poveste cu zmeu]
.
.
.
.
.
.
.
.
Piesa de teatru? Fara nici un dubiu. 2 actori...indubitabil pierduti pe parcurs.Unul grabit, altul sub dominatia subiectivismului.

-Ti'am spus ca'i o joaca.Hai sa ramanem actori...
-Tu poti?
-[pauza]
-Ai si facut'o....

Un actor adevarat, isi joaca rolul pana la sfarsit, isi ia haina si pleaca, in aplauzele publicului. Felicitari!

Aceasta a fost o parte din piesa.

Jumatatea a doua a piesei, isi continua rolul in cautarea inexorabila, pana isi va obtine dreptul de'asi lua haina pe umar, pt ca asa trebuie sa intelegeti viata, ca o piesa de teatru, in fata singurului vostru spectator.Jucati-o!

Tot ce'a ramas dintr'o piesa prea scurta....e'atat:

" Nu stii ce sa imi spui, vad cum cauti in graba, cuvinte care ma mint,
Insa nu are rost, stiu ca-n fatza mea, ai fost...

Un actor grabit, care spune, replica si-apoi a plecat zambind,
Un actor grabit, care-a si uitat, ce a rostit, pe scena,
Un actor grabit, care pleaca, imediat ce piesa a luat sfarsit,
Bucuros ca rolul a fost usor, alearga.. spre alt decor..."



...si un gust amar.Intrigant de amar...

sfarsitul piesei de azi:

-In fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..Ne convertim la resemnare:?Actori prosti...[scria mare in ochii spectatorului din fiecare...]