joi, 28 august 2008

Avionul de aur...nu ma mai duce spre tine...

Plec...as vrea sa plec nu decat o zi sau 2...poate ca o sa fac si asta one day.....
Ideea e ca o sa fiu departe de blog....poate imi va fii mai bine...poate dan avea dreptate...sau spiridushul roz.....nu stiu daca toata chestia asta ma ajuta cu ceva....cert e ca atat timp cat sunt aici nu ma pot abtine sa nu scriu.....am 1000 de ganduri care vin, pleaca, nu stiu ce sa scriu prima data....acum aleg sa tac.....cel putin azi simt oboseala profund si prefer sa pun punct cat mai devreme....poate e mai bine asa.....nu pot sa creez, ci doar… consemnez. Pana la urma, insa, as fragmenta la nesfarsit clipele astea, iubirea cu viata de fluture, mi-as face un insectar din amintiri, macar de dragul de'a fi sigura ca le'am trait cu adevarat. E ca si cum: orice se poate sfarsi oricand…de fapt, asa este sigur… Nu mi'e usor sa'mi daruiesc si cioburile ramase din suflet, sa ma daruiesc intreaga, cu ochii inchisi…nu mi'e usor sa ma pierd… fara sa ma gandesc ca… si maine e o zi. Fara sa ma gandesc ca s'a inventat, din pacate, verbul"trebuie", si insasi notiunea de timp. Ar trebui sa-mi cer iertare ca prind curaj sa'mi întind din nou aripile?Ca visez iar…?Conteaza ca e acelasi vis sau altul?Macar visez…

Nu pot, nu pot sa scriu fara sa ma gandesc cat de absurde sunt toate astea, toate tacerile noastre… toate incercarile mele…. indiferenta ta autoimpusa… detasarea subtila de tot ce ar putea insemna ideal. Nu pot sa scriu… ar insemna sa recunosc a mia oara ca m’am prins intr-un joc care ma depaseste, evident - dar uite ca scriu, pentru ca nu pot sa nu scriu - iata o alta contradictie absolut absurda…pana la urma… totul se rezuma la un joc de cuvinte. Aberez. Iar…


Fetitza isi traieste lucid dezamagirea, poate mai constient decat mi’as fii imaginat.E pacat de toamna asta…. ne invartim doar în cercuri si ploi imaginare… si realizam in final ca totul e la intamplare,steam of consciousness...stream of life... un mare hazard al idealurile noastre strivite sub pantofi si fosnet de frunze inca necoapte....parfum ademenitor imbracand cuvinte false, minciuni vandute noua insine ca sa ce… ca sa ne fie mai usor?!Oare chiar incapatanarea asta are un sens?Eu stiu….amintirea nu moare…

Trebuie sa ma duc si la o stupida de nunta.....eu ma simt groaznic si ei au chef de nunta!!!Habar nu au ce este iubirea.....uite ascult Alexandrina Hristov~Avionul de aur…”fericirea nu doare/vantul vietii ne’a adus fericirea”…si noi ce am facut cu ea?Eu ce am facut?Zbor spre visul meu…..dar avionul de aur ma indeparteaza de el….

In fine….am aberat destul ….am zis ca pun punct mai devreme…asa sa fie…poate peste 2 zile spiridushii viseaza alt zbor…pana atunci....buna dimineata, ca'n fiecare zi, ca'n orice alta zi...


P.S.: „Fa ce vrei din mine, in afara de a ma uita(Mircea Eliade – Jurnalul Portughez)...lipsesc 2 zile...

Niciun comentariu: