raluka se crede speciala

eu ma cred speciala.
pana si numele meu e special... de fapt toti ne credem in sinea noastra speciali, cea ce se poate vedea oricand in orice pas pe care il facem pe strada.
ma cred speciala daca am o pereche de ochelari de soare diferiti, ma cred speciala daca am un siret roz si unul albastru, ma cred speciala cand imi schimb ceasul in fiecare zi, ma cred speciala cand imi schimb hainele in fiecare zi.
si totusi realizez ca uneori sunt trista desi sunt speciala si in acel moment.
oare sunt atat de speciala pe cat cred...sau sunt doar inca un adolescent care incearca prin diferite modalitati sa iasa in evidenta....
pot sa zic ca am iesit in evidenta, dar nu prin lucruri de genu: am tras pe nas, mi-am bagat in vena si am baut pana nu am stiut de mine...ca nici departe de aceste lucruri nu am fost la un moment dat...dar asta nu e important, nu sunt importante niste lucruri pe care unii probabil nu le stiu deloc...dar chiar deloc.
cand un drogat duce lipsa de cocaina timp de 10 minute intra in panica, intra intr-o stare sa zicem de nerabdare, disperare, dependenta, isi da seama ca singurul care ii da culoare vietii lui amarate a disparut nu mai are bani nu mai are cum sa il procure si cauta si vinde, si isi consuma toata energia de la ultima doza deodata ii trecea ideea de sinucidere, ia o seringa trage aer in ea si-o infige cu cruzime in vena, doar 7 secunde...si gata...incearca sa caute acel sentiment de plutire, halicinuatie, singura lui modalitate de a fi ce vrea de a-si implini visele...drog poate fi orice...increderea poate fi drog, dragostea poate fi drog, vederea poate fi drog..lucruri de care nu puteam duce lipsa, nu murim..dar nici mult pana psihicul clacheaza...vroiam sa ajung prin aceste cateva cuvinte...ca am realizat neincrederea mea in persoane, am realizat ca mint persoane prin simplul fapt ca nu am incredere, in mine am avut incredere dintotdeauna, dar celelalte persoane un cred ca au fost in stare sa imi demonstreze....de fapt nu mie sa imi demonstreze mie ci lor...pentru ca in fond si la urma urmei...cand un om are incredere in tine...ar fi in stare sa ti incredinteze si inima...e oarecum depresiv si enervant sa iti dai seama din ce cauza minti...eu nu stiam de ce mint...iar acum stiu...stiu motivul pentru care provoc atata panica in jurul meu...si totusi imi pare rau ca nimeni nu isi da seama...probabil ca imi mint si prietenii...nu te gandi ca te mint pe tine( oricare ai fi tu care te simti ).
si mi-e frica...im-e frica sa ii mai incredintez cuiva secretele mele, sa i le incredintez si sa nu ma judece, sa mi le pastreze, dar cred ca acel cineva nu prea se arata...pana atunci secretele mele vor fi in siguranta in mintea mea.