vineri, 22 august 2008

a spune nu

Stau si ma gandesc uneori la faptul ca nu sunt in stare sa ii refuz pe ceilalti atunci cand imi cer o favoare, de ce nu pot spune nu. Nu este normal. Nu am tot timpul dispozitia de a face ceea ce altii nu au chef sa faca. De cate ori am acceptat o invitatie la masa, chiar daca nu aveam chef, ori am imprumutat un lucru unei prietene, stiind ca risc sa nu-l mai primesc inapoi? Pentru ca nu am putut sa refuz, nu era frumos, uitand de fapt ca ma neglijez pe mine, ca nu am nevoie sa fiu pana la urma pe placul tuturor. Colega la ananghie va gasi ajutorul imediat, de la altcineva care are resurse pentru a rezolva si problemele ei.

Nu este constructiv. Cand avem aceasta problema, trebuie sa ne gandim in primul rand de ce facem asta. Pentru ca vrem sa fim draguti, sociabili, sa lasam o impresie buna, dar nu este intotdeauna necesar. Si nu vorbesc aici de ajutorul pe care il dai unei persoane care are neaparat nevoie de el, de dragostea cu care faci anumite lucruri pentru ca te-a rugat cineva si iti face placere. Vorbesc despre cazurile in care simti o povara, o apasare, accepti o sarcina din obligatie.

Acceptand sarcini pe care nu ti le doresti, ajungi sa nu le mai poti face fata, esti nervos, irascibil, nu mai ai timp pentru tine, esti frustrat.

Trebuie sa invatam sa refuzam politicos, aparandu-ne pozitia cu fermitate, fara insa a deranja si a jigni pe celalalt.

Daca vom indrazni sa fim diferiti si vom avea curajul sa luam atitudine, chiar daca acest lucru nu este intotdeauna bine perceput de catre ceilalti, vom putea avea control asupra propriei noastre existente, ne vom distanta de ceea ce nu vrem si vom ajunge sa ne atingem obiectivele. Ne vom afirma independenta si personalitatea, simplificand in acelasi timp relatiile cu cei din jur, care vor invata sa ne respecte intimitatea si punctul de vedere.

Niciun comentariu: