vineri, 22 august 2008

Dimineţi dantelate

Când îmi vei spune "Hai!", voi fi pregătit de aşteptările înnebunitoare care au legat atâţia zori de atâtea apusuri. Nu voi mai spune nimic, pentru că îmi voi fi terminat de demult toate cuvintele.
Ştiu de pe-acum că vei fi înfăşurată într-o ţesătură aşa de uşoară, încât, pentru a o descrie, îmi va fi de ajuns un cuvânt format dintr- un sunet. O vei lua înainte aproape păşind, aproape dansând, iar te voi urma cu gânduri cu tot, spre lumea promisă.
Şi în urmă va rămâne nimicul...

Niciun comentariu: