miercuri, 12 noiembrie 2008

bonbonika

Insidios,sub acoperirea fericirii,imi furi incet incet farame de suflet...
Nu ma pot convinge sa inchei totul,nu pot sa nu duc povestea pana la capat,condusa ca de obicei spre pieire de blestemul sperantei. M-ai facut prea slaba ca sa ma mai numesc "Eu",cea dintotdeauna,cea de dinainte de "Tu". Privesc cu resemnare ambalajul care a mai ramas din mine,stiind ca am decazut mult prea mult ca sa merit sa imi mai plang de mila. Nu pot face nimic,nu ma pot rupe de tine,de noi,de minciuna numita"Noi,impreuna...",nici macar nu te pot uri,ci continui sa ma scufund in dezonoarea penibila a iubirii. M-ai inecat in tot ceea ce am urat toata viata! Simt din nou nevoia de o autodistrugere mai mare decat aceasta pe care reprezinti tu. Vreau sa ma prabusesc mai adanc decat ma poti arunca tu. Vreau sa ma vezi mandra de cat de adancita sunt intr-un alt iad,vreau sa stiu ce simti in acel moment,pentru ca numai asa imi pot da seama daca exista si vreun strop de adevar in toata minciuna asta.. Vreau sa stii ca sunt acolo datorita tie si sa stiu daca iti pare rau vreun pic. Vreau sa stii ca exista si infernuri mai intunecate decat cel pe care il oferi tu. Si ca imi place acolo jos!! Asta trebuie neaparat sa stii! Ca prefer toti demonii in locul tau! Ca singurul motiv pentru care nu ma arunc intre ei este faptul ca nu am destula putere sa o fac! Vreau sa vii la inmormantarea mea si sa vezi toti demonii care imi vegheaza mormantul.Sa ii vezi doar tu.Si ei sa iti multumeasca pentru ca m-ai oferit lor,pentru ca fara tine,nu m-ar fi avut in veci!Intunericul meu ar fi fost altul decat al lor...
Si totusi pe tine nu te inteleg. De ce? Singura intrebare care ramane in finalul a tot...De ce dumnezeu?? De ce? Cat de ieftin te vinzi? Pentru ce anume sa distrugi in loc sa abandonezi pur si simplu? Daca mi-ai spune ceea ce vrei,poate ca blestemata asta de iubire m-ar face sa iti ofer in continuare,chiar daca "Noi" s-ar termina. Iti dau orice vrei. Doar sa inchei totul. Pentru ca eu nu pot,nu mai sunt in stare,nu o s mai fiu niciodata din cauza a ceea ce ai facut din mine! Apropo...cum e sa transformi o persoana intr-o jucarie? Cum e sa stii ca cineva e mereu acolo doar pentru tine,ca indiferent de ceea ce vei face,ea va ramane acolo?
Slava Intunericului ca inca mai salasluieste in mine si ca mi-a pastrat un fragment din vechea "Eu",datorita careia inca nu am murit si fizic...

Niciun comentariu: