sâmbătă, 13 septembrie 2008

N'am cer.
Ca o nalucire de ganduri si dureri,
cerul meu ma apasa ranjind in jos.

N'am apa.
Plutesc in sete de uitare si fiecare strop
de fericire ma transforma intr'un ocean pentru ca
apoi sa sec la fel de repede cum m'am umplut.

Ma topesc de singuratate caci intre
eu si eu distanta e mult pre mare.
Vreau sa plec din mine insami dar nu
pot caci eu sunt cea care pazeste
poarta ca nu cumva eu sa fug.

Niciun comentariu: