


























Blog aiurea...cu si despre chestii aiurea.Aberatii in randuri...[zona sufletului meu-fara acces]~~~~~~~~~ si acum? ai crescut huh? si oamenii mari nu mai spun ce au pe suflet. ei invata sa ascunda tot :|[Praetoru']Un copil poate oricand sa invete un adult trei lucruri : cum sa fie multumit fara motiv, cum sa stea locului niciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce isi doreste. - Paulo Coelho Priveste lumea in fiecare zi ca si cum ai vedea-o pentru intaia oara...
Nu urasc nimic mai mult decat persoanele slabe. Curentul emo imprumutat desigur tot din S.U.A. a ajuns si in Romania si ia amploare din ce in ce mai mult. Baietii ii caracterizez scurt: gay. Bretoanele prezente la fetitele noastre, machiajul unghiile negre si rozul, textele stalcite la maxim pe mess sunt doar capul unei liste ce tine de ele.
Se presupune ca au ajuns la emo din suferinta caci nimeni nu ii intelege, nimeni nu vede lumea asa cum vad ei [ sau efectul turmei ] si cred ca stiu totul la cei 12-18 ani ai lor. Nimeni nu are o viata mai urata decat a lor, plang toata ziua, se taie pe maini, isi gauresc trupul cu pierceing-uri, au depresii si vor sa se sinucida. Sunteti intregi la cap? De ce va cereti osanda? Va comparati macar cu copiii cu handicap, orbi sau surdomuti, cu cei ce cresc pe strazi, cu cei fara parinti, cu cei care acum mor de foame si sete, cu cei care n-au ocazia sa faca macar o clasa, cu cei bolnavi de sida, de cancer, care ar face orice sa mai traiasca o zi. Voi aveti viata mizerabila? Voi care aveti de toate, aveti parinti, sunteti intregi si sanatosi, voi va autodistrugeti. Parintii nu va vad, au grija de batrani la mii de km distanta sau stau pe campuri la cules, voi va bateti joc de banii lor si de scoala, fumati de la varste atat de fragede si va tatuati. Sunteti penibili
probabil ca unii citesc acest blugulet mic care face parte din alte blogulete mici...poate ca ce scriu eu aici sunt lucruri pe care le simtiti si voi...poate ca da poate ca nu...
si cu asta vreau sa spun ca nu voi mai scrie pe acest mic blogulet cu toate ca am sentimente pentru el...da ciudat am sentimente pentru o chestie total electronica...
Mi-amintesc perfect ce imi doream cand eram mica: o bagheta magica...eram.....as putea spune ca sunt mica si la propriu si la figurat...corpul meu a uitat sa contorizeze anii ,traieste maturitatea ironizand parca timpul....tot timpul am vrut sa fiu inalta....si sa nu mai fie budy intrebat:si surioarata ta in ce clasa a trecut?surioara lui.....de apr 20 de ani:)))
Mereu vrem....ne dorim, visam....cautam limitele dar doar spunem ca le cautam...pentru ca doar intindem mana si asteptam sa putem atinge linia orizontului....si ce facem?stii???nu simti cum te lovesti de pietre, de ziduri, dam cu pumnii, dam din picioare, tipam, plangem, tare sau incet, ne distrugem sau distrugem,da niciodata nu spunem gata: nu mai visam...este importiva firii umane....ramanem acolo sa daramam ziduri, sa descoperim comori...ramanem acolo cu cioburi de cuvinte, praf de simtiri...Reactionam in maniere absurde doar pentru a ascunde complexe,doar pentru a ascunde ca nu stim sa traim....progresam....si...progresam.....si unde-i fericirea?In spatele zidului.Si exista mereu un zid?DA!
Astazi, pt a mia oara am realizat ca ne trece timpul prea repede...si nici nu stim ce sa facem cu el..ne trec clipele si nici macar nu ne dam seama....dar ele raman in batistuta albastra, ati promis!!!Pana ne trezim din busculada asta de responsabilitati inutile si exagerate in care ne aruncam voit, rotile incep sa nu ni se ma invarta la capacitatea maxima....azi......am realizat asta, cum am zis.....alaturi de voi....pt ca prin voi exist, prin voi ma definsec,prin voi traiesc...traiam....a fost utima noastra seara...
Si a fost exact asa cum ne doream.....asa cum suntem, cu nebuniile noastre, cu gratare arse, cu servetzele uitate, cu amintiri, cu....porunci cu elefantei pt care imi dau votul ca fiind cele mai tari;)....cu baba oarba, v'ati ascunselea, popa prostul......fara net......cum eram inainte....acum un ecran ne face sa uitam de realitatea noastra si sa ne transpunem intr-o lume virtuala in care nu stim ce rol avem.....aveam atatea de facut.....dar noi cantam.....cantam vama vecheee....pt ca stim si vrem.....pt ca ne place.......pt ca vama este cu noi, in noi......
Adi imi zisese intr-o zi, o oarecare zi, cu o anumita dezamagire pe care am simtit-o in vocea lui, ca de el n-am scris nimic pe blog....si daca n-am facut asta, nu este pt ca nu as fii avut ce....din neglijenta, nush.....n-am scris decat de cateva pers....si sunt destule fff imp pe care le-am omis...dar voi stiti toti cat sunteti de importanti pt mine.....asa ca 10x adi pt ideea cu pitulushul pe...strada ....la 2 noaptea de azi....a fost superb....mai ales cand te gaseste cineva doar pt ca incepi sa razi, si daca nu-s eu asta cine ar putea fii?=)))
10x tuturor pt aceasta ultima seara, noapte, zi....impreuna!!!poate ar fii fost mai bine ca despartirea asta sa fie mai rece, pt a nu avea un milion de motive sa regret ca nu vom fii impreuna....si pt care sa nu simt ca ma golesc de lacrimi la fiecare rand scris si la fiecare poza si clipa din batistuta.....cu voi.....Parca si acum il aud pe neantenatul care si'-a cam luat-o azi:"Ceapa ceapa, stai in groapa, usturoi stai in gunoi....", in varianta lui originala:))Cand o sa mai facem noi elefantei?sau sa jucam remi cu cartile pe fata, nu-i asa ioni?:-<
Simt ca au trecut 10 ani de cand cantam impreuna(acum o ora)...melodii de la vama...si radeam....mai am 3 zile....doamne cat de ciudat suna....va vreau pe voi:(((((((vreau sa raman aici un infinit de clipe.....un milion de cantece si tot atatea versuri....cu voi sunt eu, fara masca, cu bratari si creion negru la ochi, cu buttercup a mea si visele mele...de ce m-ati acceptat asa si m-ati facut sa ma simt atata de bine...???E numai vina voastra.....cine-o sa-mi mai spuna atat de ciudat si de special fetita cosmonauta, pufuleata, aia mica, tampix.....vom ramane aceeasi tampicshi cu buline si grupul nostru de spiridushi?promite-ti-mi ca nici nu va puneti antena pana vom fi iar impreuna, nici nu veti uita de batista cu vise, nici nu veti renunta sa fiti colorati....sau ca nu va veti mai uita la powerpuff....vreau sa raman cu voi.....si stiu ca nu am timp de pierdut, stiu ca daca nu ma trezesc acum, s-ar putea sa fie deja prea tarziu. Am atatea lucruri de facut inainte sa trebuiasca sa ma supun limitei de viteza...
In toti acesti ani, ne vom imagina ca suntem impreuna....noi stim cel mai bine sa facem asta....sa facem distanta sa dispara si diferentele sa fie doar elemente comune...pt ca noi....suntem aiurea...suntem noi....nu vreau sa cred ca in timp vom uita....ma rog, "in timp"...nu poti spune in timp,vidul nu suporta "in" si timpul nu are limite,nu are forma,nu are culoare.De ce ni-l dorim atat de mult?Oare pentru ca e un imposibil?Un neatins?Este fructul oprit,este cutia Pandorei..in momentul cand il vei avea se va termina totul,se va pierde totul.....pt noi.....s-a terminat totul?
Acum inceputul este sfarsit. Iar timpul nu le va rezolva pe toate,pentru ca VOI,oamenilor, nu esti decat timp pierdut....noi, spiridushii, avem vise.....pierdute?
Va las.....cu sau fara ADIO....veti fi mereu cu mine....mereu impreuna....
voi ce faceti cand personele dragi va enerveaza, dezamagesc….se pun pe mereu pe primul plan..uitand de existenta celorlanti?
Eu reactionez naspa, sunt impulsiva ..iar apoi regret..Insa mereu las de la mine cand vine vb de ea, ma supar, imi trag pumni in cap, ma plimb de nebuna, iar apoi pun mana pe telefon si caut numaru..De ce? simplu, nu rezist..
Hai sa nu mai fiu eu aia care cedeaza, care pune mana mereu pe telefon si incearca sa faca ceva pt prietenia asta..Iti pasa? ok, atunci descurca te fara ajutor..stii unde ma gasesti..
Sau mai bine….;)..De asta am nevoie acum..
….si ma gandeam ca al 8-lea ar fi sa iti faci un blog :)) so..uite-ma aici sub acoperire (sunt curioasa daca vre-un prieten de al meu o sa isi dea seama cine sunt dupa pagina about me ) incercand sa imi dau seama care e treaba cu blogul …si 4 the first day… I really like it! Din cate am inteles eu blogul asta aduce cu sine o oarecare dependenta :))
….”Made to discover who You are and who I am
All I’ve forgotten help me to find
All that You’ve promised let it be in my life”… asta inseamna ca ma inarmez cu Biblia, caietul de notite, un zambet mare pe buze si o rugaciune in gand si-L ascult pe El vorbindu-mi inca o data : …Te iubesc cu o iubire vesnica… si imi sterg lacrimile si-I spun ca Il iubesc mai mult ca orice si abia astept sa vad ce are pregatit pentru mine in continuare…
…I want to live like there’s no tomorrow….I want to dance like no one’s around….I want to sing like nobody’s listening (ioi diseara am repetitii de cor :)) )….
Azi mi-am dat seama ca uit sa traiesc de atatea ori desi respir, ca prea repede trec peste lucruri aparent neimportante … florile de pe marginea asfaltului, rasetele copiilor din parc, bilete vechi de tren luate in drum spre munte,un CD cu poze vechi, un plic cu aroma de vanilie, o floare uscata primita de ziua mea de nastere, florile de gheatza de pe geam, mirosul acela de scortzisoara din placinta cu mere calda, imbratisarea primita cand aveam mai mare nevoie de ea, serile in care ei au facut ”pui pe sticla” si noi l-am mancat imediat (am preluat reteta si acum il fac si eu :)) ), jocul ala de whist la care desigur ca am pierdut dar optimismul conteaza mai mult cu siguranta, rugaciunile de seara din familie, versetul meu preferat, acea biblie primita de ziua mea ( deja are vreo 4 ani trebe schimbata ) , acel chef nebun de scoala cand e asa cald in pat si comod!!!, momentul acela minunat cand am schimbat roata de la masina sau cand i-am zis profei de istorie cat o iubesc ca a uitat de lucrarea aia grea, cand am ras de gafele mele, cand nu am ascultat sfatul “prietenilor” si l-am ascultat pe al celor adevarati, cand am preferat sa deschid o revista decat Biblia :(, cele 12 ore petrecute pe tren ca sa traversez tara…. si inca muulte alte momente si amintiri de care am uitat, si multi prieteni care au venit si au plecat, si persoane pe care acum nu le mai vad decat in fotografii…. si imi dau seama cat de aproape e moartea de fiecare dintre noi. Si imi mai dau seama ca uit sa spun “Te iubesc!” de atatea ori si ma multumesc sa o simt doar, ca uit sa spun “Multumesc!” si ”Imi pare rau!” si uit sa ma rog pentru ceilalti…si uit atatea lucruri …
Azi l-am vazut in sicriul acela de lemn, rece, intr-o camera rece, si am simtit un miros greu care nici macar nu era de formol…am stat in loc si m-am gandit cat de important e sa nu uiti cat esti de trecator. Si din pacate uit pana pleaca cineva si imi aminteste sa nu uit sa ma despart de cei dragi adresandu-le cuvinte calde… Si nu pot plange pentru ca stiu ca nu mai e, si ce rost ar mai avea?
E greu sa lupti cu valul de intrebari ce vin
In mintea ta cea goala si plina de venin
E greu sa dai raspuns multora dileme
In care zaci ca prins…de-atat amar de vreme
E greu privind in urma…trecutul fericit
Sa realizezi cu groaza…ca totul s-a sfarsit
E greu sa ai in minte visurile sparte
Stiind ca tot ce ai sperat candva…Acum e prea departe
E greu sa vezi cum lumea, prin ochi-ti tristi si goi
Coboara-ncet, decade, devine un gunoi
E greu sa-asculti pe cei ce-ti zic ca:”O sa fie bine”
Cand tu..Te simti de parca s-a rupt ceva din tine
E greu sa crezi ca viata pe care tu o ai
Ti-a dat-o Dumnezeu de undeva din Rai
E greu privind la cerul albastru si senin
Sa crezi ca tu o data, scapa-vei de-acest chin
E greu sa simti iubirea in inima ranita
Cand viata ta-i pe jos…calcata, terfelita..
E greu sa crezi, in fericire, cand totul se destrama
Cand tot ce-a fost Divin ..in vant e ca o scama
E greu cand ploua in suflet, in fiecare seara
Sa realizezi ca totusi ..afara-i Primavara
E greu sa ierti, sa uiti, sa speri
E greu sa traiesti azi..cand stii cum a fost ieri
E grea Schimbarea , stiu, dar imposibil Nu
Eu incercasi, si merge…De nu-ncerci si Tu?
Nu stiu autorul poeziei, dar am avut ocazia sa o citesc zilele trecute, si ma gandeam cat e de greu sa recunosti ca ai nevoie de Dumnezeu… Ma uitam la mine in ultimul timp si mi-am dat seama ca atat mi-e de usor sa afirm ca Il slujesc pe El, ca lucrez pentru El si ca sunt implicata in atatea activitati care Il au pe Dumnezeu in centru-sau ar trebui; dar trec usor peste atatea lucruri si evenimente, si uit care imi e defapt scopul in tot ce fac si ajung sa ma gandesc la alte lucruri si sa ma ingrijorez si imi dau seama ca atunci ar trebui sa recunosc nevoia mea tot mai acuta de Dumnezeu si de ajutorul Lui in viata mea. Realizez ca imi e tot mai usor sa ma rog ca El sa accepte si sa binecuvinteze planurile mele , si tot mai greu sa Il las pe El sa faca ce vrea cu viata mea; mi-e tot mai greu sa imi cer iertare si tot mai usor sa aduc scuze …Insa vine si momentul in care ajung sa vad ca defapt viata mea e doar o rutina si ca in loc sa caut la oameni lucruri care sa imi readuca bucuria … trebuie ma pun pe genunchi si astept ca El sa imi vorbeasca iar …
Da e greu sa recunosc cand gresesc si e si mai greu sa recunosc ca defapt pe undeva pe drumul meu Il pierd pe Dumnezeu si ma cert cu mine insami caci nu-mi gasesc pacea, si rugaciunea mea nu ajunge mai sus de tavanul camerei mele caci sunt prea prinsa in dilemele vietii mele …
E greu…insa atunci cand mi se pare foarte greu privesc la El … ma rog si-I astept interventia in viata mea… Il pun in centrul vietii mele si imi recladesc visele, asteptarile si dorintele mele in raport cu ceea ce vrea El pentru viata mea…si cum stiu asta?
Am observat ca viata ne este condusa de frica… Actionam ca niste roboti ghidati de frica. Nu avem nevoie de alt stimul mai eficient. Frica ne tine impreuna, ne face sa traim intr-o societate, sa ne supunem regulilor impuse, sa evitam sa facem rau cuiva, sa furam, sa ucidem si tot asa. Oare actionam noi din datorie sau din demnitate?
Sa ne imaginam situatia ipotetica in care toate regulile ar disparea, am putea sa facem tot ce vrem fara sa ne temem de pedeapsa, de consecinte. Cati dintre noi ar continua sa traiasca la fel ca inainte, cati dintre noi ar continua sa respecte regulile de viata in societate? Daca am sti ca nu mai suntem obligati prin lege sa nu furam atunci am continua sa fim aceleasi persoane care nu fura? Sau ne-am gandi ca putem fura atata timp cat nu are cine sa ne trimita la inchisoare?…
Eu am impresia ca s-ar putea ivi o situatie de haos total, am deveni mai rau decat animalele. Poate la un moment dat se va restabili ordinea, dar ordinea se va restabili tot prin impunerea unor legi. Nu cred ca poate exista ordine fara lege, ordine in afara legii. Odata ce suntem educati sa traim in cadrul legilor desfiintarea acestora nu ar face decat sa ne lase fara repere, ne-am trezi debusolati intr-o lume haotica…
Frica de pedeapsa ne face sa respectam regulile. Frica ne face sa devenim animale sociale. Frica este fraul care ne mentine ceea ce suntem dar care ne transforma treptat in roboti. Iubirea este tot un rezultat al fricii, frica de singuratate. Conformismul e determinat de frica de a nu fi acceptat de societate, de prieteni, la fel ca si mentalitatea de turma.
Ar fi prea drastic sa spun ca frica ne face sa fim oameni?
traim cu nazuinta ca se va intampla ceva cu viata noastra, ceva bun. speram, visam, plangem, radem, iubim, uram, traim pana intr-un punct. apoi…? nimic? tot? viata? rai? iad? am evitata cuvantul “moarte”. nu cred ca poate fi o stare, mai mult o treapta, un pasaj. unde ne conduce?
Muzica hip-hop, cunoscuta si ca "muzica rap" s-a dezvoltat incepand de la mijlocul anilor 1970 in Statele Unite ale Americii.
Hip-hop-ul are doua componente majore: rapping (MCing) si DJing ( productie si zgariat).
Mcing (emcee, rapping) este perspectiva specifica Hip-Hop-ului, a traditionalului maestru de ceremonii, care devine acronimul pentru "Microphone Controller" (Cel care "controleaza" microfonul”), "Mike Checka", "Music Commentator" ("Comentatorul" Muzicii) si "one who Moves the Crowd" ( Cel care "misca" multimile”).
Djing (disk jockey, DJ's) reprezinta persoana care selecteaza si difuzeaza muzica prelucrata.
Hip-hop-ul nu poate fi separat de b-boying (breakdance) si arta urbana (graffiti), care impreuna cu "Mcing" si "Djing" sunt elementele de baza a culturii hip-hop.
Instrumentele tipice ale hip-hop-ului sunt: platanele, sintetizatoarele, drum machines, sampler-uri si beatboxing-urile umane.
Muzica hip-hop este asociata cu o anumita vestimentatie ("hip-hop fashion"), cu un limbaj caracteristic ("hip-hop slang") si atitudinea si stilul de viata "bling-bling", ceea ce semnifica concentrarea pe simboluri, care arata prosperitatea si statutul reflectate in: bani, bijuterii, masini si imbracaminte.
Evolutia muzicii hip-hop se caracterizeaza prin trei perioade: perioada vechii scoli de hip-hop (1970 – 1975), care marcheaza inceputurile hip-hop-ului, dezvoltarea breakdance-ului si a conceptului "MC"; perioada de aur (1985 – 1993) si perioada moderna - caracterizata de hardcore hip-hop, bling si genuri underground variate.
Hip-Hop-ul s-a dezvoltat in Br, cand DJ-ii au inceput sa se concentreze asupra sunetelor de percutie din piesele funk sau disco. In aceasta perioada se contureaza conceptul de "MC". La inceputuri, rolul MC-ului era sa prezinte DJ-ul si muzica, sa intretina si sa socializeze cu audienta. Ulterior, aceasta practica a devenit mai rasata, transformandu-se in ceea ce este cunoscut ca "rapping". Incepand din 1979, hip-hop-ul era o muzica comerciala, insa o parte importanta a muzicii populare americane.
Etapa de aur a hip-hop-ului coincide cu aparitia "Run DMC", dar si a primei case de discuri de muzica hip-hop (Def Jam Recordings). In perioada de aur, hip-hop-ul se dezvolta in noi variate subgenuri, printre care rapcore (Beastie Boys, De La Soul), latin hip-hop (Cypress Hill, Gerardo), electro (Afrika, Egyptian Lover), Miami Bass (2 Live Crew, J.J. Fad si DJ Laz), Politicization ( Public Enemy, Fresh Prince, Boogy Down Productions, Will Smith).
Anii 1990 se caracterizeaza prin confruntarile dintre gangsterii din Coasta de Vest si rebelii din Coasta de Est. Aceste confruntari au avut ca figuri centrale si memorabile precum Tupac Shakur si The Notorious B.I.G., care au murit violent si controversat, fiind impuscati in anul 1996 si respectiv 1997.
Era moderna a hip-hop-ului cuprinde Gangsta Rap-ul, parte importanta din muzica americana care a adus multe controverse datorita versurilor, care erau percepute ca instigatoare la violenta, promiscuitate, folosirea drogurilor si misoginism. Printre reprezentantii acestui stil se numara Dr. Dre, Ice T, Tupac Shakur. De asemenea, in aceasta perioada se dezvolta Hardcore hip-hop, reprezentat de nume ca Nas, Jay Z , Lil Kim, Puff Daddy, Ice T, Snoop Dogg.
In anul 1999, Dr. Dre lanseaza un nume important al hip-hop-ului, respectiv controversatul si apreciatul Eminem.
Hip-hop-ul s-a raspandit cu viteza in intreaga lume, atragand numerosi fani si s-a dezvoltat in tipuri de hip-hop autohtone.
Genul Hip - hop in Romania
In Romania, hip-hop-ul incepe sa prinda contur in perioada 1990 – 1991. In anul 1991, a aparut prima emisiune radiofonica cu tematica hip-hop - ului la Radio Nova intitulata "Hip Hop Radio".
In Romania ca si in tara de origine, hip-hop-ul a prilejuit un conflict de tip West Coast si East Cost, reprezentat la noi de doua tabere: Racnetul Agoniei Nationale – Sindicat (RANS), care cuprindea Da Hood Justice, R.A.C.L.A., Ghetto Dacii si Delikt (''Gara de Nord, 1 Mai si toti cei care ne-avem ca fratii“) si pe de alta parte, B.U.G. Mafia (Pantelimon), Marijuana si La Familia (Salajan). Ulterior, Parazitii paraseasc RANS, ramanand doar R.A.C.L.A. si Ghetto Dacii.
Primul material discografic de rap este lansat tarziu in anul 1995 de catre R.A.C.L.A. si s-a intitulat "Rap-Sodia Efectului Defectului".
Urmatoarele materiale discografice au fost lansate in acelasi an de catre Parazitii si B.U.G. Mafia.
In Romania cultura hip-hop a atins apogeul in perioada 2000, perioada caracterizata de lansarea unui numar record de albume, dar si scandaluri cu CNA, care au contribuit la cresterea popularitatii acestui gen muzical.
Jocurile nu au o varsta, la fel cum nici sufletul nu are vastra. Doar mintea are, ea fiind cea care aduna experienta si se ghideaza pe baza ei in alegerile si activitatile viitoare. Cu toate astea, de la o anumita vastra in sus nu de mai joci cu papusile sau masinutele, nu mai joci “pititea” sau “sticluta cu otrava” sau alte “jocuri ale copilariei”. Totusi, jocurile pe calculator nu se sting la fel ca celelalte. Jocurile pe calculator sunt jucate la toate varstele si sunt pentru toate varstele.
Probabil ca va intrebati unde vreau sa ajung, de ce scriu despre asta sau daca sunt una dintre putinele fete care inca mai joaca jocuri pe calculator. Nu vi se pare ciudat ca la un moment dat (adolescenta sa spunem, ca sa fie mai larg decat o anumita varsta) mai mult baietii joaca jocuri pe calculator in timp ce fetele eventual mai joaca din cand in cand un pool pe yahoo? Nu vreau sa delimitez “fetele” si “baietii” in grupuri distincte pe care sa le etichetez intr-un anume fel. Stiu ca nu poti pune o anumita eticheta si spui ca se potriveste tuturor, si totusi ceea ce am scris mai sus e un lucru real. (bineinteles ca exista si exceptii) Fratele meu mai mic (clasele primare) m-a intrebat mai demult de ce nu ma mai joc pe calculator (si nu e singurul baiat curios, dar el are alte motive). Tine minte vremea in care amadurora ne placea Age of Empires II si cand jucam Sims. Intr-un fel e o intrebare buna. De ce? Mi-am pus-o si eu la inceput. Raspunsul este: pentru ca am gasit alte lucruri pe care vreau sa le fac, lucruri cu care am inlocuit jocurile pe calculator, dar nu am spus niciodata “de azi nu mai joc jocuri pe calculator” si nici nu voi spune asta vreodata. Nu m-a tentat niciodata CS, dar Zuma as mai juca si probabil ca nu e singurul, dar numai numele asta mi-a venit in minte.
Asta a fost ce am avut de spus. Acum astept parerea ta. (Acest “tu” are dublu sens. Unul se refera la persoana care a deschis subiectul zilele trecute – nu, nu fratele meu , ci un coleg – iar celalalt chiar la tine, cel/cea care citesti ce am scris).
1-Trebuie sa iti zic un secret...citeste 5
2-Esti grabit?...citeste 8
3-Esti foarte curios, nu-i asa?..citeste 9
4-Deci e asa....cred k e mai bine sa citesti 16
5-Eu nu am curaj,asa k citeste 17
6-Mi-ar placea sa-ti povestesc,dar e mai bine sa citesti 16
7-Iti povestesc,dar...citeste 2
8-E asa de simplu...asa k citeste 4
9-Nu fii nervos,e simplu...citeste 18
10-Inca nu, dar citeste 19
11-Ai obosit? relaxeaza-te...citeste 13
12-Deci am zis k....citeste 3
13-Esti foarte aproape de a afla...citeste 20
14-Du-te si vezi si celelalte pagini, nu te mai holba aici
15-Esti nervos?...citeste 6
16-Tu inca nu ti-ai dat seama,asa-i?....citeste 12
17-Ah!!!Mi-e rusine....citeste 7
18-Nu stiu dak o sa intelegi....citeste 10
19-Citeste 11 cu calm si o sa stii...
20-Acuma iti povestesc..citeste 14 dar foarete incet
Acum catva timp am citit o carte viatza a fost comparata cu o calatorie de tren. O lectura foarte interesanta.Viatza este ca o calatorie cu trenul:Urcam si coboram des,exista accidente,surprize placute la unele statii si triste adanca la altele.Atunci cand ne nastem si urcam in tren,intalnim oameni despre care credem,ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre:parintii nostri.Din pacate,adevarul este altfel.Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragoste si atasamentul lor,fara prietenia lor.E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra.Acestea sunt fratii nostri,prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim.Unele dintre aceste persoane care urca in tren,privesc calatoria ca o plimbare scurta.Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei.Si mai exista si altii in tren,care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de ei.Unii lasa in urma lor cand cobora, si noi abia i-am observat.Ne mira faptul ca unii pasageri,pe care ii iubim cel mai mult,se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre.Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor.Din pacate,uneori nu ne putem aseza langa ei,deoarece locul de langa ei este deja ocupat.Nu face nimic,asa este calatoria:plina de provocari,vise,fantezii,sperante si despartiri...dar fara intoarcere.Deci,trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil.Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi,si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dinre ei...Sa ne aducem aminte,ca in orice etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care ezita si care probabil are nevoie de intelegerea noastra.Si noi vom sovai si va exista cineva care sa ne intelega.Misterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobora definitiv din tren si nici macar cel care sta pe locul de langa noi.Cred ca o sa fiu cuprinsa de duiosie atunci cand cobor definitiv intren......Da,cred acest lucru.Descpartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei.va fi intristator sa-i las singuri pe cei mai dragi mie.Dar am speranta ca odata si odata va veni gara centrala,si am senzatia ca am sa-i vad sosind,cu bagajele pe care inca nu le-au avut atunci cand au urcat in tren.Ceea ce ma va face fericita este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora.Dragi prieteni,noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa ne putem spune ca a meritata osteneala.Sa incercam sa lasam supa noi,cand coboram,un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe.CELOR CARE SUNT PARTE A TRENULUI MEU,LE DORESC Calatorie Placuta!