"Singuratatea este cea mai profunda realitate a naturii umane. Omul este singura fiinta care stie ca e singur."

In secolul vitezei, al multimii sufocante, de multe ori te simti singur intre milioane de oameni... atunci te izolezi si mai mult in putinele momente pe care le poti sacrifica, pentru a te regasi, insa ajungi sa constati ca nu poti imbratisa singuratatea pentru mult timp, pentru ca te apasa si te amorteste...
Se spune ca omul numai in singuratate elibereaza geniul din el. Insa a renunta la natura sociala a omului este un pret prea mare, chiar imposbil pentru majoritatea dintre noi...

Exista nenumarate nuante ale singuratatii:
"Am sa traiesc in sfarsit singur! Si, acum, ma intreb cu cine?" (Sacha Guitry)
"Foloseste singuratatea, dar nu fi folosit de ea." (P.Coelho)
"Omul cel mai puternic din lumea intreaga, este cel care-i cel mai singur." (Henrik Ibsen)
"Unde inceteaza singuratatea, acolo incepe piata." (Nietzsche)

Voi ce inteles ii atribuiti?

Alegi singuratatea stiind ca oricand te poti intoarce printre cei multi. Oamenii, in genere, fug de singuratate, pentru ca semnificatiile existentiale le poate da doar societatea, de la recunoastere la refuz, de la concepte la modele de actiune. Singuratatea poate fi privita ca o pedeapsa sau ca un refugiu. Starile care te incearca atunci cand te simti singur sunt de cele mai multe ori intunecate, pline de deznadejde, fara orizont...

Ciudata fiinta... OMUL. Din cand in cand isi doreste sa fie singur, dar cand realizeaza ca este singur il cuprinde panica, incertitudinea... ajunge chiar la stari depresive.

Nevoia de celalalt/ceilalti este de nestavilit, oricat de mult am incerca sa o ascundem sau sa o temperam, deep down we all wanna be saved from ourselves...