venim, si-o-ndoctriman cu iubire de zana....marea asta'i a mea....
marea mea....
o sa fie si zmeul, mai trist ca niciodata...mai inalt si mai hotarat sa cada'napoi. Zborul lui nu ma mai impresioneaza de ceva vreme.M-am tot hotarat sa-l urasc si de data asta incepe sa ma chinuie privirea lui. Il aud....ma ignora.Il urasc?
Ne ducem la mare.Aman2.Eu si zmeul....un zmeu fara apartenenta.Spirirtuala....Cei drept, loc in bagajul meu mereu va avea.Dar a uitat sa simta.Nu ne mai meritam.Eu pe el si el pe mine...
Depenedentza de idee de zmeu, am s-o arunc in mare....o sa fie el mereu langa mine sa-mi aminteasca:da, ma urasti!!!
-si o sa fii la fel de sarata???
-sa nu ma inunzi cu a ta....
-promit ca n'am sa'mi consumn sarea din lacrimi cu idei de zmeu ignorant...
-promit ca am sa fiu numai a ta....
E marea mea:X:X:X
Aceeasi de anul trecut, un pic mai trista si mai hotarata....o ignoram....
Am sa il las pe Apus sa te fure, sa te arunce in mare si sa-mi intoarca din tine un zmeu mai inalt, mai multa imunitate mie si curaj sa spun ca-l urasc.Ce zmeu....
Zboara si cazi inapoi, zmeul meu gol de tot ce inseamna simtire...inunda'te in mare, oricum....o mare de suflete goale....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu