joi, 28 august 2008

Fetita se hotaraste sa moara...

Din cand in cand trebuie sa iti iei bagajele si sa pleci. Dar se intampla sa pleci si fara bagaje… sa pleci si sa lasi totul in urma....pentru ca pe drumul ce ai ales sa il faci nu mai ai nevoie de acele bagaje. E un drum nou, intunecat, necunoscut, despre care credeai ca nici nu exista... si ai plecat, lasand in urma cuiva chiar si ultimul cuvant....fara adio....ci poate un la revedere utopic pentru care nici stelele nu stralucesc...am ales sa plec...si desi acele bagaje exista....prefer sa le las aici...cu voi...fara voi, fara tine...nu stiu exact ce incerc sa fac...poate sa ma autodepasesc...sa-mi depasesc limita asta numita TU...poate pot...poate nu...poate.....acelasi poate pe care il bag in bagaj...

Parca sunt inchisa in cercul asta al meu care incepe cu vreau si se termina cu vreau si sunt incapabila sa trec peste si sa pot sa mai zic altceva.... ceva care ar trebui sa simt si sa stiu ca vreau sa fie spus..as vrea sa zic exact ce este nevoie exact la momentul in care este nevoie...Ma invart in cercul meu gol, dar nu in cerc, ci haotic.....pe traiectorii schimbatoare ca vremea..azi vin, ma duc pana la coltul din stanga si trag cu ochiul pe gaura cercului sa vad ce pot sa vad..e oare lumea patrata in afara lui? De ce imi spui ca am trei dimensiuni iar cercul doar doua? Taci, nu ma cunosti! Acum cresc spre sfera....acum ma rostogolesc..... acum ajung..asteapta-ma!

Uf copileee...fetita mica ....de ce nu dormi?

[De ce nu putea sa doarma? Ii rasunau in cap melodii intr-o limba invata demult... Citise mult in ultimul timp, acum stia de ce totul dureaza prea putin si stia sa doarma doar cat sa poata sa stea treaza..... visele de ziua fumegau undeva in departare, acum se intorsese la visuri..... fugea pe coridoare necunoscute si se ascundea de oamenii rai..... Himeric se zarea un carusel din lemn rosu ce o chema sa ii dea doza de absurd din vis. Nimic nu mai era cum era, iar mirosul de ziar pe care nu il cumpara niciodata ii amintea de un disc demult agatat pe perete. Privea in jur si inventaria petele de personalitate din camera ei: o stea pe un perete , un glob pe jos, o oglinda pe alt perete, televizorul inchis, praful de pe dulap,fluffy goffy suparat, cartile din pat, ea in pat. Ea era cea mai mare pata. A incercat sa o scoata, dar se impregnase in camera si refuza sa paraseasca scena.....pentru ca oricum dupa ce cortinele cad, povestea continua....De ce nu ii tac privirile?De ce nu i se demobilizeaza sunetele?De ce ii nu adorm miscarile? Roboteste scriptul spre un final nestiut nici macar de scenarist..Dar ea repata, repeta..poate la urmatoare urcare pe scena nu va mai avea un monolog de interpretat..."de ce?"Isi canta tacerea in arcus de vioara rece si nimic nu pare a-i agita lacrimile.....ieri, s-a golit de lacrimi... Era doar o fetita de 5 ani cu 15 griji in plus..ii placea sa se invarta....in cercuri....ba nu....in cercul ei cu traiectorii haotice inegale si interminabile...ce este acum? Este un copil ce calca iarba trecand mai departe chiar daca o doare, ce a terminat toate visele si sta noaptea sub luna,captandu-i misterul si culoarea...este un copil caruia ii e rau si care nu face bine si isi strange inima in palma pulsand si asteptand explozia..de stele..acum doar sta in umbra si asteapta iar, somnul. Raul dinainte de lovirea genelor intre ele e cel mai greu si uita sa isi spuna "noapte buna".. Nu poate sa doarma...

Furase o ora lui Hypnos iar pedeapsta "deusiana" era pendularea intre real si ireal. Citea "Veronica se hotaraste sa moara" si simtea altceva. Inca ii rasunau in cap melodiile....care melodii?Stii tu....lasa....

O privesc....privesc....si da....este momentul asta fatidic:eu cu mine!Momentul in care ma intalnesc eu cu eu!]

Fetita canta

colora

desena

uita?
incerca

nu putea...

[E dimineata iar...intoarce ultima pagina a ultimei carti...."Fetita se hotaraste sa moara"...]

Niciun comentariu: