m-am trezit cu un sentiment ciudat, cred ca...am visat prea mult...
m-am trezit brusc si fara sens speriata, si mi-au dat lacrimile, dar nu plangeam doar mi s-au udat ochii excesiv.
am visat ca sunt singura, singura fara prieteni, fara un caine, sau orice altceva.
singura undeva pe o strada, ma simteam ratacita....si auzeam pe cineva in spatele meu spunandu-mi: "mai ai o singura sansa!" si m-am trezit....
ce sansa? sa fac ce?de ce o singura sansa?de ce singura pe o strada care imi place atat de mult? de ce o voce de barbat? de ce in aceasta seara?de ce?
de ce? de ce? de ce? de ce? de ce?
si incep sa ma intreb oare o sa ajung sa fiu singura? fara un singur prieten, fara o familie la care sa ma duc in fiecare sambata sau duminica?
eu nu stiu raspunsul la intrebarea asta...si daca nu il stiu eu nu il mai stie nimeni.
recunosc mi-e frica, mi-e frica sa stau singura pe intuneric, sa merg pe strada singura, sa stiu ca ma asteapta cineva pe partea cealalta a vietii unde ne ducem cu totii, mi-e frica....mi-e frica sa stiu ca totutl va fi ceva ce nu vreau, mi-e frica sa ma fac mare, mi-e frica sa trec strada cand stiu din orice moment ar putea sa ma calce o masina, sa dea peste mine un om cu bicicleta...si ar putea sa imi cada geanta de pe umar si sa imi cada tot ce am in ea pe jos si sa nu ma ajute nimeni....mi-e frica sa treaca fiecare vara peste mine fara sa se opreasca si pe la mine...mi-e frica de viata...i'm scared of life, scared of death....(pearl jam - unemployable)

si toate astea fiind spuse ma intorc frumusel la tema mea de la romana care incerc de vreo juma de ora sa argumentez din punctul meu de vedere acest dicton latin: fiat institia, pereat munudus - sa se faca dreptate, chiar daca ar fi sa piara lumea....ma voi sinucide nu am nicio idee...