luni, 13 octombrie 2008

Ne e frica de moarte... oare?

Stateam si ma gandeam zilele astea cand vremea nu tine deloc cu noi, cam ce ne inspaimanta pe noi, pentru ca fugim dintr-o parte in alta fara sa ne mai pese parca de nimic... In ultimul timp am ajuns la concluzia ca timpul este din ce in ce mai scurt, ca incalzirea globala este sau nu un fenomen care ar trebui sa ne ingrijoreze, ca poluarea are un impact din ce in ce mai mare asupra mamei noastre Terra...
De ce dracu ne tot gandim noi la tot felul de lucruri cu impact atat de mare si incercam sa ne facem atatea planurie si de fapt sa nu actionam decat atunci cand ne ajunge cutitul la os? Este pueril ce facem noi ca si societate, atat timp cat nu reusim sa constientizam de fapt impactul actiunilor noastre asupra lucrurilor de langa noi... Ceea ce cred eu este ca nu stim sa avem grija de noi, de unde atata prezenta atata vointa pentru a salva planeta? Ati stat vreodata sa va ganditi cate lucruri rele ne facem noi insine, fara sa ne pese?
Daca acum 50 de ani bunicii nostrii munceau pe rupte fizic si au ajuns acum sa sufere din cauza asta, pentru ca organismul a rezistat doar in tinerete. Privind in urma, noi radem ca am scapat de mersul pe jos zeci de km pana la oras pentru a ne cumpara mancarea pentru urmatoarea luna sau saptamana. Acum nu mai plecam la cumparaturi daca nu avem la scara masina sau un taxi... Din ce in ce mai putin utilizam mijloacele de transport in comun, pentru ca suntem deranjati de aglomeratie, zicese, dar mai degraba eu zic ca am devenit prea comozi...
Suntem fericiti ca avem un job care nu ne solicita deloc fizic... ca plecam de acasa linistiti cu masina care ne asteapta cuminte ca in fiecare dimineata in fata blocului la 10-50 de metri de scara, ajungem la birou utilizand liftul, chiar daca lucram la etajul 1. Fericiti ne asezam pe scaun si nu ne ridicam de acolo decat atunci cand avem anumite nevoie sau vreo sedinta ne solicita sa ne mutam locatia... Seara suntem fericiti ca vom reface traseul de dimineata in sens invers, insa de data aceasta cu gandul la patul care ne asteapta acasa... Suntem happy, pentru ca am scapat poate astazi doar cu o simpla durere de cap sau poate una simpla de spate... e doar de la scaun... ne linistim usor in gand...
In comparatie cu bunicii nostri spunem ca suntem de sute de ori mai castigati ca nu vom avea probleme la batranete... ca nu ne chinuim ca ei... Poate o sa radeti, dar asta e versiunea frumoasa a povestii...
In spatele acestor lucruri simple se afla, altele neplacute... de ce oare? E simplu muncim psihic mai mult decat oricand si poate nu ne-am gandit vreo secunda, dar pe noi nu o sa ne lase in nici un caz fizicul, dar o sa ne lase ceea ce ne doare cel mai tare CAPUL... Si nu stiu sincer daca o sa mai ajungem “sanatosi” pana la 70 de ani la fel ca generatiile care au reusit sa iasa la pensie...Nu avem grija de noi, sa mancam cand trebuie, sa facem miscare constant si lista asta poate fi marita foarte mult... Si atunci cand mancam nu prea ne pasa ce mancam ... Cati dintre voi va uitati pe ambalajul produselor pe care le cumparati sa vedeti cu ce sunt facute? Parerea mea, nici 5% dintre consumatori nu fac lucrul asta. Ajungem sa descoperim la cateva luni de la aparitie o boala pe care am acumulat-o din aceasta neglijenta si numai atunci cand ajungem in spital, ne speriem si dam orice sa scapam de ceea ce e mai rau ... Poate doar asta ne mai sperie in momentul de fata... MOARTEA... doar cand suntem in prag de negociere cu ea si vedem ca din clipa in clipa pierdem teren...
Asta ar fi partea grea pe care ajungem la acel prag de negociere... Dar banii astia care ne iau mintile, din pacate ne mai duc in situatii in care negociem in cateva clipe... Oare va dati seama despre ce este vorba... ce lucruri ne iau vietile sa fel de repede ca mintile atunci cand decidem sa optam pentru o achizitie???
Nu cred, pentru ca noi consideram ca este normal ceea ce facem si cum actionam... pacat...


Niciun comentariu: