luni, 2 februarie 2009

C-o-l-o-r-s

uite`ma...aici...in capatul lumii unde tot ce a avut un inceput isi gaseste finalul...privesc in jos ...ard de disperare...de suferinta...de dor si ura
Cum poti fi omorat de cei dragi ...eu stiu cel mai bine...m`au ucis cu ura ce o poarta in suflet ,cu indiferenta lor,si uite cum stau undeva sus pregatindu`mi moartea ...privesc a doua oara in jos si mii de sentimente dau navala in inima mea si retraiesc de mii de ori acele momente groaznice si tip...
...Ma doare sufletul ,ma doare mintea...ma doare fiecare picatura din sangele meu...vreau un final...vreau sa uit dar...nu ma lasa...nu ma lasa
Lupta se duce... in minte ceva imi zice ca daca sar in momentul asta o sa scap de tot ce nu imi place ,o sa scap de monstrul din mine ...in acelasi timp ii vad pe cei din jur cum imi plang moartea,si stiu ca nu merita astfel de suferinta simt ca nici nu meritasa mor,ca moartea va readuce acel negru din viata mea...si in acelasi timp imi e frica...frica de suferinta si chipurile zdrobite de durere a celor care tin la mine...frica de Dumnezeu,frica de tot,dar frica sa si mai traiesc
Dar durerea nu ma lasa ma inebuneste ,si vantul rece imi inteapa inima ca un fulger...
Auuu....in clipa urmatoare ridic capul spre cer si vad toate clipele placute...dar le simt ca si cumnu ar fi fost si sar........................simt cumcaderea mea ma elibereaza de suferinta ...si aerulimi apasa pieptul ,patrunde prin inima ...smulge toata durerea din ea ,si vad un punct care devine o pata,,apoi o umbra ,apoi niste aripi care parca vor sa ma prinda.
Nu mai simt nimic,nici suferinta,nici iubire...insa sufletul imi este acoperit de o urma de indoiala asupra mortii mele ...chiar suferinta mea nu avea un leac ?A meritat sa sar ?Si regretul devine mai insuportabil decat durerea din sufletul meu,da acum nimic nu se poate face ...sunt singura pierduta in intuneric si aripile care par sa ma prinda nu sunt decat o agonie in care ma prind...
Dar din fericire mea ma trezesc si tot ce s`a intamplat a fost doar in mintea mea,o lectie...ar fi ca pentru nimic in lume sa nu alegeri ca modalitate de a scapa de probleme ,de suferinta ...sinuciderea pentru ca moartea nu aduce decat suferinta in plus si sa pretuim viata asa cum este ea ,buna,rea,si sa nu uitam ca orice problema imposibil de rezolvat ,ea pe o parte este deja rezolvata ,chiar si imposibilul e posibil,si seferinta e la fel ca si fericirea trecatoare ,chiar daca ne marcheaza mai mult

Niciun comentariu: