duminică, 24 august 2008

Pasind in ploaie

Fug...pe strazile agitate ale Bucurestiului....fug...si totusi nimeni nu ma urmareste...alerg departe...fara nici o tinta anume...fug sa prind timpul, sa il opresc in loc...
Ploua...si e frig...vantul ma loveste incercand parca sa ma trezeasca...insa fara efect...Nu mai sunt acolo decat cu trupul...si nici macar atat...nu mai sunt in statie...sunt departe cu gandul si simtirea...Inchid umbrela. Imi dau gluga jos. Imi ridic privirea tremurand. Tremur?...da...cred ca da...nu sunt sigura...nu imi e frig...tremur?...sau e doar inima mea batand de nebuna? Nu stiu. Imi cad picaturi fine de ploaie pe ploape si in ochi...imi spala privirea pierduta...se preling o data cu lacrimile pe obrajii calzi. Am febra? Poate...nu mai conteaza...Imi inchid ochii. Si ascult vantul. Vocea lui de care sunt atat de dependenta imi rasuna in minte si se loveste zbuciumata de sufletul meu. "Imi pare bine ca esti alaturi de mine acum. E un sentiment atat de placut sa ai pe cineva langa tine, mai ales mergand prin ploaie. Iti dai seama cum era sa mergi singur pe o vreme ploioasa ca asta fara nimeni alaturi? Dar acum esti tu aici. Si e totul bine". Cuvintele se rostogolesc in mine si ma inunda o data cu apa ploii. Ma intreb daca realiza intensitatea cuvintelor lui in acele clipe...atat de indepartate...si totusi inca le resimt impreuna cu vocea si caldura trupului sau langa care ma refugiasem dezmierdandu-ma cu parfumul sau placut. "Iti dai seama cum era..." Da...imi dau seama...o fac chiar in acest moment...acest moment in care tu nu mai esti aici...acest moment in care sunt singura in ploaie...cu privirea ridicata si cu lacrimi spalate de ploaie...Da...ador sa simt ploaia rece. Te resimt pe tine in acele clipe. Ador sa pasesc printre picaturile de ploaie...e un sentiment pe care nu il pot descrie. Ador ploaia...care ma transpune in amintiri si mascheaza urmele de melancolie. Nimeni nu observa cand plangi. Nimeni nu te vede. Esti doar tu si ploaia, si vantul. "Te rog adu-mi-l inapoi".
Ma stropeste o masina si ma trezesc pe trotuar inapoi in statie. Dupa cateva clipe de buimacie imi dau seama unde ma aflu si unde am "fost" cu gandul. Urc in masina. Cad pe un scaun si ma lipesc cu chipul de geamul aburit. Privesc acum ploaia pe care nu o mai pot atinge. Incerc sa o simt prin grosimea geamului dar nu pot. Simt doar racoarea...asa cum nici pe tine nu te mai pot simti...decat departarea. Inchid ochii si ma intorc inapoi la amintirile mele. Adun clipele si le trec prin filmul mintii mele. Simt cateva priviri nedumerite in jurul meu. Ploaia nu imi mai poate mascha lacrimile. Ma scufund si mai mult in amintirile mele. Si plec din prezentul care ma sufoca. Si aleg sa raman acolo pana la ultima statie. Pentru ca acolo...inca te mai pot gasi...
Visez si imi doresc...

Niciun comentariu: