Nu mă mai recunosc
Nu sînt în stare să fac nimic
Şi tot ce fac îmi iese pe dos.
Am vrut să zbor până la soare,
dar m-am prăbuşit în apele mării
Înecându-mi toate visele şi idealurile .
Totul mi-e străin şi rece.
N-o să mai zbor niciodată ,
Am aripile rănite
Mi-a fost dat să simt doar nedreptate,
Să aud cuvinte rostite cu ură
De cei care mi-au lovit iubirea.
De ce toţi oamenii mă resping
Şi se comportă de parcă nici nu aş fi
M-am săturat să tot fiu un nimeni.
Aş vrea să mă-nalţ în înaltul cerului,
Dar unde îmi sunt aripile
Vă rog daţi-mi aripile înapoi!
Peste mări aş zbura ,sau, poate,
Mai departe de orizonturile acestei lumi.
Doamne dă-mi aripi de înger
În zborul meu să prind iubirea cu mâna
Măcar în vis, iar apoi....
Tu fă-o să prindă viaţă.
Doamne, doar spre Tine vreau să zbor,
Căci în Tine mi-am găsit fericirea
Calea , Adevărul şi Viaţa .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu