vineri, 29 august 2008

rendez-vous cu tn insuti

Totul începe în decoraţiuni de inocenţă, când începi să-ţi recunoşti propriile reflecţii. Încă nu împliniseşi 2 ani, dar te spălai pe dinţi urcat cu picioarele pe cutia cu rufe şifonate, când realizaşi dintr-o dată că acea fărâmă pufoasă care radiază în oglindă eşti tu.

Mititeii - să nu faceţi cumva conexiune cu grătarele - nu au capacitatea conştiintei de sine. Undeva după douăzeci şi cinci de luni, ei devin conştienţi de propriile gânduri, emoţii şi senzaţii. Primul şoc al auto-recunoaşterii timbrează începutul unei căutări continue după adevăratul sine şi după afecte, atitudini, acţiuni acordate cu acel eu, purtând eticheta de autenticitate.

Adolescenţii şi douăzeci-şi-ceva-anişti încearcă prietenii, mode, bulluri roz, locaţii noi, căutând ceva-ul oglindit şi conştientizând ce nu se identifică cu sinele lor.

Operaţiile cosmetice, medicamentele psihonustiucum şi alte produse produc mutaţii dorinţei de autenticitate. Hi5odată, para-blogurile, facebook-ul, ringo-ul poartă de multe ori izul pufăit de identităţi visate şi ireale. Steroizii, stimulatoarele şi dopingurile vrăjesc performanţele atletice. Memoriile fabricate devin best-sellere. Întâlnirile rapide reduc sinceritatea.

Printre harababurile de imitatii, coceanul sinelui se strofoacă a se revendica.

Autenticitatea are de-a face cu operaţia curajoasă şi nestingherită a miezului sincer şi real al sinelui.

Mulţi nu sunt autentici datorită lasităţii, incomodităţii raţionale şi a fricii de critică.

E dureros să te vezi şi să recunoşti cine eşti. E tensionant să ne definim, redefinim sensul de noi înşine împotriva paravanei de conformism, umbrelelor de superficialism şi a paletelor de exhibiţionism.

Niciun comentariu: