joi, 16 octombrie 2008

Lumidee - So cool

Inainte sa incepi sa citesti - nu sunt convinsa ca vei si termina - vreau sa stii de ce am scris asta de fapt.. Mi s-a pus la un moment dat eticheta de “Persoana superficiala, care pune prea mult pret pe aparente si nu vede esentialul, pierzandu-se in detalii” … aici vine partea in care din 1-0, ajungem 1-1, desi am eticheta aia indispensabila pentru catalogul tau de oameni, pusa fara sa-mi acorzi intai prezumtia de nevinovatie, pentru ca oricum asta crezi si asa ma vezi.


De ce tii la o persoana cand stii ca poti gasi alta mai buna? N-am inteles niciodata de ce da, dar nici de ce nu. Oricum si mie mi se intampla. Esti doar.. cea mai buna optiunea e mea. Am cam trecut de etapa perfectionismului, dar intrebarea asta tot retorica e. Si daca a lua decizia corecta inseamna maturitate, atunci a lua decizia gresita ce inseamna? Imaturitate? Uneori nu pot si nu vreau sa tin la cineva, sa analizez obstacolele care se interpun, sa fac compromisuri. Daca e ceva e real si e prea greu, ma blochez pentru ca nu inteleg. Si mi-e cam frica sa inteleg.. pentru ca stiu ce urmeaza. Imi pun intrebari grele, complicate si, daca nu le gasesc raspunsul, incep sa imi pun la indoiala capacitatea de intelegere. E ciudat cum din lipsa de ocupatie ma chinui sa ma chinui.
Cred ca nu exista raspunsuri clare. Sunt doar intrebari existentiale, cu opinii care variaza in functie de vreme, iar oameni intorc totul in favoarea lor cand simt ca ating un punct mort. Si se schimba tocmai pentru ca exista argumente din plin pentru toti, si pentru toate. Asa se schimba tot ceea ce ar trebui sa dureze. Mult. Se degradeaza pana la 0. Cele mai importante lucruri au adesea cel mai sec sfarsit. Nu unul doar imaginat, si asta nu pentru ca realitatea ar bate imaginatia. Dar imaginatia nu trezeste sentimente, nu trezeste stari, nu naste conflicte si impacari. Doar realitatea o face… si daca totul ar fi trebuit sa tina pana la sfarsitul povestii, ar trebui sa se afle ca povestea e in continua evolutie. Ce te ajuta sa cresti, scade. Ce investeste in tine, pierde. Ce investesti in altceva, pierzi. E invers proportional.

Si chiar suntem speciali? Pentru cine? Daca teoria reincarnarii ar exista, nu ne-am reincarna la nesfarsit.. pana am face ceva atat de rau incat nu am mai fi doriti, si totusi ar ramane altii (suficient de multi) si exact la fel de egali.. ? Si chiar ma intreb daca pana la urma contez pentru cineva chiar asa de mult, fara o eticheta de genul “sigur, contezi pentru mine, pentru ca aia-aia-aia”. Stiu, sunt groaznic de egoista. Poate nici pentru mine nu conteaza cineva asaa de mult. Si cred uneori ca totul merge asa : treci printr-un tunel, o etapa stupida din viata ta, din care ai sa iesi matur. Chiar se intampla asta? Cine garanteaza ca dintr-o data te vei trezi ca ti-ai trait viata intr-o camera obscura si dintr-o data vei vedea lumina? De ce te porti ca si cum deodata chiar ai crede tot, ce faci, ce simti, ca si cum ai gasit vreun raspuns existential? Din moment ce atata timp totul a avut cu avantaje si dezavantaje, n-ai sa vezi brusc doar o latura a intamplarii.. Nu exista o limita, nu te vei trezi realizand un adevar si totul va fi perfect din acel moment. Pentru ca daca pana atunci a existat urma de indoiala, ea nu s-a evaporat, pentru ca mintea mea nu functioneaza dupa fenomene naturale.. cred cel putin.
..In fond toata lumea stie ca experienta_suxxx.
Si inca ceva. La ce te gandesti prima data cand cunosti o persoana noua, care a ajuns langa tine? Ca vine de la altcineva? Ca e acolo pentru ca a renuntat la altii, pentru ca au renuntat altii la ea? Pentru ca vrea altceva.. ce te face sa crezi ca n-ai sa dispari si tu de acolo in curand? Si ce cauti in viata ei perfect oranduita, cu familie, prieteni si alte persoane importante langa? Ce loc vei ocupa, si de ce crezi ca are nevoie de tine si ca ar vrea pe cineva nou, cand a cunoscut deja toate persoanele de care a avut vreodata nevoie .. ? Cum poti sa fi atat de sigur ca ai un loc langa? Si daca inainte de prima etichetare, in loc sa vizualizezi o imagine a intregii ei vietii pentru a intelege cine e “deep inside”, analizezi doar figura, expresia, tonul vocii si limbajul corpului, aparentele, atunci nu esti superficial? … Dar sunt doar 5 secunde .. in care n-ati timp sa intelegi pe deplin cine e, ca sa stii ce sa-i spui .. sunt 5 secunde pana iti formezi prima impresie, prima etichetare.. Asa castop doing that all the time ! (memo pentru..sine?)

Niciun comentariu: