joi, 28 august 2008

A fost odata....

A fost odata ca niciodata... cate povesti nu incep asa. De cate ori nu mi-am imaginat in timp ce devoram carte dupa carte cum arata lumea povestilor. Totul a inceput cu o idee,cu un gand...cum ar fi daca.. Si uite ca a fost. Dupa un an, dar ce conteaza...copilul din mine e fericit....citeste.In vara asta a zambit la fiecare pagina , poate a plans la fiecare rand. A fugit de pe un "land" pe altul,trecand de la fantezie la aventura,de la aventura la descoperire si de la descoperire la groaza si apoi iar in lumea luminilor si formelor abstracte. A plouat,a nins, a batut vantul,i-au lacrimat ochii,a ras,a tipat,a tremurat,a sarit,s-a invartit. Senzatii,temeri,bucurii,minuni......vise, poate pierdute.....totul e scris! Nimic nu poate cuprinde paleta de emotii si nimic nu poate descrie curcubeul de imagini. Ramane doar gustul,mai intens,mai aproape si mai departe in acelasi timp decat orice...... Am luat copilul de mana si l-am urcat in trenul spre lumea reala de care ma despart doar 400 de km....si inca traiesc euforia si o voi trai pana la adanci batraneti....ele imi dau asta....hai sa alergam prin carti....ne regasim!


...Hai sa ne reintalnim printre cartile scrise de mainile altor oameni tristi care isi cautau sufletele si sa amprentam locul..sa gravam in memorie cand s-a rupt limita neputintei si ne-a lasat sa spunem ce vrem...

..Hai sa nu mai fim pietre ce cad pe traiectorii bine stabilite,sa cadem in sus..sa vedem ingerii care se ascund dupa lemnul usilor trantite in nas..sa cojim cuvantul de crusta, sa gustam fructul si sa ne imbatam cu aroma lui...sa incercam sa nu mai fim perfecti pentru cei din jur si sa fim noi sa fim pentru noi asa cum ne-am nascut,speriati,tipand la lume,gesticuland haotic doar pentru ca asa simtim..sa topim materialul si sa cautam esenta suprema ce ne va dezvolta simtul olfactiv al mintii si ne va rupe ordinea gandurilor lasandu-le sa zboare libere alaturi de pescarusi..EU vreau,TU vrei?EU simt,TU simti?Ma simti cum sunt dupa privire?Ma simti cum sunt?Ele ma simt....cartile mele ma simt.....ele sunt ca oamenii.

Pe multe le intalnesti la tot pasul, dar nu-ti produc nici o impresie, le uiti imediat.Cu unele te intalnesti de nevoie....habar n-aveti cat am suportat manualele de istorie...yaccccss...!!!Sunt altele de care ne amintim ca le-am iubit dar nu ne mai spun nimic...si cateva cateva care pur si simplu n'au vrut sa ne iubeasca(ele pe noi)...Dar sunt si carti de care ramanem cumva indragostiti...cred cateodata ca le-am uitat si totusi imi este atat de dor de ele...Sunt carti carora le-am presimtit miracolul, fara sa le fi cunoscut vreodata...sunt carti de care as putea vb toata viata.....sunt autori de care m-am indragostit la fiecare carte citita....:)Deci....sunt indragostita??

Azi a fost superb....Paulo Coelho e unul din preferatii mei:)...ma intorc la citit....este unul dintre putinele lucruri care imi mai fac placere...lately.....si poate sa uit....poate....

Scriu noaptea, iar acum nu e noapte pentru mine(e noaptea voastra), nu dorm, desi as vrea sa dorm spre infinit. As vrea sa trec totusi si in ne-fiinta doar pentru a simti cu adevarat fiinta si sa imi pastrez zambetul infantil pe buzele rosii de atata ne-atins… De azi nu mai scriu...Imi iau la revedere, multumesc tuturor ca ati participat la micul meu drum printre cuvinte.
Noapte buna ...va zic…!

Niciun comentariu: