sâmbătă, 13 septembrie 2008

iasul , orasul in care soarele apune

Am coborat din tren, oras de provincie , ma urau din start (parerea mea), dimineata , foame.ma astepta ea , atata conta pentru mine. Pasesc in gara macinata de timp, aerul proaspat de toamna melancolica combinat cu mirosul specific de provincie , destul de racoare , imi amintesc ca acum . Am stat acolo ceva clipe , imbratisarea trebuia sa recupereze din timpul in care nu ne vazusem. Deja nu mai era nimeni pe peron. Am pornit si noi , insfarsit, eu sufocat de iubire si incarcat de curiozitate, obosit dar incitat de ideea de ,,nou" .
Stau si imi scotocesc mintile si buzunarele, alerg dupa ceva ce nu exista , inchid usa si imi aprind ultima tigara . Imi repet lectia , ,,sunt tare" . Seara , miros imbacsit de camin, 215, camera cu istorie.Ploua incet ,iar eu vad totul mai gri decat e defapt.
Gesturile mele lente si scarbite se repeta , spatiul limitat care pare sa nu aiba nici o usa, fac ca si ultima ide sa piara , undeva , departe.
Tu nu mai vii, te-astept de-o ora.Oare de ce intarzii asa mult , doar ziceai ca ajungi intr-o ora. Fac cafeaua , ma uit pe geam , aceeasi poza doar ca parca prinde viata dupa iarna.
M-am ratacit pe undeva probabil si nu ma mai gasesc . Teama , teama asta ma omoara. Oare unde sunt? zii de zii, noapte de noapte , da , alerg , spre nimic , fara sa imi dau seama , si nu atat de rau, numai ca timpul.....timpul alearga mai repede ca mine. Seara , dimineata , ora 4 , seara ..si tot asa. Ma simt ca intr-o presa , care apasa lent , dar nu mai am unde da inapoi. spatiul se face din ce in ce mai mic , mai eu nu mai incap. oasele ma dor , simt presiunea cum devine insuportabila .
Ea doarme , cred k ma uraste.
lume indiferenta , schimb de priviri , praf , aglomeratie , miros de tutun in sacou, alerg....vreau sa ma opresc , STOP !!!!

Niciun comentariu: