Te aşteptam. Cu ochii închişi, tăcut, aşteptam să vii.
Să îţi simt primul picur ca primul sărut pe creştet - lin, mătăsos, alunecând în jos pe tâmplă.
Şi apoi să mă las purtat de vânt pe străzile lucioase sub sărutările tale.
Plouă
Atât de minunat plouă
De parcă plouă ca să spele oraşul
De oameni
Şi să aşterne peste case şi copaci şi parcuri
Un strat de cer.
(1999)
Am regăsit 2 poezii scrise acum 7 ani, poezii incipiente, deloc cizelate. Iată-le, oricum:
Cădeau adânci şi se topeau în tină
Frânturi lichide, parcă vii,
O infernală veşnică maşină
Ce tot zdrobea cu angrenaje mii
Pământul ce-l simţeam cum urlă
Când se destramă-n mii de părţi
Topindu-se în nesecata gârlă
Ce se adună-n mii de părţi.
Îmi zgârie geamul cu lacrimi mărunte
Şi zgârie-n mine cu unghii de fier
O ploaie eternă ce-n strigăte crunte
Îmi ucide fiinţa şi nu pot să zbier.
Te văd pe un mal cum răsufli pustie,
Aş vrea să te-ating, dar e totul un vis
Şi răcnetele urcă din mine o mie
Căutând în zadar spre amorul ucis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu