sâmbătă, 4 octombrie 2008

:P O suta de mii de cocalari

http://www.youtube.com/watch?v=6O3g_wIlo4U

M-am apucat sa citesc o carte. Multumesc, multumesc, nu-i nevoie sa ma felicitati...:">

E de Luigi Pirandello, se cheama Unul, Nici Unul si O Suta de Mii. Tipul (personajul principal) e traumatizat peste masura de faptul ca are nasul putin stramb, ca are un vartej in par si ca una din urechi e putin mai in afara decat cealalta. Trebuie sa recunosc, subiectul o fi el interesant din punct de vedere filosofic, dar eu sunt un om blazat care locuieste la periferia Bucurestiului. Ce respect sa mai am eu pentru personajul respectiv, cum sa ma identific eu cu el cand in fiecare zi de bara de care ma tin in autobuz mai sta agatzata cate o maimuta cu blugi dolce&gabanna de 10 ron, cu o catarama de 10 cm diametru si cap de mort in mijloc, cu parul slinos dar totusi dat cu gel, si in picioare cu pantofi gen ciocate peste sosetele albe? Drumul meu spre scoala/servici e un medicament impotriva low-self-esteem, asa ca nu va pot citi romanul, domnule Pirandello. Personajul dv se plange ca e un om cu defecte, iar eu traiesc intr-o lume plina de maimutze cu talente.

Niciun comentariu: