sâmbătă, 7 februarie 2009

Vampirul

Ştii.. eu vreau să fiu ca tine.
N-o să mă crezi,
tu te urăşti pe tine, tu mă urăşti pe mine că eu te.., tu crezi că eşti o bestie păgână, nuu...
Tu eşti minunat,
lasă roaba ta smintită să-ţi spună că eşti m i n u n a t, aşa:
Cu mâinile reci de gheaţă ciopârţită într-un pahar de whisky scump ce-l beau dudui blonde scăldate in parfumuri de iasomii şi perversităţi de cabaret franţuzesc;
Cu ochii fosforescenţi de cameleon deghizat într-un sentiment bizar care în miez de noapte urlă ca un vârcolac la lună roşie şi flămândă;
Cu degete rătăcite de corabie înghiţită de apele unei furtuni otrăvitoare din tabloul pe care-l am în dormitorul meu, citeşte azi “dormitorul nostru”;
Cu buze imortalizate-ntr-o ninsoare de decembrie şi ceaţă în care felinare-le pulsându-ţi printre gene mi-au luminat întunericul din cutia ce-o port înăuntru pe post de suflet;
Cu părul în ţepi de mumificate schelete şi sechele ale unor amintiri de lună plină şi nopţi fierbinţi de nebănuite ritualuri, nespuse strigăte, nevăzute mâini;
Cu muşchiul tare şi dârz de lup cu canini şi incisivi înfipţi în balada căprioarei ce moare, azi nu-mi zvânt lacrimi pe obraz, fac doar testamente;
Dar ştii... eu sunt... vie
Da. Iubitul meu mort,
Sunt vie şi mă urăsc pentru viaţa care tribal, lung şi sacadat mi s-a crucificat în mădulare;
Sunt vie pe fiecare centimetru pătrat de carne suferindă şi viaţa mea cere disperat viaţă;
Cu mâinile mele calde desenez halucinaţia gri a zidului care ne desparte;
Cu ochii mei neastâmpăraţi îmbrac veşmântul complicelui înstrăinării;
Cu degetele travestite-n liane veninoase care se întind îndrăzneţe spre busturi dezvelite de carne fragedă crestez sângerând şi sfidător portretul tău;
Cu buzele mele roşii, păcătoase şi nesătule amazoane, pecetluiesc în taină trădarea;
Cu părul meu de foc edenic şi ispită mistuitoare reinventez păcatul din care muşc cu sete ca o Evă fără discernământ;
Cu muşchiul meu tânăr şi supus, întind strunele harpelor şi alăutelor care-mi cântă simfonia desfrâului;
Cu sufletul meu de cerşetoare imorală ma vând pe o patimă de azi cu pleoapele muiate-n promisiunea de mâine pe care n-o aştept, n-o sper, dar o visez iubite... te visez iubite... sunt vie iubite... eşti mort iubite.
Ştii... eu sunt ca tine.

Niciun comentariu: