In fata mea se afla in acest moment o groapa. De obicei, gropile se calculeaza cu ajutorul unitatilor de masura ale distantei… Groapa mea se masoara in secunde, minute, ore, zile, saptamani deci, cu ajutorul timpului.

Nu stiu sincer cum a aparut aici. Pur si simplu mi-am dat seama ca exista atunci cand timpul si-a incheiat drumul care trecea pe langa noi si s-a hotarat sa imi arate ca mereu a luat-o pe o ruta ocolitoare… Aceea care trece prin groapa care este mai evidenta decat o barna infipta in ochiul tau, dar pe care am refuzat sa o vad. Am refuzat sa vad multe lucruri… sau poate ca am ajuns sa nu mai vad bine din cauza acelei gropi care s-a tot marit.

Printre jocuri, reggae, tunsori si verde am ajuns sa ne intrebam: Sooo…What`s next ? Parca a trecut totusi atat de mult timp, dar nu e asa. De fapt s-ar putea spune ca nici macar nu ne cunoastem bine, dar de ce Doamna mea? Uita-te la cate chestii s-au adunat in groapa… Prin cate locuri am fost, cata lume ne-a vazut… Daca nu am fi trecut pe acolo ar fi ramas anonime, neinteresante, unkinkyfied. Ar fi ramas pur si simplu niste locuri… Acum sunt locurile pe unde noi am trecut.

Printre declaratii de dragoste seci, patetice sau prea manelistice am facut atat de multe. Astazi mi se parea ca au trecut doua luni de la piesa cu raraitul semi-doct care vorbea cu “fa” si nevasta sa partial analfabeta care se incapatana sa zica “NaCl” pe litere, dar sunt numai vreo trei saptamani. 21 de zile in care clipele s-au dilatat parca prea mult. Trei sferturi de luna in care m-am intoxicat cu amintirea ta de atatea ori.

Printre melodii cu surprize, certuri, lacrimi si regrete a trecut infricosator de putin timp… Infricosator prin simplul fapt ca m-au incercat atat de multe sezatii: dragoste, ura, dorinta, pasiune, ura, nervozitate, enervare, bucurie, speranta, izolare, abandon, deznadejde si zbor. Viata ne-a fost amalgam dens de lucruri seci pt multi, dar cand ne-a pasat vreodata de ce se petrece in jur?

De atata timp, peretii s-au aerisit, asternuturile s-au racit, wow-ul s-a dus si el, tavanele sunt tot acolo, dar nimeni nu se mai uita la ele cu aceiasi ochi. In acelasi ton, nici macar fata ei invelita in patura nu mi-o mai amintesc pt ca iar am impresia ca a trecut prea mult de atunci. Acum, spatiul acela protector s-a schimbat… Este descoperit, prafuit, muzica mea si a ei nu se mai aude si este tot mai frig. As dori sa ridic privirea din groapa noastra, dar nu prea reusesc. Ma leaga atat de multe lucruri de ea si de groapa dintre noi. Sunt acum obligat sa ma leg doar de acea groapa pt ca marea s-a calmat si, in stilul masochist ce ma caracterizeaza, ma gasesc condamnat pt o perioada nelimitata la a-mi aminti si la a arunca picaturi sarate pe marginea minunatei gropi.

Tu te-ai uitat vreodata in groapa, Doamna mea? Ai avea curaj? Sau ti-e frica de ce ai putea gasi acolo si de cate ai gasi? Sunt curios ce reactie ai avea. Sunt curios de ce ai vedea tu acolo pt ca nu vedem totul la fel. As vrea sa te cufunzi cu mintea in acea groapa si sa revezi toate aceste lucruri cum am facut si eu de atatea ori. Vreau sa te pierzi printre amintiri, dar sa nu uiti prezentul si sa ai grija la viitor. Vreau sa te pierd fizic, dar nu si spiritual ca sa nu fie nevoie sa te mai caut vreodata. Hm… pe cine incerc eu sa pacalesc? Nici fizic nu as vrea sa te pierd. Dar… Vei putea sa te intorci odata ce te-ai dus prea departe in groapa? Voi ajunge la aceeasi intrebare… Unde?

Unde esti tu Doamna mea? Eu ma regasesc acum undeva intre tacerea sacra si un somn adanc. Succes printre altele…Drum bun prin amintiri…Bafta la povesti din vremuri de departe.