miercuri, 12 noiembrie 2008

etern blestem


Vreau sa se termine totul...nu,nu acum neaparat...Vreau doar sa treaca mai repede timpul,sa se ajunga odata la momentul in care o sa se incheie povestea asta..Pentru ca de incheiat o sa se incheie sigur! Si nu "cand moartea ne va desparti",asta e clar! Vreau sa vad finalul,sa iti spun ca tot ce am facut,am facut pentru tine,ca daca ar fi fost vorba doar de mine putin mi-ar fi pasat;ca nu regret toate lacrimile pe care le-ai adus in sufletul meu,ca nu blestem durerea pe care mi-ai provocat-o;ca iti multumesc pentru fericirea daruita,indiferent ca s-a bazat pe un castel de iluzii,ca ti-am dat tot ceea ce am avut de dat,ca inca as face-o daca mi-ai cere-o. Apoi sa dispar...nu o sa te rog,nu o sa reapar mereu implorandu-te sau incercand sa te influentez,ci doar in cazul in care te-as putea ajuta cu ceva. Desi chiar si atunci as prefera sa iti ofer ajutorul stand ascunsa,fara ca tu sa stii ca sunt langa tine.

Nu ti-am spus niciodata ca vreau sau ca o sa fim mereu impreuna si nici nu mi-as dori sa aud asta de la tine pentru ca prefer sa traiesc asteptand finalul prevazut decat intr-o naiva minciuna,distructiva in momentul spulberarii ei. Nu vreau mai multa speranta decat am si asa,pentru ca sunt indeajuns de ruinata psihic incat sa nu rezist la o presiune si mai mare atunci cand va sosi clipa. Cred ca sunt curioasa. Curioasa sa vad motivul definitiv,curioasa sa vad cu cat voi suferi mai mult decat acum,curioasa sa vad cum ma voi simti plecand,eliberata de tine,dar si de fericire..Curioasa sa cunosc moartea definitiva a sufletului.Acum sunt in procesul mortii dar evident,sfarsitul acestuia ma intriga. In ciuda enormei dorinte de a trai basmul clasic,in care totul se termina cu bine,raman constienta ca nu se poate,ca nu va fi asa. Nu stiu de ce stiu asta..Stiu doar ca nu depinde de mine,de noi,ci de forta destinului probabil. Poate ca as putea rezista la nesfarsit povestilor paralele pe care le dezvolti tu permanent. Poate. Poate totul ar fi asa cum imi doresc. Poate nu s-ar intampla nimic din ceea ce imi determina teama aceasta continua...Dar chiar si asa,stiu k va exista un moment in care totul se va rupe deodata. Si te voi iubi mereu,oricat de departe vom fi,oricat timp va trece,oricata durere mi-ar aduce asta,oricat as lupta cu sentimentele,cu mine...

Nu pot impiedica iluzii ale unei fericiri vesnice sa nu imi apara permanent in minte. Iluzii,speranta,vise...BLESTEM IUBIREA INTRU VESNICIE!

Niciun comentariu: