Pe patul de langa birou zacea deschisa cartea lui Kafka. Multa meditatie pentru cele 182 de pagini.Eu nu ajunsesem decat pe la pagina 70, dar stiam sigur ca pana la finele ei am sa-mi “suscitez” neuronii.In fine, prea multa bataie de cap.Intrasem intr-o stare de spleen total.Somn nu-mi era, caci cola isi facea datoria; deci nu as fi putut estompa senzatia de plictis, punandu-ma in pat si relaxandu-ma prin vise de inalta aspiratie.
Inca o bucatica de ciocolata ca sa-mi indulcesc papilele.Delicios! Ciocolata cu alune.
Incep sa cotrobai prin vraful de carti, caiete, foi mazgalite de plictiseala si pixuri rasufland usurate dupa ce au obosit pe hartia alba,de pe masa.Caiete cu o infatisare nu prea prezentabila, carti cu colturile indoite, biletele cu banda lipicioasa pe care stateau
Ceasul continua sa ticaie ritmic, insa acum nu ma mai deranja, telefonul incetase sa mai sune, iar dezordinea de pe birou disparuse.Putin mai bine decat acum cateva minute, insa nu suficient sa pot spune ca am depasit starea de mai devreme. Priveam, analizam, oftam plictisita si-o luam de la capat.Pe birou stateau acum un pix, un pahar de cola si trei bucatele de ciocolata.Pe jos zacea o pagina cu vreo 26 de ganduri mazgalite de pix, patate de cola si cu gust de ciocolata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu