vineri, 29 august 2008

Iubire, bibelou de porţelan

sa-uzi-bibeloul-si-sa-te-astepti-sa-creasca.jpg

Nu pică nimic bun dacă ai surogate de dragoste, ieftine şi diluate, dar nu e bine nici să te mumifici, aşteptând perechea perfectă, fiinţa din vis sau cea aparent reală cu trupologie te-le-gen-ică. Iubirea idealistică est possible doar între protagonişti de la Holly-Wood (copii ai ciocănitorii Woody). Apropos, e toposul favorizator psihiatrilor, detectivilor şi avocaţilor. Actorii rostesc bla-bla-uri şi mari tam-tam-uri, dar îşi schimbă soţii, soţiile ca şosetele. Majoritatea story-urilor de iubire, sunt comerciale, previzibile, pigiste, orientate către hintălăi visători, prostii contestate şi blamate de gânditorii critici, profunzi, mâncăcioşi de realitate.

Multe au rămas necăsătorite, cu fardul putregăit şi fondul arid, cu mâna pe mobilul preistoric si cu proteza lângă mirc. Celelalte nu pot dormi nopţi întregi, dând mâna depresiilor, nu mai pot învăţa şi se împotmolesc să mai iubească. Nu mai aşteptaţi pe Făt-Frumos, pe prinţul din film, pe actorul superb în toate domeniile, sau fot-bal-istul popular. N-o mai aşteptaţi pe Barbie, pe Miss 2008.

Calderon a scris o piesă de teatru celebră pe tematica ancestrală “la vida es sueno”, când, faptico, realitatea e crudă. O mulţime de oameni creează o paralelă realităţii, prezentului. Fetele vor un Don Juan, în loc de Don Ciocan. Lăsaţi-i pe Hyperion şi pe Zburătorul. Coborâţi-vă din dudul prestigiului, perfecţiunii, falsităţii exacerbate.

O mulţime de filme categorisite drept love-story sunt doar vise miraculoase, care duc la divorţuri, dezamăgiri, despărţiri şi disperări, deoarece, când vă duceţi la film, îl vedeţi pe prinţul care-i cumpără o stea de pe cer şi îl compari cu prietenul tău, care nu ţi-a cumpărat nici pop-corn măcar. Te uiţi la bruta îmbrăcată şic, care îi cumpără iubitei o grădină de trandafiri, pe când prietenul tău ţi-a adus doar un ghiocel, şi ăla ofilit. Cel din film parcă miroase frumos de pe ecran, dar iubitul tău miroase a lipici, pentru că lucrează ca să te poate duce la film.

Realizezi că prietenul tău nu e prea bine făcut. Realizezi că prietena ta e puţin mai grasă ca cea din film, că are riduri, coşuri şi părticele de epidermă de culoare albicioasă prin toată coafura ei. Este cauza pentru care o mulţime se despart, spun studiile psihologice.
Inelul oferit nu va face nici o minune gen
Captain Planet. Majoritatatea îşi creează un film mental, dar viaţa bate filmul.

Deşteptarea din vis este dureroasă, dar e importantă.

Post Scriptum: Băieţi, duceţi fetele la filme de groază, să poată spune: ,, ce mă bucur că eşti lângă mine”. Nu le mai duceţi la love-story-uri.

Niciun comentariu: