vineri, 12 septembrie 2008

Intrari si iesiri

Chei şi uşi sau uşi cu chei.

Cu gândul dus în vacanţă, undeva la mare şi la soare, şi mintea chinuită de prea multe întrebări care nu-şi au rostul, mă aplec peste coala albă de hârtie şi-mi urmăresc umbra mâinii In timp ce scriu.

Cu sufletul împovărat de atâtea trăiri acide încerc să găsesc o soluţie pentru a elimina falsul şi a scoate adevărul la lumina veiozei pentru a-l studia; încerc să-mi dau seama unde vreau să ajung, dar mai ales cu cine. Cum nu prea contează. Sau cel puţin nu acum.

În viaţă toate se închid şi se deschid ca cercuri de vânt. Doar că uneori se întâmpla să găseşti cheia, dar nu şi usa potrivită, sau invers. Dar mai sunt şi uşi mereu deschise pentru care nu-ţi trebuie nici cheie, nici viză. Numai că odată intrat cu greu mai ieşi de acolo. Şi uneori, din plictiseală, te apuci să măzgăleşti pereţii şi să schimbi cu totul felul în care arată camera. Iar atunci sufletul în care ai păşit prin efracţie va rămâne total marcat de şederea ta. Cât despre despărţire...vor venii alţii şi altele şi fiecare va schimba câte ceva în acea cămăruţă.

În cazul în care vă aşteptaţi la nişte concluzii filozofice, idei geniale sau mai ştiu eu ce minunăţii minunate, îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar însemnarea aceasta încă nu şi-a găsit sfărşitul. Aşa că las finalul în mâinile voastre, să aveţi grijă de el. Eu va spun un singur lucru:

Beck’s...cheia e la tine.


Niciun comentariu: