Septembrie.

A trecut si vara asta...si mai sunt putine zile si incepe scoala.

Cu totii simtim un sentiment care ne confuza si mai mult, pentru ca vara a trecut fara ca niciunul dintre noi sa fi facut ceva diferit, cu totul radical si extrem.

Parca vara asta a trecut pe langa noi, dar pentru mine...sa zicem ca a fost inca o experienta de viata, plina de hohote de ras, nopti pierdute pe la altii, petreceri, mare, nisip, bere, excursii la munte, cascada si doua nopti de neuitat.

Zambete.

m-am bucurat din plin ce mi s-a intamplat vara asta si nu sunt trista ca incepe scoala sunt fericita ca voi avea parte de alte hohote de ras si pe langa toate astea cred ca vara asta m-am indragostit de cine trebuia si vreau sa ma trezesc in fiecare zi cu gandul ca se gandeste la mine.

Pe langa certuri, tipete, plansete, si fugit de acasa, am incercat sa privesc partea buna a lucrurilor, nu voi avea parte de aceste lucruri vreodata in viata mea.

Mirosul ei.

Am avut parte de prieteni pierduti, altii regasiti, de lacrimi inutile altele cu un motiv bine crezut, am plans ca nimeni nu ma intelegea, si am ras ca toata lumea era a mea...si cand ma gandesc ca asta e doar inceputul si-mi va placea ce voi vedea si voi face in continuare...poate ca si peste un an doi imi voi aminti de vara asta si tot ce avut legatura cu ea, mirosul ei, culoarea ei, sentimentul ei.

Poze, amintiri.

Si am ramas din nou cu un spatiu umplut in calculator cu multe poze, randuri despre cea ce simt pentru tine, amintiri cu tine si nu numai, cum te-am cunoscut, cum te-am sarutat prima oara, cum m-ai tinut de mana si zambetul mi-a aparut din nou pe buze, noaptea aia pe plaja, valurile, luna care statea inocenta pe cer si din cand se mai misca, muzica rasunand din toate partile si ochii tai.

Camera mea.

Plecata departe de scaunul meu incomod, de veioza neagra care tot timpul o daram, de perna mea moale, de plapuma mea care niciodata nu mi-a fost infidela, lumanarile mele...si cel mai de pret cartile mele putin prafuite acum ca a fost vacanta si totutusi mi-e dor si de ele cand plec undeva.

Dar cand ma intorc totul e pus la locul lui e ordine si nu e bine, iar cand desfac bagajul numai e asa ordine si ma simt din nou bine.

nu se compara.

Nimic nu se compara cu ce s-a intamplat vara asta...si cu toate ca regret unele lucruri si nu ar trebui, mi s-a spus sa invat sa iau nu mai lucrurile frumoase din orice..si mi-am spus ca nu mai asta o sa fac...nu mai mai uit in spate...cred ca asta a fost lectia mea din vara asta : nu regreta nimic !

Pacat ca s-a terminat prea repede, parca le spuneam colegilor : « s-a mai dus dracului o luna din vacanta », dar traiam cu gandul ca nu se va termina prea curand...

Si cum spune si melodia : « e cafeau dulce sau amara ?n-a ramasa nimic in care sa mai crezi ?n-ai nicio vina tu cand timpul zboara, dar tine minte tot ce vezi »

E ultima zi din vacanta asta amarata...o sa fredonez melodia asta pana cand am sa uit cum incepe si cum se termina...pana o sa uit cum a inceput vara si cum s-a terminat...e ultima oara...cand mai uit de mine si ultima oara cand uit in ce zi suntem.

Sper sa tin minte tot ce vad.