dulce:)

stiti uneori oamenii tind sa se repete...sa isi repete gandurile, vorbele, sa repete momente pentru a simti senzatii placute, se repeta pentru ca le e mai usor uneori sa treaca peste situatii dificile sau penibile, ne repetam ca uneori nu mai ai avem ce sa facem, repetam orice pana si situatii penibile din viata noastra, repetam in cor aceleasi lucruri...cred ca ati prins ideea.
ma uit la nepoteii mei dragalasi, si vad inocenta pura in formele ei cele mai frumoase, in niste ochi negri si mari...aud cuvinte rostite cu o dragalasenie aparte, si cu o energie constanta si interminabila, le vad fericirea cand primesc bomboane pana si somnul lor este dulce...ii vad cum cresc, cum observa perfect si fara scrupule detaliile ce ii incojoara vorbesc intre ei si planuiesc marele lor plan, sa ii vezi cum se emotioneaza in seara de craciun sau ziua in care gasesc cadourile sub pom...sa ii vezi cand plang de ziua lor de fericire, sa ii vezi cum asteapta a doua zi, o noua zi ca sa se joace...si eu sunt singurii care nu se repeta, sunt singurii care nu doresc sa se repete pentru a simtii aceleasi senzatii pentru ca stiu ca si maine e o zi ca si maine o sa fie altfel alta emotie alta sezatie, sunt singurii care atunci cand o sa fie mai mari o sa isi dea seama ca au avut cea mai frumoasa copilarie...au trait tot timpul cu gandul ca mos craciun exista, dar o sa vina si ziua in care o sa se intrebe: mos craciun mai exista?...dar pana atunci mai este mult timp de joaca...