luni, 10 noiembrie 2008

Ma pierd in ganduri. Ma pierd cu totul câteodata si uit de tot ce ma inconjoara. De tot ce imi repugna. Incerc sa scap de realitate si ma pierd in lasitate. Linistea ma inconjoara. Una prevestitoare de rele. Pentru ca in orice liniste vuieste sunetul unui sâmbure de furtuna..Oare mâine ce tornada imi va mai lua sufletul? Ce ploi torentiale imi vor biciui gândurile sau ce avalansa de cuvinte imi va aduce un gust amar pe cerul gurii?…

Ordinul Tacerii. Vorbeai de el, deunazi. Ar trebui sa-l incepem. O tacere asemanatoare linistii mele. Mi-e si frica sa ma gândesc la ceea ce ne va astepta când vom deschide gura..

Pana atunci ma pierd in sticla de vin. Uite, un strop sangeriu, se prelinge pe pahar. Incet, ca si speranta de a ma regasi vreodata. Intrebarea este, dupa alt pahar, daca m-am gasit pana acum. Oare stiu cine sunt eu? Se spune ca fiecare om este o versiune al unui cantec. Si cand te gandesti ca multi dintre noi traiesc o viata fara sa-si spuna cantecul si pleaca cu el in mormant… Al meu o fi cu versuri sau doar spasmele melodioase ale corzilor unei chitari? Incerc sa fredonez bucati din mine, sa ma regasesc pe acorduri de instrumente. Ce trist suna harpa, si mai ales, nu se aude….

Un comentariu:

Anonim spunea...

sterge acestaa postare. imi apartine in totalitate. Iar tu ai incalcat drepturile de autor. ai 24 de ore. Sau discutam altfel.
http://monoloage.wordpress.com/2007/07/23/ganduri-razlete/