duminică, 14 septembrie 2008

O viatza de 30 de lui pe noapte

Apucasem pe-o strada mai sus de magazinul vechi din colt.Nu zgomot, nu forfota, nu pasi tropaiti pe strada pavata cu pietre colturoase si gri. Ma bucuram de toate acestea datorita noptii mohorate ce cuprinsese duminica.Ma plimbam adesea singura, fara vreo directie precisa.Cele trei ore de ploaie de dinainte lasasera in spate un aer greoi si linistit.In timp ce paseam, cu gandul zburandu-mi si privirea ba in sus, ba in stanga, ba pe pietrele umede, auzeam cum se mai scurgea usor de la streasina vreunei case, picaturi de ploaie.Toate cele trei ore le petrecusem in baraca veche de lemn din coltul strazii, ce se pretindea magazin si poate chiar bar.Intrasem din pura intamplare si nevoie, nu ca m-ar fi incantat prea tare design-ul ei.Era o casa veche, din lemn aproape putrezit, al carei vestibul era si magazin si bar, si in care stateau neingrijit aranjate trei masute cu cate doua scaune.M-am asezat la masa din coltul vestibulului, unde era si un geam, ce-i drept cam murdar, dar unde totusi ma puteam bucura de ceva mai multa lumina.Mi-am luat un ceai, al carui gust numai a ceai nu semana, dar in fine, m-am chinuit sa sorb din el.Probabil ca ar trebui sa multumesc celor doi barbati pentru prezenta, caci captata fiind am uitat de gustul nu prea placut al ceaiului.Se potriveau atat de bine cu tot ceea ce era in jurul lor, de la mesele prafuite, la paharele ciobite, podeaua scartind, tavanul picurand.Doar eu nu prea ma incadram in peisaj.Oricum nu ma observase nimeni si nici nu se acorda pic de atentie prezentei mele.Cu atat mai bine, caci puteam sa privesc tot , chiar cu o insistenta nemarginita, fara ca cineva sa se uite urat la mine si sa-mi transmita ca ar fi cazul sa-mi intorc privirea in alta directie.Nimic mai bun! Nu parea a fi ceva cu care m-as fi putut delecta, si totusi, toata aceasta imagine si atmosfera ma captase, poate mai mult decat ar fi putut sa izbaveasca un tablou al vreunui pictor celebru.Nu spun astea pentru a nega valoarea artei, nici gand.Dar pentru mine, pentru prima oara, descopeream in jurul meu, in baraca mirosind a praf si alcool, culori, sunete, forme, care pentru altii pot parea vulgare si de prost gust, dar care in viziunea mea se imbinau perfect pentru un portativ cu sunete desavarsite, pentru cateva randuri de beletristica si pentru un tablou aparte.
Nici nu-mi amintesc cand au trecut cele trei ore, doar stiu, ca in trecere, am privit geamul din dreapta mea.Am vazut ca ploaia se oprise, iar ca sa fiu convinsa, m-am chinuit sa ascult daca nu cumva se mai auzea pe acoperisul localului in care am poposit.Constatand intr-adevar ca se oprise, mi-am luat ramas bun, calcand incet pe scari, pentru a nu face prea multa galagie.
Pornisem in sus pe o straduta.Priveam in jurul meu, priveam casele, a caror infatisare era in asentiment cu starea mohorata a vremii.Era aproape de asfintit.Cativa stalpi se chinuiau sa arunce cate-o dara de lumina.Nu prea reuseau.Lumina era galbuie si parca si ea murdara.
Obisnuita si negandindu-ma ca as putea intalni pe cineva , m-am speriat de un domn, ce tocmai iesea dintr-o curte.Aceeasi caramida roasa si mirosind a umezeala a casei, tot vechi, din care iesise si domnul de dinainte, imi atragea acum privirea.Usita portii, atarnand probabil doar intr-un surub, ma chema parca.Deschid cu atentie usa, nu voiam sa creez vreo paguba casei, care si asa arata groaznic.Drumul pana la usa propriu-zisa, a casei, a fost scurt si ingust.Pe usa, atarna batuta intr-un cui ruginit, o bucata de carton, pe care, zaceau cateva fraze, din care nu am putut deslusii mare lucru, caci probabil din cauza ploii erau sterse.Doar cateva cuvinte, scrise stalcit am retinut : o noapte 30 de lei.Involuntar, am apasat pe clanta si-am dat sa intru.M-a intampinat o doamna cam la 45 de ani, care m-a luat pe sus, intrebandu-ma daca nu cumva am gresit locatia.In prima instanta am tins sa-i dau dreptate, pentru ca in fond chiar nu stiam motivul pentru care intrasem, insa, cine stie din ce pricina, i-am spus foarte sigura pe mine ca am venit sa fac o vizita unei prietene.S-a uitat cam stramb la mine si mi-a raspuns, intorcandu-mi spatele, ca astfel de vizite nu sunt acceptate, si ca orice secunda a domnisoarelor din acea casa conteaza, caci timpul inseamna bani.Am dat sa plec, insa din celalalt capat al camerei, la o masa prost luminata, o tanara la vreo 23 de ani, ii spune doamnei :
-Las-o, e o prietena de-a mea, ingaduie-mi cateva minute, caci nu am mai vazut-o de mult si stii prea bine ca alte rude nu am.
-Dar esti singura care mai lucreaza, iar daca va veni cineva , nu voi permite sa te retina din treaba.
-Nu o va face, ii raspunse tanara.
-Pot plati, nu-i nicio problema, am spus eu, venind in ajutorarea situatiei si multumind-o in acelasi timp pe doamna care se tot impotrivea.
-Fie, acum e bine, 30 de lei.
Am platit fara niciun fel de regret.M-am dus catre masa fetei, gandindu-ma ca poate chiar o voi recunoaste, desi ma indoiam ca vreo cunostinta de-a mea putea sa ajunga in asemenea loc.Mi-a cerut sa ma asez.In lumina stearsa am reusit sa ii conturez un oarecare chip : ochi mari, conturati de cearcane, parul negru, buclat si valvoi, buze voluptoase, care strangeau cu o evidenta nervozitate o tigara.Era imbracata cu un halat din matase mototolit si patat.
-Nu te mira si nu te scarbi de infatisarea mea, mi-a spus, sufland fumul catre mine.
-De ce-am venit aici? am zis cu voce tare, dar doar pentru mine
-Pentru ca ceva te-a atras la casa asta, pentru ca e veche si murdara, pentru ca poarta scartie si sta sa cada, pentru ca miroase a ceva deosebit si respingator.
"De unde stia?!" m-am intrebat speriata.
-Poate ca te intrebi de unde stiu.La auzul acestor cuvinte, tresar.
-Nu te speria.Stiu pentru ca si eu am venit aici, candva, parca vrajita de acest loc, iar cu timpul am descoperit ca e cel mai scarbos loc posibil pe care-l puteam intalni vreodata, si totusi, uite ca aici am ramas,vrand-nevrand.Pentru prima oara am venit, in urma cu vreo doi ani, cand imi pierdeam vremea la-ntamplare.Am intrat.M-a intampinat aceeasi doamna, care ti-a deschis si tie usa.M-a intrebat ce caut.In acelasi timp au coborat si vreo trei barbati care m-au privit mai mult decat sorbindu-ma.Ce-i drept, si eu le lasasem cateva priviri, doar erau destul de interesanti.In scurt timp am aflat ce este intr-adevar.In loc sa ma deranjeze si sa ma-ndemne sa plec, parca mai tare ma fascina.Ciudat.Nu au trecut nici doua ore si-am acceptat sa muncesc aici.Poate ca fusesem constransa si de situatia mea, neavand nici loc de munca, nici unde sa stau, nici pe cineva care sa ma ajute.In primele trei saptamani, suficient ca sa devin dependenta si sa ma "relaxez", imi ofereau tot felul de pastile.In urmatoarele saptamani imi mai ofereau clientii, caci eram tare frumoasa si orice i-as fi rugat ar fi facut.Acum, trebuie sa mi le platesc singura.Nu mai sunt frumoasa.Am ajuns un chip cu ochii manjiti neingrijit de negru, cu obrajii mirosind a cearceafuri pline de praf, cu buzele rosii si mirosind vulgar a nicotina.Am ajuns un trup plin de amprente necunoscute, cu sanii si picioarele desfacute pentru toti ce pot plati 30 de lei.
Acum ca stii ce ascunde intr-adevar acest loc "fascinant" : tinere care-si ofera trupul pentru 10 % din plata catre matroana, barbati nesatisfacuti de neveste, pusti care vor sa invete, oameni cu fetisuri care mai de care mai ciudate si scarboase, o matroana a carei singure ocupatii importante este sa contorizeze banii si sa fumeze si....o tanara scarbita de viata ei, care continua sa se trezeasca, sa-si intampine clientii cu picioarele desfacute si sa-i suporte cum se dezlantuie animalic, sa fumeze la aceeasi fereastra fara geam a camerei sale, sa se aseze zilnic pe aceleasi asternuturi jegoase si sa se resemneze.Acum ca stii toate acestea, poti pleca, du-te! Am ascultat-o, m-am ridicat si-am plecat.As fi vrut sa-i spun ca imi pare rau, dar eram ferm convinsa ca ar fi fost in van, nu i-ar fi folosit la nimic.Si totusi, poate...Oricum cred ca si daca as fi vrut, nu as fi putut spune ceva, caci eram mai mult decat inchilozata.Incercam sa-mi vorbesc macar mie, dar nu reuseam.Intalnisem o tanara de varsta mea, a carei viata era vulgara, murdara, mirosind a tutun si alcool, si care nu valora mai mult de 30 de lei pe noapte.

Niciun comentariu: