duminică, 14 septembrie 2008

Piese decolorate

Cand eram micuta, aveam puzzel-ul complet. Cu timpul, am ratacit piese, iar unele s-au decolorat.
Imi lipseste naivitatea dragalasa , cu care imparfumam gradina bunicilor.Imi lipsesc zilele de vacanta, desigur, tot la bunici, cand alergam intr-o rochita alba si in piciorusele goale dupa fluturi si cand bunica ma sfatuia sa-mi gasesc un alt prieten de companie, caci fluturasii nu imi inteleg dorinta mea de imprietenire si se sperie. Dar, ei erau frumosi si credeam ca intr-o zi am sa invat si eu sa zbor alaturi de ei.Ii spuneam bunicii : "As vrea sa fiu un fluturas cu rosu si alb", iar ea imi raspundea , tinandu-ma de manute : "Nu copila mea, caci ei traiesc putin". Putin, dar sublim - un zbor, un camp, parfum, culoare si-apoi-naltare -. Imi lipsesc clipele cand ma uitam, tanjind la crengutele pline de cirese, la care nu puteam ajunge, desi tot ma chinuiam si saream pana ce oboseam, iar atunci venea bunicu' , ridicandu-ma in carca, iar eu adunam fericita in palariuta mea si in cosuletul de paie, fructele copilariei mele. Imi lipsesc povestile cu zane, spiridusi si fetite in rochii marete si albe, ale bunicii, inainte de culcare.
Mi-e dor de balaceala de vara in paraiasul care curgea prin spatele casei lor.Mi-e dor de mirosul imbatator al livezii, de parfumul de lemn al cerdacului, in care cu petalele unor flori construiam casute si in care, dupa ce plecam, se pastra miros de copil fericit.
Cand eram micuta, ma amuzam foarte tare de floarea "nu-ma-uita" , pe care o intrebam mereu : "Dar tu ma vei uita?" Nu-mi raspundea...Eu ii promisesem ca nu o voi face, dar nu m-am tinut de cuvant.Eu am uitat-o, ea nu ma va uita.
Cand eram micuta, stiam sa desenez casute cu gradini inflorite si copaci verzi. Acum, nu mai stiu. Acum doar desenez litere pe pagini tanjind melancolic dupa acele vremuri.Cand eram micuta, stiam sa surad.Acum, doar pastrez un zambet protocolar. Cand eram micuta, aveam o cutiuta muzicala, pe care o pastram cu mare grija in camaruta mea si pe care cand o deschideam, ma impleteam in fericire.Acum, cand o deschid, sunetele ei sunt triste. Cand eram micuta, imi placea tare mult sa ma uit la cutia cu bijuterii a bunicii si sa admir toate acele bratari, toti acei cercei.Acum, o am pe-a mea, dar nu-i la fel... Cand eram micuta, plangeam atunci cand mi se strica vreo papusa sau cand nu mergeam la bunica in vacanta.Acum, ochisorii mei suspina mai des.
Desi micuta, piesele din puzzel-ul fericirii mele , pe toate, le pusesem la locul lor. Acum... ,nu am ramas decat cu niste piese decolorate, uzate. De un altul nu m-as putea apuca, caci piese n-am sa mai gasesc... Doar prin pagini si vise incerc sa mai reconstruiesc, uneori, puzzel-ul cu casuta din gradina insorita,avand mereu copaci verzi...

Niciun comentariu: