miercuri, 12 noiembrie 2008

imperiu

Sar peste fiorii albi,intind mainile si ating oglinzile.imagini deformate..sangele picura din viata.e noaptea Walpurgiei.azi moartea traieste.din morminte palpita suflarea vietii..sicriele devin leaganele existentei.nimic nu mai doare.cosciugele se deschid.doar vantul alearga tipand dupa salvare..frumusetea a crescut din uratenie.din ei.mortii.s-au trezit.intind mainile si prind vantul.il rup,dar el fuge si mai tare.nu poate pleca d akolo.e vantul mortii.se invarte in cerc si peste tot se loveste d ei.si el e singur..luna a murit si ea.si din viata s-a scurs tot sangele!acum iadul e sus si raiul nu mai e deloc..moartea isi serbeaza aniversarea vesniciei.mortii urca p rand,d la ultimii pana la cei din centrul pamantului.urca,urca si ce a mai ramas din pamant se acopera doar cu moarte.si vantul tipa!lumea miroase a dantela veche.iluzia lumii c a fost,a perfectiunii,a vietii se rupe k un pergament vechi.fiori se ascund in aer.aripi negre fara ingeri slavesc moartea.lovesc ultimele picaturi d viata.o frunza care a ramas verde si agatata d o creanga e tarata p pamantul putrezit,uscata si transformata in mucegai.aerul duhneste a sange murdar.apele negre-verzui se inchina mortii,secate d sensul ce-l aveau odata.praful intunericului se oglindeste in ele.si vantul tipa.portile cerului s-au spart demult.otrava pustietatii a cuprins totul.groaza se taraste printre serpi veninosi.paianjeni se nasc din stelele stinse.ochi ucigasi stralucesc in noapte.un freamat nelinistit se aude:a murit Speranta.si vantul nu mai tipa!a ramas doar moartea..

Niciun comentariu: