sâmbătă, 23 august 2008

pe o banca..

Sunt vremuri pe care doar la o varsta le traiesti si nu stii cat de speciale sunt si unice decat abia atunci cand ajungi intamplator in parc pe o banca intr-o zi urata de munca si te gandesti ca ai da orice sa poti da timpul inapoi si sa te trezesti in ziua in care ai chiulit de la cursuri si te-ai plimbat prin herastrau, chiar daca e un frig afara de iti ingheata nasul, si soarele bate pe balta inghetata formata de troturarul denivelat si uite cum te apuci sa faci poze la gheata pt ca e putin crapata parca ar fi un mare lac inghetat pe care tocmai ai calcat..
si unde dispar vremurile acelea..? raman pierdute undeva in ganduri pt ca ai lucruri mai mature de facut, sa iei un document stupid de la cartea funciara si noroc cu tara asta lenta si functionarii publici incapabili sa se organizeze si sa se adapteze noului secol evolutionist pt ca eu sa ajung sa astept 2 ore pe o banca intr-o zi insorita..intr-o perioada de multa lupta psihica si sa constat cum a trecut viata pe langa mine si cum am implinit 25...nu e trist ... e cat se poate de deprimant sa nu mai poti face acelasi lucru, sa traiesti acea inutilitate de existenta din timpul facultatii, acea senzatie ca poti chiuli si poti face ce vrei tu, ca in cel mai rau caz sa iti puna o absenta si sa nu intri in examen pt ca in loc de 6 prezente ai doar 5... dar stii ca macar te-ai plimbat prin parc cand toata lumea era departe undeva prin oras si printre cladiri..si tu mirosi aerul proaspat amestecat cu mireasma frunzelor de primavara, un ultim vant de iarna trece si brusc apare o veverita diperata se catara pe copac si la claxonul unui autobuz ramane incremenita cu o fata ascutita si speriata... si ce vremuri unice si frumoase care nu vor mai fi niciodata la fel... pt ca te uiti la ceas si nu stii la ce sa te gandesti... sa mai stai sau sa suni la birou sa anunti ca mai intarzii..doar un gand fulgerator ca nu ai ajuns la maturitate si ca nu depinzi de un program strict si un colectiv sobru te intoarce in timp si brusc ti se face un dor de tinerete... si atunci am constat ca nu mai fac parte din grupul adolescentilor...Sunt adult.

Niciun comentariu: