miercuri, 13 august 2008

Singuratatea este locul si starea in care nu poti fi decat tu si Dumnezeu.

Pierdut in fata calculatorului,
fara prieteni,
privind ore intregi pe fereastra;

parasit de fiinta iubita
sau departe de copilul drag;

sau poate chiar singur in pat,
stand totusi alaturi de partenerul
de care te desparte un zid nevazut…

in mijlocul flacarilor,
eliminat din societatea umana,
fiindca n-ai jucat dupa muzica ingamfarii si idolatriei,
la fel ca cei trei tineri in cuptorul de foc;

singur ca Daniel, inconjurat de lei,
aruncat din invidia semenilor;

la gura pesterii, ca Ilie,
incoltit de razbunarea unei femei
si de deznadejde;

singur pe banca, in biserica,
fiindca nimeni nu te baga in seama

sau in parc unde nimeni nu te stie
si nici nu e interesat
sa stie ceva despre tine;

pe pat, in suferinta,
singur,
fiindca oricati ar fi in jurul tau
si te-ar iubi,
nu-ti pot lua durerea…

insa Cel care ne-a dat viata nu ne paraseste niciodata. El ne spune: „Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi!”.

Si aceste promisiuni au ramas valabile

Niciun comentariu: