vineri, 29 august 2008

roshu

Si plecand sopti catre pamant,"lasa-ma sa te iubesc...", gadind la ea. Iar Moartea, plecand, privi spre el si sopti, "nici nu stie, cat de mult o poti iubi, sper sa realizeze, inainte de sfarsitul frumos, te iubesc poetule, ai grija de ea, si de inimile voastre rosii."
Si azi imi lipseste un colt din zambet. Si inima mea rosie. Maine pictez orasul cu tine.

Niciun comentariu: