Iar frig... Iar iz de toamna dar alte imagini ruleaza acum in mintea mea...iar vant, obraji rumeni, lacrimi in ochi si buze crapate, iar ceaiuri si cafele urmarind lenesul balans al pendulului... iar miros rece cu vuiet de trecut, iar imagini triste dar pline de farmec... iar departarea de vechile obiceiuri, iar frica de nou si necunoscut... iar romante puerile si vise de maretie, iar prinsi in plasa deziluziei si a dezamagirii... Mereu cautand ineditul, cadem prada propriilor capricii... mereu dorind sa ne departam, ajungem doar sa ne apropiem mai mult...
Macar credem...macar visam...
Visez la ziua in care ma voi simti mistuita de focul ce arde in mine, dar nu-mi va fi sete de apa sau de tine...imi va fi sete de albastru... nu ma intreba de ce... poate pe mine albastrul ma stinge... si totusi flacara va arde incet, fara vant sa o inteteasca, ea moare... visez sa fiu flacara si EL sa fie vant... si totusi sa nu ne intalnim niciodata... si existenta noastra efemera continua fara ca cineva sa bage de seama ca EL nu mai era si eu m-am stins... si cenusa se pierde in vazduh, la rascruci... am visat sa vad lumea... o vad... in toata splendoarea ei pe bratele celui ce m-a tinut in viata si care m-a ucis... si in continuare visez... si visez... inchid ochii si realitatea ma izbeste din plin... cu toata setea mea de albastru, acum totul e gri... Si eu si EL... continuam drumul... nu ne-am cunoscut niciodata, si nici nu ne vom cunoaste... m-a ucis in vis, l-am ucis in gand... suspin, lacrima, suras, mangaiere, apus ... iar mi-e sete de albastru...sau de tine? iar...si iar...si iar.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu