vazut mangaierea si speranta pe care le aduceai in sufletele celor dragi. Ti-am citit cuvintele pline de afectiune, si am privit dincolo de ele vazandu-ti frumusetea sufletului. Te-am privit cum intr-o seara ai cazut din zborul tau gratios lovit de un fulger. Te-am privit ingere, cum te-ai abandonat pamantului si ti-ai rupt aripile, iar rani adanci si-au facut adapost in sufletul si trupul tau. Am auzit lacrimile tale lovindu-se taios de pamantul rece. Te-am privit si pentru o clipa nu te-am recunoscut. Figura blanda era acoperita de o tristete sfasietoare si un fior de groaza m-a cuprins si inspaimantat cumplit…si ingerii plang…

Te privesc inca. Sunt o straina. Si imi esti strain. Insa tot caut acel chip bland pe care il purtai sfios si plin de tandrete. Ranile inca dor. Aripile sunt rupte. Dar speranta e inca vie.

Cutremura-ti fiinta cu un ultim spasm de durere si ridica-te. Dar nu te teme…Nu esti singur. Niciodata nu vei fi singur

A teddy bear sitting on a grave of a women called "Paula". I don't know her but based on her year of birth, I'm guessing that the teddy bear was a gif

Paula's teddy bear

marți, 23 decembrie 2008

Versuri "Horia Brenciu - feat Raluca - " Noapte de Craciun

Strazile in alb s-au imbracat
cerul este albastru si curat
in noaptea asta minunata
vin colindatorii pe la porti
sa-i primim cu daruri pentru toti
in noaptea asta minunata

nimeni nu e singur nu acum
nu in noaptea asta de Craciun
doar una pentru lumea toata
iarna mai aproape de povesti
visele aievea le traiesti
in noaptea asta minunata

ingerii cat vezi cantand in cor
poti vedea lumina in ochii lor
glasutri de copii se aud pe drum
cantec de Craciun

sarbatori cu bradul luminat
sarbatori cu sufletul curat
cu mari si oameni de zapada
iarna cu stelute mii si mii
clopotei si glasuri de copii
ne aduce-n dar Craciunul iara

Versuri "B U G Mafia feat Raluca - Poveste"

I. opreste`te o clipa
priveste`n jos spune`mi ce vezi
esti pe drumul pe care
chiar tzi`ai dorit sa`l urmezi
chiar duci o viatza fericita
lipsita de ispite
e chiar asa
hai sa`tzi zic cate ceva din viatza mea
nu am stiut ce`i aia
copilarie fericita
intr`o lume de cristal
eram un ciob de sticla
o aud si`acum p mama
tipand cu lacrimi in ochi
cand tata o batea
si nu se oprea deloc
"tata termina! destul, tata!
opreste`te
las`o`n pace!
nu vezi cum ii curge sangele?
gata mama, linisteste`te
totul va fi bine
sunt aici...promit sa am grija de tine"
nu ma`ntzelegetzi gresit
va iubesc la fel de mult
suntetzi parintzii mei
si m`atzi crescut cum atzi putut
la fel ca si pe fratzii mei: gaby si stelian
suntetzi familia mea
cel mai de pretz lucru
pe care`l am

...:::refren x2:::...
nu mai vreau s`aud cum plange sufletul tau...
ma doare...
stii ca ma doare...
cand te uitzi spre cer
acolo voi fi eu
aproape de tine mereu

II. eram la scoala
intr`o clasa primara
inceput de vara
cand i`am vazut pe`ai mei
venind sa ma scoata afara
"hai sa bem un suc" mi`au zis
"hai sa intram aici"
ma uitam si nu`ntzelegeam
de ce erau tristi
mama nu stia cum sa ma ia
sa nu`i citesc durerea
insa vocea`i tremura
si o trada privirea
"mami, gaby fratele tau mai mic
a fost lovit de o masina
este`n coma nu se stie
dac`o sa`si mai revina
mama termina
zi`mi ca nu`i adevarat
tata, zi`mi te rog
ca asa ceva nu s`a intamplat
am inceput sa plang
ce puteam face mai mult
decat sa sper ca va fi iar ca la inceput
doctorii nu`i mai dadeau nicio shansa
de supravietzuire insa a luptat
si`acum e mult mai bine
gaby, fratele meu esti totul pentru mine
chiar daca voi muri tot voi avea grija de tine

…:::Refren x2:::…

III. sunt intins pe spate cu ochii inchisi
si ma gandesc la prima fata
pe care`am fost blestemat
sa o iubesc…imi amintesc
a fost un joc patat de lacrimi si durere
mintea`mi spune sa tac
sufletul sa ma descarc imi cere
nu`i nicio placere
sa povestesc ce s`a`ntamplat
cum ai putut sa spui ca ma iubesti
dupa ce m`ai inselat?
nu intzeleg eu chiar credeam
ca tzii la mine
tzii minte cand am dat cu pumnu`n zid
ca sa nu dau in tine?
stateai in fatza mea, plangeai
ma implorai sa te iert
nici n`ai idee cat de greu
am depasit acel moment
dar am intalnit`o pe andreea
viatza mea s`a schimbat
printzeso te iubesc
chiar daca nu prea tzi`am aratat
pacat ca nu pot fi
ce tzi`ai dori
oricat m`as stradui
dar zi de zi facc tot ce pot
ca tu sa ma potzi iubi
voi incerca sa ma schimb
si fii atenta la mine
mai bine mor decat sa stiu
ca te voi pierde si pe tine

…::: Refren x2 :::…

IV. itzi aduci aminte, tata
de acea seara?
cand tu si mama v`atzi certat
de`abia venise in tzara
stiu c`am venit la tine nervos
si am inceput sa tzip cuprins de furie
fara sa`mi dau seam ate`am jignit
stiu c`ai suferit, tata,
si`mi pare foarte rau
n`ai lasat sa se vada
da stiu c`asa faci tu mereu
regret nespus de mult
ce s`a`ntamplat te rog sa ma iertzi
ma simt prea singur
intre blestematzii astia de peretzi
imi pare rau
c`aceste amintiri dureroase
au iesit la suprafatza
si nu vor sa imi dea pace
dac`as putea da timpul inapoi
as sterge tot cu un burete
dar nu pot si`acum
traiesc printe regrete
vezi aproapele pe punctul
de a fi ingropat
intins pe`o masa cu lumanari la cap
s`a terminat
si incepi sa te intrebi
pentru ce te mai zbatzi?
ca pan` la urma totzi sfarsim
langa o cruce ingropatzi

cam asta este ce`am avut de spus
iar tu daca ai simtzit ce am simtzit si eu
mergi maï departe…

…::: Refren x2 :::…

miercuri, 10 decembrie 2008

----

sâmbătă, 6 decembrie 2008

What child is this

What Child is this,
Who laid to rest
On Mary's lap is sleeping?
Whom angels greet with anthems sweet,
While shepherds watch are keeping
?
This, this is Christ the King,
Whom shepherds guard and angels sing:
Haste, haste to bring Him laud,
The babe, the Son of Mary!
Why lies He in such mean estate,
Where ox and ass are feeding?
Good Christian fear: for sinners here
The silent Word is pleading?
Nails, spear, shall pierce Him through,
The Cross be borne, for me, for you:

Hail, hail the Word made flesh,
The Babe, the Son of Mary!
So bring Him incense, gold and myrrh,
Come peasant, king, to won Him,
The King of kings salvation brings,
Let loving hearts enthrone Him.
Raise, raise the song on high,
The Virgin sings her lullaby:
Joy, joy for Christ is born,
The Babe, the Son of Mary!

Colinde - Jingle Bells o varianta mai :-??

Dashing through the snow
On a one-horse open sleigh
O'er the fields we go
Laughing all the way;
Bells on bobtail ring
Making spirits bright
What fun it is to ride and sing
A sleighing song tonight.

Jingle bells
Jingle bells
Jingle all the way!
O what fun it is to ride
In a one-horse open sleigh.

A day or two ago
I thought I'd take a ride
And soon Miss Fanny Bright
Was seated by my side;
The horse was lean and lank;
Misfortune seemed his lot;
He got into a drifted bank
And we got upshot.
Jingle Bells
Jingle Bells
Jingle all the way!
What fun it is to ride
In a one-horse open sleigh

A day or two ago
the story I must tell
I went out on the snow
And on my back I fell;
A gent was riding by
In a one-horse open sleigh
He laughed as there
I sprawling lie
But quickly drove away.
Jingle Bells
Jingle Bells
Jingle all the way!
What fun it is to ride
In a one-horse open sleigh

Now the ground is white
Go it while you're young
Take the girls tonight
And sing this sleighing song;
Just get a bobtailed bay
Two-forty as his speed
Hitch him to an open sleigh
And crack! You'll take the lead.
Jingle Bells
Jingle Bells
Jingle all the way!
What fun it is to ride
In a one-horse open sleigh

vineri, 5 decembrie 2008

Arsenium - Rumadai ;))

;))

[270412_a82c.jpg]

miercuri, 3 decembrie 2008

luni, 1 decembrie 2008

lucifer style..Jurnalul unui vampir cu plete de abis..

Stalking.jpgTotul a inceput pe trista data de 20 aprilie 1957 pe cand eram in toiul celui mai frumos concert al meu ... Am inceput cu o piesa scrisa de muzicianul romana George Enescu, publicul era entuziasmat si se ridicase in picioare batand frenetic din palme, numai o singura persoana ramasese pe scaunul ei si ma fixa insistent cu privirea, avea o privire de gheata, ma speria. Dupa concert aceeasi figura a venit la mine si mi'a zis ca el este Lucifer al 3lea din dinastia de diavoli si conducatori ai iadului Shao, una din cele mai cunoscute si temute dinastii , adauga el. Eu, cu sfiala mea de simplu pianist il intreb :
- Domnule Lucifer, ce doriti de la mine?
- Pai draga domnule vreau sa deveniti fantoma de la opera ... vechea fantoma a fost iertata de catre ...uhhum... CelAlCaruiNumeNuPoateFiiRostit... si a ajuns in imparatia Lui.
- Dar de ce m-ati ales tocmai pe mine un simplu pianist " netalentat"?
- Pentru ca tot regatul meu te'a ales le'a placut enorm recitalul tau, esti al 3lea pianist pe care il ascultam , tu esti cel mai bun dintre toti.
-DAr,dar ... nu vreau o astfel de soarta.
-Imi pare rau , dar daca vrei mai exista o sansa.
- spune te rog spune !!!
-Pai poti deveni un vampir cu plete de abis
- Da asta vreau , din tot deauna mi-am dorit sa fiu vampir.
-Vei fii iubitul meu , in infern nu sunt femei.
- Nu ma deranjeaza si asa arati superb.
- Iti multumesc, si tu arati foarte bine
- Te rog da-mi sarutul cel ce ma va transforma in vampir
- Sarutul meu este ceva special si etern e pur e pervers e devastator stoarce viata din tine picatura cu picatura si tu vei fi cel care il va gusta in intregime cu toate simturile.
Dupa ce spuse acestea isi aproprie gura de a mea ii puteam simti respiratia aducatoare de moarte era un viciu devenea un viciu pentru mine respiratia sa viciata era perfecta pentru mine isi atinse usor buzele de ale mele si incepu sa ma sarute mai pasional decat o facuse vre-o femeie vre-odata
-Te iubesc , am soptit eu printre muscaturile si picaturile de sudoare!
Nu mi-a raspuns , a continuat sarutul ce ma transforma ce ma face mai bun
Intr-un sfarsit totul se termina, fusese asa de bine, mai vroiam, il vroiam doar pentru mine, sa fie doar al meu sa ii simt goliciunea profana langa cea a corpului meu, il iubesc!!!!!
Devenise un drog , un drog mult mai puternic decat orice alt drog...Deja incepusem sa ma transform hainele se topeau pe mine ...deveneam mai puternic dar simteam cum sufletul imi moare cum spiritul ma paraseste si mi se daruieste viata eterna si profana alaturi de EL ...EL ce frumos este cat il iubesc...Se uita la mine de parca si el ma dorea si el ma vroia doar pentru sine si imi cerea sa ma transform mai repde sa imi pun o capa neagra si lunga pe mine sa mergem din opera in care aveam atatea amintiri sa le uit si sa ma gandesc doar la EL doar la NOI ... dupa ce mi se lungesc caninii el spune simplist:
-Gata!Ai terminat, acesta e noul tu.
ii raspund:
-Noul eu? ce nu as da sa ma pot vedea in splendoarea mea si sa vad cat de nou sunt.
-Rabdare, dragul meu o sa te vezi. Si ma saruta din nou de data asta nu avea respiratia atat de viciata sau poate chiar ma schimbasem intr'atat
-Hai sa mergem acasa,i'am spus,vreau sa vad noua casa.
- Bine haide urmeaza'ma ,fa exact ce fac eu,si cu doua pocnituri din degete disparu in noaptea cea friguroasa si misterioasa , poate prea misterioasa.Am facut si eu ca si el si am disparut. Intr-o clipita am ajuns intr-un loc mult mai cald mai putin misterios. Ce frumos era acolo... imi place imi spun in sinea mea ... e un loc minunat
pt ca vietnam si-a continuat o idee mai veche de prin februarie un blog cu statusuri e interesant ... il gasiti aici e un proiect cu care l-am sustinut de la inceput mrr ... ne mai auzim:D





ploaia

Te aşteptam. Cu ochii închişi, tăcut, aşteptam să vii.
Să îţi simt primul picur ca primul sărut pe creştet - lin, mătăsos, alunecând în jos pe tâmplă.
Şi apoi să mă las purtat de vânt pe străzile lucioase sub sărutările tale.


ploaia

Plouă

Atât de minunat plouă
De parcă plouă ca să spele oraşul
De oameni
Şi să aşterne peste case şi copaci şi parcuri
Un strat de cer.

(1999)


Am regăsit 2 poezii scrise acum 7 ani, poezii incipiente, deloc cizelate. Iată-le, oricum:

Cădeau adânci şi se topeau în tină
Frânturi lichide, parcă vii,
O infernală veşnică maşină
Ce tot zdrobea cu angrenaje mii
Pământul ce-l simţeam cum urlă
Când se destramă-n mii de părţi
Topindu-se în nesecata gârlă
Ce se adună-n mii de părţi.

Îmi zgârie geamul cu lacrimi mărunte
Şi zgârie-n mine cu unghii de fier
O ploaie eternă ce-n strigăte crunte
Îmi ucide fiinţa şi nu pot să zbier.
Te văd pe un mal cum răsufli pustie,
Aş vrea să te-ating, dar e totul un vis
Şi răcnetele urcă din mine o mie
Căutând în zadar spre amorul ucis.

Fara speranta…

Singur

e ziua-n care am inceput sa nu mai sper
si nu-mi doresc sa mai traiesc in niciun fel
voi deveni copilul linistit
ce isi as
teapta moartea fericit

aceasta viata tristea,grea
mi-a aratat cat poate fi de rea

nu va doresc a mea tristete
caci inima o sa va-nghete

Ce straniu sa te pierzi in ceatza


Ce straniu sa te pierzi in ceata
Singur ca un orfan
Nici un prieten nu-l vezi drept un rival

Draga mi-a fost lumea
Cand viata era a mea
Insa acuma s-a terminat

Fericirea a plecat
Si tristetea s-a infiintat
Amaraciunea n-a zburat
Ci in suflet mi-a invadat

Bezna ce ma cunoaste
De toate ma desparte
Iar lumina fericiri
Niciodata nu o voi mai cunoaste...

Ce straniu sa te pierzi in ceata
Viata e pierduta-n amaraciunea sufleteasca
Si-n pustietate
Ca-i numai a ta...

nu am stiut sa apreciez

Aceluia ce‑mpiedică nimicnicia
Să‑şi înfigă colţii albi,

Precum mistreţul lui Homer,
În fiinţele omeneşti,
Ca‑n vrejurile uscate,
Aceluia, doar lui,
Îi aduc jertfă această suferinţă

de ce nu?


Mormantul meu se naste acum
Voi dormi o vesnicie
Intr-o zi voi reinvia
Voi renaste ca pasarea Phoenix din propria-i cenusa

Atunci va veti teme de mine
Imi voi cere toate drepturile de nemuritor
Voi fii fara scrupule
Si veti platii pentru ce mi-ati facut.

Miracolul muzical nu este în sunete, ci dincolo de ele...

TOTUL sau NIMIC !





*** Am inteles ca un om poate avea totul , neavand nimic si...nimic , avand totul . ***M.Eminescu <<<"Totul sau nimic" este o sintagma ce bantuie discutiile de prin acest spatiu. initial pare o metafora care trimite cu gandul catre perfectionism, dar oare lipsa dorintei de compromis nu este oare preludiul nefericirii? "Totul" nu este idealul care trimite catre realul "mimic"?>>>

Demisionez din functia de (adult) !





Desi nu sunt, mi-ar placea sa raman copil…in suflet, fara rautate si cu duiosia pe care o au doar ei ... Sa nu uit sa ma bucur de orice lucru frumos, de lucrurile simple...Fie cat de mic, zambetul sa nu se stearga de pe buze si din inima . Sa pot ierta asa cum o fac ei ...usor si dezinteresat. Sa pot face lucruri care sa aduca lumina pe chipurile celor din jurul meu...Sa fiu adult si totusi...copil...







Avem timp









Asculta mai multe audio Muzica »

Vand amintiri

De fiecare data cand gandurile mele se indreapta catre acea perioada.. ma intristez . De ce ochii imi sunt inlacrimati de cate ori trec pe acea strada ?
Acolo…totul era atat de frumos , de viu colorat, totul era plin de viata : aerul proaspat si mirosul florilor din gradina din spatele casei , trilul pasarelelor ce-si faceau cuibul in pomii cocosati de vant si ploi , o liniste ce-ti mangaia sufletul. Acolo era casa bunicilor mei, casa unde am crescut, casa amintirilor mele .
Bunicul meu fusese invatator - veteran de razboi …Ma iubea foarte mult...Eram o nepotica tare rasfatata: tinuta pe genunchi imi citea din carti cu povesti . Cand se intampla sa-mi uit vreun caiet sau blocul de desen , stiam ca in recreatia mare el va fi dincolo de usa scolii . Zilnic ne plimbam prin parcul din apropierea casei , si... obosita de atata joaca , ma aducea acasa pe umeri . Bunicul si cand ma certa , tonul vocii lui era atat de bland...era un om tare bun...Imi aduc aminte de intrebarea de fiecare seara : * a mancat toata lumea ? * , toata lumea ..fiind desigur ..eu ).
Bunicii mei au fost niste oameni de la care am invatat atatea lucruri frumoase, cei care mi-au indrumat primii pasi in viata , m-au invatat sa apreciez lucrurile simple, ce e corectitudinea, respectul, demnitatea, ce inseamna sa fii OM .
Si totusi , cu toata dragostea cu care eram inconjurata , eram nerabdatoare sa vina sfarsitul de saptamana . Nimic din ceea ce mi se oferea nu-mi alina dorul de parintii mei . Imaginea in care eu stateam ascunsa dupa biblioteca plina cu carti, pentru a nu mi se vedea lacrimile de pe obraz , si de teama ca la intrebarea : de ce plangi ? nu as fi putut sa le raspund : nu , nu am facut nici o prostioara, plang pentru ca si sufletul imi plange...de dor...- acea imagine nu o pot uita niciodata.
Copil fiind, aveam sperante, vise, dorinte, idealuri ....Pe atunci credeam ca totul , totul este posibil . Dar , timpul mi-a dovedit de atatea ori ca realitatea e inselatoare . De fiecare data cand ma trezeam , asteptam. Ii asteptam pe ei…, si aceeasi dezamagire… Vocea sufletului meu de copil nu a avut forta sa se faca auzita . Nu am fost destul de puternica sa spun ca mi-e dor de EI.
Amintiri dintr-un timp indepartat , o parte din aceste amintiri doresc sa le vand , dar nu si visele mele , nu as mai fi EU fara ele...




Hanover street

AVEM TIMP

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem
timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa
sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i
pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp
sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta, murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca. Tot ce poti face
este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am
invatat ca oricat mi-ar pasa mie Altora s-ar putea sa nu le pese. Am
invatat ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde
poti sa o pierzi. Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE
ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa
te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca Ci cu ceea ce poti tu
sa faci Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor Ci
conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde S-ar
putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat Dar nu
am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la
distanta Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata Am invatat
ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu Nu inseamna ca nu te
iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este
un prieten Oricum te va rani din cand in cand Iar tu trebuie sa-l ierti
pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti
sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit .

Dansand de-a viata

Ascultand muzica sufletului meu...imi doresc sa dansez in ploaie, sub lumina lunii ...in ritm de castaniete. Imi doresc sa dansez in pasi de fericire , pe ringul vietii. Imi doresc sa dansez imbracata intr-o rochie alba de voal , sa valsez printre stele cazatoare , privindu-l in ochi pe EL , el... sufletul pereche ...
Oamenii sunt atat de frumosi cand danseaza ...

I remember



Imi aduc aminte de primul tau sarut .
Imi aduc aminte de prima atingere a ta .
Imi aduc aminte de zambetul tau .
Imi aduc aminte de privirea ta .
Imi aduc aminte de tot ce ne-a legat .
Imi aduc aminte de visele in care imi apareai .
Imi aduc aminte de cat de mult te iubeam .
Imi aduc aminte de cat de dor mi-era de tine .
Nu pot uita...sa nu-mi aduc aminte...

She's a butterfly






Să mor fluture


aş fi vrut să mă nasc fluture
să trăiesc într-o zi viaţa toată alături de tine
orice ai fi fost
copac, floare, cer, nor,
om, apă, culoare, pasăre, fluture...
aş vrea să îmi deschid aripile străvezii
şi să le închid în jurul tău
să mor zâmbindu-ţi
fluture
şi iubindu-te suflet
nu vreau să mor om
bolnav de dor de tine
departe de ceea ce însemni
tu nu vreau să mor
neîmplinindu-mi iubirea
mai bine să trăiesc o zi
să iubesc cât o viaţă
şi să mor
fluture!

Friendship* cu jumatate de norma


“A scoate prietenia din viata, e ca si cum am scoate soarele din lume.”Cicero




Daca filtram totul in viata , riscam sa pierdem esenta gustului original
.......................................sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt.
...............................................“Nu stim niciodata daca o prietenie se naste mai curand din contraste decat din asemanari…”...........................................................................................................................................................................................................

99


Friendster Comments


- Defineste-mi prezentul. - Acum. - E trecut.

Back to life



O zi este o eternitate in miniatura.(Ralph Waldo Emerson)
Orice viata chiar si de cateva minute are legi de urmat.(Jean Paul)
Nu anii di suficinn viata ta sunt cei care conteaza, ci viata din anii tai.(Abraham Lincoln)
Viata este arta de trage concluzii suficiente din premize insuficiente.(Samuel Butler)
Traieste ca si cum ai muri maine. Invata ca si cum ai trai vesnic. (Mahatma Gandhi)
Sunt doua feluri de a-ti trai viata... Unul - de a crede ca nu exista miracole. Altul - de a crede ca totul este un miracol. (Albert Einstein)
"Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte." (S. Kirkegaard)
"Oamenii se impart in doua categorii: cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca si cei care l-au gasit fara sa-l caute." (Cioran)
"Am inceput sa traiesc cand am inceput sa muncesc ca sa traiesc." (Georges Sand)
"Legile vietii sunt ascunse sub amanuntele actiunilor zilnice." (R.W.Emerson)
Dumnezeu a actionat cu intelepciune cand a plasat nasterea inaintea mortii. Altfel, ce-ar mai fi fost viata ? (Alphonse Allais)

1/2



De ce ne este atat de greu sa spunem : *te iubesc* si totusi avem curajul de a spune verde in fata : * nu mai simt nimic pt tine, nu te mai iubesc , cred ca e doar obisnuita, vreau sa punem capat aici, nu e vina mea , nici a ta, ci doar a noastra *?
Ce doare mai mult : cand esti tradat cu trupul sau cu sufletul ...?
De ce nu lasi ratiunea deoparte si nu te lasi purtat , cuprins de sentimente si simtiri .De ce ti-e frica ? Nu crezi ca devii egoist? Neiubind pe nimeni, incepi sa te iubesti pe tine.
Te multumesti cu soarele ce rasare cu mult inainte de a te trezi, diminetile ce uneori devin dupa amiezi, cu cafeaua calda, cu micul dejun cu multe calorii, cu laptopul de firma, mobilul cu gps, cu o cravata noua ,cu parfumul un pic cam scump...? Toate astea sunt doar mici accesorii ale vietii din care faci parte, fara ele poti trai, dar te-ai intrebat cum e viata fara iubire ? Nu, nu te-ai intrebat ...pentru ca ti-e teama de raspunsul pe care urmeaza sa-l dai .
Doar ai impresia ca esti un intreg , cand tu stai si-ti astepti jumatatea pentru a te intregi , altfel nu ai fi complet.
Care este jumatatea ? Cand stii ca ea este cealalta ’jumatatea a ta’ ?
Raspuns: ( 1/2+ 1/2 = 1) cand vei iubi acea jumatate mai mult decat propia-ti jumatate...