Aceste randuri sunt despre doi oameni care erau prieteni... o prietenie inceputa din nimic... nu e nevoie de motive sa inceapa o prietenie. Si poate cu un pic de sansa, prietenia lor putea sa continue si azi...
se iubeau, nu e loc de indoiala... au fost clipe cand ar fi dat viata unul pentru altul... momente de singuratate, trecute in doi la lumina lunii... ganduri spuse fara vorbe si, zau, nu era nevoie de cuvinte intre ei... se stiau unul pe altul si aveau mereu motive sa se intalneasca... au fost si momente mai triste. Le-au trecut in doi... iubirile unuia erau ale amandurora, regretele unuia erau si ale celuilalt. Se bucurau de lucruri marunte, cum fac copiii. Au petrecut cateva Sarbatori impreuna. Noptile nu puteau sa le desparta visele, tamplele lor frematau de aceleasi dorinte...
Au trecut peste ei cativa ani... i-au apropiat si i-au indepartat deopotriva... azi... cine ar putea spune de ce nu isi mai vorbesc? de ce au gasit motive sa taca? si de ce nu mai e loc in gandurile fiecaruia pentru un vechi prieten...
Poate inca se iubesc... si poate isi amintesc cu drag despre ei... si poate chiar intr-o zi isi vor strange iar mainile... pana atunci... pe curand, prietene... pe curand...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu