nu mult, dar si acela aspru
o floare prea dulce, prea veche
nici cerul nu mai e albastru
parcul e bantuit de mine
acelasi nebun singuratic
o apa ce nu oglindeste
un chip batran, apatic
dar tu nu misti…
si nu admiri parfumul lor
al florilor ce ti le-am pus
pe al mormantului pridvor
doar o imagine mai tin
ce nu ma lasa sa traiesc
de ce-as traii?…cand tu nu esti
sa iti recit ultimul vers
acelasi simplu ” te iubesc”…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu